Prelungirea cu șase luni a Brexitului ar putea să nu fie suficientă

85
Foto: Getty Images

James Smith, economist pentru Piețe Dezvoltate, ING

Ce a fost convenit?

După o seară clasică de negocieri UE la Bruxelles, liderii europeni au anunțat că perioada de negociere conform Articolului 50 se va prelungi până pe 31 octombrie. Asta presupune că Marea Britanie va participa la alegerile europene din mai, deși guvernul britanic a indicat că nu se va întâmpla așa. Dacă se va putea conveni un acord mai devreme, atunci UE a spus că data Brexitului ar putea fi devansată la prima zi a lunii care urmează ratificării.

Întrebarea care se pune acum este: timpul acesta va fi suficient pentru a ieși din impasul Brexitului și nu va fi un „no deal” (ieșire fără acord) mai probabil?

Vor fi suficiente șase luni?

Sunt puține îndoielile că acordul care a fost convenit în orele mici ale dimineții de joi a fost un truc de modă veche – decizia de a extinde Articolul 50 cu șase luni este una pe care puțini au prezis-o.

Perioada este mai scurtă decât cele 9-12 luni la care se gândeau președintele Tusk și alții, cu scopul de a prelungi bine jocul și de a-i da Marii Britanii timpul necesar pentru a ieși din impas, dar și de a le da un spațiu de respiro membrilor UE, ca să se concentreze pe alte priorități. De asemenea, este o perioadă mai lungă decât vrusese partea franceză, cu scopul de a menține presiunile asupra Marii Britanii ca să ia o decizie, limitând în același timp capacitatea Marii Britanii de a perturba prioritățile legislative din lunile viitoare.

În cele din urmă, a fost un compromis între costurile unei prelungiri scurte/lungi între liderii UE, dar marea întrebare este: se va schimba ceva realmente în tot acest timp?

Ei bine, cel puțin în teorie, șase luni ar trebui să fie destul de lungi pentru a facilita schimbarea, dacă există voința de a o face. De pildă, legislatorii britanici ar putea decide să sprijine acordul în forma sa actuală, potențial încheind mai devreme prelungirea, deși asta pare totuși improbabil.

Există motive serioase pentru a ne gândi că nu se va ieși din impas înainte de termenul-limită de 31 octombrie.

Șase luni ar putea fi, de asemenea, destul de lungi pentru a organiza un al doilea referendum – timpul minim pentru a adopta legislația, a încheia testarea întrebării și a organiza o campanie se presupune a fi de circa 22 de săptămâni. Totuși, asta presupune ca legislatorii să decidă să meargă pe această cale mai mult sau mai puțin imediat – din nou, improbabil.

Credem în continuare că opțiunea cea mai probabilă de a obține favorul parlamentarilor britanici este o uniune vamală permanentă, despre care UE a arătat clar că va necesita un timp minim pentru a face schimbările necesare la declarația politică – partea scurtă, neobligatorie a acordului, care se referă la aspirațiile de comerț viitoare.

În practică, totuși, avem motive bune să credem că nu se va ieși din impas înainte de data-limită de 31 octombrie.

Chiar înainte de Consiliul European, negocierile dintre premierul May și liderul laburist Jeremy Corbyn avansau lent. Dacă ambii lideri s-ar putea să nu difere, de fapt, atât de mult când e vorba despre versiunea lor favorită de Brexit, miniștrii respectivi, deputații și suporterii lor sunt la poluri opuse. Aceste negocieri s-ar putea să continue pentru alte câteva săptămâni, acum că Articolul 50 a fost prelungit, și să nu uităm că vacanța parlamentară începe în seara asta și ține până pe 23 aprilie. Dar, într-un fel sau altul, aceste negocieri par totuși destinate să eșueze.

Dacă va fi așa, atunci premierul May a sugerat că va da în schimb o voce Parlamentului printr-o altă rundă de așa-numite „voturi indicative” pe diferite opțiuni de Brexit. Dar chiar și atunci, acum că termenul-limită a fost prelungit, cele mai multe din presiunile imediate au fost înlăturate, iar asta reduce șansele de compromis printre parlamentari în acest stadiu.

Când va fi înlocuită Theresa May ca lider?

Celălalt motiv de a considera că termenul din octombrie ar putea fi prea scurt este că Marea Britanie ar putea avea un alt premier până la acea dată.

Actualul premier Theresa May a lăsat să se înțeleagă în ultimele săptămâni că este pregătită să se retragă. Ea le-a spus parlamentarilor conservatori că se va retrage dacă acordul ei va fi aprobat, spunând și în termeni destul de tari că nu va putea rămâne dacă Articolul 50 va fi prelungit dincolo de luna iunie.

E destul de sigur că poziția ei a fost slăbită și mai mult în ultimele săptămâni și de aceea ea pare să fie gata să demisioneze la un moment dat anul acesta – aproape sigur înainte de luna decembrie, când deputații conservatori vor avea următoarea lor oportunitate de a înainta o moțiune de neîncredere în conducerea sa.

Dacă Theresa May este nevoită să demisioneze, totuși, atunci există șanse ca înlocuitorul ei să fie mai eurosceptic.

O posibilitate este ca ea să aleagă să demisioneze pentru a permite ca vara aceasta să aibă loc o competiție pentru preluarea conducerii, înainte de conferința anuală a Partidului Conservator de la finele lunii septembrie. Cu siguranță, aceasta este direcția în care piețele pariorilor cred că se îndreaptă lucrurile, iar luna iulie este considerată ca fiind momentul cel mai probabil pentru plecarea premierului May. Aceste competiții durează mult timp, și dacă lucrurile nu se pun în mișcare rapid, fereastra pentru a organiza o competiție pentru viitoarea conducere înainte de termenul-limită din octombrie s-ar putea închide.

Dacă Theresa May va demisiona însă, sunt șanse ca succesorul ei să fie mai eurosceptic. Presupunând că un membru al Grupului de Cercetări Europene (GCE) pro-Brexit va fi unul din doi parlamentari pe buletinul de vot, pare probabil ca grosul membrilor Partidului Conservator să voteze pentru acesta ca lider. Un sondaj YouGov recent arată că 48% dintre alegătorii conservatori consideră că un Brexit fără acord este un rezultat bun și este posibil ca procentajul printre membrii de partid să fie și mai mare.

Dacă va fi ales un lider eurosceptic, e probabil că guvernul va încerca să renegocieze cu UE pe problema disputată a plasei de siguranță pentru Irlanda – deși este foarte improbabil ca Bruxelles-ul să își schimbe poziția. Asta l-ar pune pe un nou lider în situația de a merge pe varianta unui „no deal” (fără acord).

Întrebarea esențială este: va încerca Theresa May să îi lege mâinile înlocuitorului ei, înainte de a se retrage? În timpul ultimelor negocieri transpartinice cu Partidul Laburist, au existat știri că negociatorii au examinat căi de a crea un așa-zis „Brexit rezistent la Boris”. Așa cum am spus mai sus, aceste negocieri au puține șanse de succes. Dar dacă, în schimb, Parlamentul  va putea să cadă de acord mai devreme, decât mai târziu, asupra unei anumite opțiuni de Brexit, s-ar putea să urmeze legiferarea pentru a cristaliza decizia în lege, ceea ce va face mai dificil pentru un viitor premier să schimbe direcția.

Dacă avem dreptate și peisajul nu se va modifica în mod semnificativ până în octombrie, atunci riscul perceput al unui „no deal” va crește probabil din nou. Dacă va fi instalat un nou lider eurosceptic, atunci piețele ar putea fi mai îngrijorate că ar putea să se pregătească să treacă Marea Britanie peste prăpastie. La fel, am putea vedea cum UE devine mai exasperată. Printre unii oficiali a apărut ideea că ar fi mai mici costurile unui „no deal” decât dacă i s-ar permite Marii Britanii să stea pe jumătate afară, pe jumătate înăuntru, pentru o perioadă prelungită.

Dacă se va ajunge în această situație și legislatorii nu vor fi fost în stare să sprijine un acord anume, credem că va alege o majoritate să revoce Articolul 50 mai degrabă, decât să accepte un „no deal”.

Cu toate acestea, credem că șansele unui „no deal” sunt relativ mici în această fază. Să nu uităm că, în oricare scenariu, decizia finală le aparține parlamentarilor britanici. Deși un nou prim- ministru ar putea fi mai deschis față de un „no deal”, cei mai mulți parlamentari nu sunt.

Dacă parlamentarii nu vor putea să susțină un acord anume, credem că majoritatea va alege să revoce Articolul 50 mai degrabă, decât să accepte un „no deal”. La urma urmelor, în ultima rundă de „voturi indicative”, 191 de parlamentari au votat în favoarea revocării, dacă nu se convenea asupra unui acord până la începutul acestei săptămâni. Dacă am putea considera așa ceva ca pe o mișcare destul de extremă, ea ar putea fi ușor explicată ca fiind o modalitate de a opri ceasul, pentru a permite un timp pentru regândirea unui plan de Brexit mai mult decât revocarea pentru a rămâne permanent.

Nu am exclude nicio altă prelungire a Articolului 50, iar președintele Consiliului European, Tusk, a sugerat asta joi-dimineața. Și chiar dacă el nu reprezintă toate opiniile printre statele membre, miercuri-seara exista sentimentul că mulți din cadrul UE nu vor să fie văzuți ca și când „au dat afară Marea Britanie” și să fie învinuiți pentru un „no deal”. Această poziție s-ar putea accentua în următoarele șase luni, dar deocamdată considerăm că probabilitatea unui „no deal” rămâne de circa 20-25%.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele