Prețul carbonului intră în acțiune

55
9 minute de lectură

În ultimii ani, problemele legate de reducerea emisiilor de CO2 și de dezvoltarea energiilor regenerabile au dominat sectorul Utilităților europene.

de Nadège Tillier, Analist senior de credite, ING

Tema va continua să se foarte prezentă în 2019 și anii următori, cheltuielile de capital pe utilități fiind din ce în ce mai concentrate pe introducerea capacităților regenerabile care se desfășoară în prezent. Companiile europene de energie vor continua să fie sub presiune ca să elimine tehnologiile cele mai poluante de generare a energiei. Presiunea actuală vine de la societatea civilă, organizațiile de mediu, politicieni și investitori, printre alții. În 2005, Uniunea Europeană a desemnat Emissions Trading System (ETS, sistemul de comercializare a emisiilor), care taxează utilitățile europene (și alte sectoare, precum celuloza și hârtia, metalele, cimentul, rafinăriile de petrol) pentru emisiile lor de carbon. După o fază inițială de învățare, sistemul a fost adaptat în timp și pare că a intrat într-o eră nouă.

În martie 2018 a avut loc începutul unei creșteri semnificative a prețului la carbon în UE, care nu mai fusese înregistrată din 2008, mai exact, acum zece ani. Creșterea recentă a prețului poate fi explicată prin reformele care vor atinge piața ETS a UE în 2019. Ultimele două săptămâni au fost marcate totuși de o volatilitate a prețurilor, iar creșterea prețurilor a înghețat. Volatilitatea prețurilor ETS din UE poate fi explicată de vremea blândă din prezent, din întreaga Europă continentală, ca și de alocații puse pe piață în ultimele zile. Considerăm că reformele ETS vor continua să mențină prețul la carbon pe termen scurt și mediu, iar riscul unei prăbușiri a prețului există, mai ales în cazul unui Brexit dur.
În ultimele șase luni, creșterea prețului ETC la carbon a afectat oarecum utilitățile europene puternic expuse la un amestec înalt de generare de energie cu emisii de CO2. Dimpotrivă, vedem că un număr de utilități beneficiază de un preț înalt la carbon, grație amestecului de energie cu emisii joase de CO2 și dimensiunilor activităților de generare a energiei în cadrul mixului lor de afaceri.

Ce poate urca prețul la carbon în UE?

Prețul la carbon a atins un maxim în iunie 2008, la 28,7 euro/t, iar cota minimă a fost înregistrată în aprilie 2013, la 3,1 euro/t, când criza datoriilor suverane și cea economică au atins niveluri alarmante. În acele zile, declinul consumului de energie din UE a contribuit la un surplus de permise CO2, ceea ce a dus la o scădere brutală a prețului și la o piață ETS ineficientă. Revenirea limitată a prețului după 2014 și creșterea puternică înregistrată din martie 2018 pot fi explicate prin mai multe elemente care contribuie la volatilitatea pieței ETS.

1. Consumul de energie. Creșterea cererii de energie înregistrată în întreaga UE este, cu siguranță, un element important. Consumul de energie s-a întors la un impuls de creștere pozitivă în 2014-2015, cu creșteri notabil de puternice în Franța și Marea Britanie. În 2017, consumul a crescut în medie cu 0,6% în grupul țărilor selectate care figurează în imaginea

2: Germania, Spania, Franța, Italia și țările nordice (Danemarca, Suedia și Norvegia). În viitorul apropiat, utilitățile europene pot aștepta să înregistreze o cerere relativ plată sau în creștere modestă de electricitate (la circa +0,5%). Creșterea PIB-ului sprijină consumul de energie, dar inițiativele de mediu și măsurile de eficiență împing cererea în jos. Pe termen lung, cererea de energie ar putea să atingă din nou un vârf, dar doar dacă unele sectoare se întorc spre electricitate ca principală sursă de energie, cum ar fi sectorul transporturilor (cu apariția vehiculelor electrice). În ce privește cererea de energie pe termene scurt, condițiile meteorologice joacă și ele un rol important. O vreme mai blândă duce la o cerere redusă pentru certificate de emisii de carbon, iar vremea mai rea, la cerere mai mare.

3. Reducerea certificatelor de emisii de carbon. La finele lui 2017, au fost convenite reformele Sistemului de Comercializare a Emisiilor (Emissions Trading System – ETS). După 2021, numărul certificatelor va scădea cu 2,2% pe an (în loc de 1,7%). În plus de asta, un procent al surplusului existent de certificate va fi alocat pentru rezerva de stabilitate a pieței (24 de dolari începând din ianuarie 2019). Această rezervă va soluționa surplusul actual de alocări prin licitarea retroactivă a alocațiilor existente. În fiecare an în luna mai, rezerva va comunica și cuantumul alocațiilor pe care le va scoate efectiv de pe piața de comercializare ETS.

4. Reformele explică recenta creștere a prețului la carbon. În martie 2018 s-a înregistrat începutul unei creșteri puternice a prețului permiselor pentru emisiile de carbon. Această creștere impresionantă poate fi explicată prin faptul că firmele au cumpărat certificate, anticipând disponibilitatea lor redusă în 2019, datorită alocațiilor de permise care vor intra în rezerva pentru stabilitatea pieței.

La finele lui 2018 și în 2019, s-ar putea ca cererea să fie mai mare decât oferta, iar prețul certificatelor să urce și mai mult.

5. Presiunea politică. Un număr de guverne, printre care și Franța, au făcut presiuni pentru ca piața ETS să stabilească un plafon de preț minim de 20 de euro/tonă. Acesta este prețul considerat minim pentru a stimula sectoarele cele mai poluante să treacă la tehnologii mai verzi. Dat fiind că prețul a crescut în ultimele luni, presiunea a scăzut, dar considerăm că ar putea reveni dacă acest prag ar fi considerat prea blând.

Ce poate face ca prețul la carbon să scadă?

1) Dacă introducerea vehiculelor electrice nu va porni în trombă, majoritatea studiilor despre cererea de energie arată o cerere plată de electricitate în Uniunea Europeană între 2020 și 2030. O descreștere este prevăzută între 2030 și 2040, pentru întreaga regiune, în timp ce cererea globală va fi condusă tot de China, India și continentul african.

2) Brexit. Data exactă pentru Brexit și un scenariu cu acord sau fără acord sunt încă nesigure. Același lucru este valabil pentru participarea Marii Britanii la piața ETS europeană. Strategia pe termen lung a Marii Britanii privind stabilirea prețului post-Brexit la emisiile de carbon include patru opțiuni. Deși rămânerea în sistemul de comercializare a emisiilor al UE este un element, Marea Britanie consideră și un ETS propriu sau o piață ETS britanică, legată de piața UE, sau o nouă taxă pe carbon. Programul de Comercializare a Emisiilor al UE a analizat impactul ieșirii Marii Britanii din sistemul UE. Riscul rezidă în aceea că utilitățile (și alte sectoare) ale economiei britanice ar putea să se repeadă să își vândă alocațiile și să pună o presiune considerabilă pe prețul la carbon. Ca reacție la această posibilitate, ETS al UE ar putea decide să invalideze o anumită cotă din alocațiile Marii Britanii.

3) Presiunea politică din partea marilor utilități poluante. O rată de 20 de euro/tonă lovește deja o serie de utilități din întreaga Europă, mai ales pe cele al căror mix de generare înclină încă spre energiile fosile. Acesta este cazul companiilor germane, al căror amestec de generare de energie se bazează 90% pe cărbune și tehnologii pe gaz. Alte voci se aud din Europa de Est, mai ales din Polonia. Pe 17 octombrie 2018, ministrul Energiei din Polonia, Krzysztof Tchorzewski, a cerut Comisiei Europene să organizeze o reuniune a Comitetului asupra Schimbării Climatice pentru a discuta o intervenție asupra prețului la carbon. Prețurile acțiunilor utilităților poloneze au scăzut accentuat de la începutul lui 2018, datorită costurilor înalte pentru permisele de CO2. Ministrul polonez al Energiei ar dori ca acest Comitet să acționeze, pe baza unei reguli, care stipulează o intervenție potențială asupra prețului la alocația de emisii de carbon, dacă acest preț este de trei ori mai mare decât prețul mediu al celor doi ani anteriori. Această regulă poate să militeze creșterea prețului, iar probabilitatea ca prețurile la emisiile de CO2 să ajungă la niveluri uriașe este foarte limitată din punct de vedere tehnic.

4) Renunțarea la cărbune. Pe parcursul ultimilor doi ani, un număr de țări au anunțat planuri de reducere treptată a folosirii cărbunelui. Italia și Marea Britanie se așteaptă ca să nu mai existe centrale electrice pe cărbune dincolo de 2025, Olanda, Portugalia și Finlanda, până în 2030, iar Franța și-a fixat ca termen 2022. În ce privește Germania, s-a creat o comisie pentru a discuta reducerea emisiilor de carbon, precum și impactul structural asupra economiei și folosirii forței de muncă a unei renunțări treptate la cărbune. Nu s-a stabilit un termen anume pentru închiderea centralelor electrice pe cărbune din Germania. Utilitatea RWE din Germania face presiuni pentru stabilirea termenului limită în 2035.

5) În timp ce piața ETS va reduce cu timpul alocațiile de permise, sectorul utilităților se pregătește să acționeze împotriva celor mai poluante tehnologii energetice ale sale. În 2017, 30% din electricitatea produsă în Uniunea Europeană a fost generată din surse regenerabile.

Câștigătorii unui preț înalt la carbon

Companiile care beneficiază cel mai mult din partea unui preț înalt ETS din UE sunt utilitățile cu un mix redus de emisii de CO2 în generarea de energie, cuplat cu activități de producție a energiei care reprezintă o proporție substanțială din cash flow-uri. Prețul înalt la carbon a contribuit la prețurile mai mari la energie în întreaga Europă, laolaltă cu prețurile mari la mărfuri și cererea de energie. Aceste utilități beneficiază de prețurile mai mari la energie, cu o nevoie limitată de cumpărare a unor certificate de emisii de carbon.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele