Recent, echipa românească a Chartered Financial Analysts a publicat un studiu elaborat în colaborare cu CFA Institute și Mercer cu titlul ambițios „Sistemul ideal de pensii”. Lectura acestuia, parcurgerea atentă a celor zece principii pe care ar trebui să se fundamenteze un sistem ideal de pensii, descrie dezamăgitoarea constatare că așa ceva nu există încă. Există însă îngrijorări privind pericolele care pândesc viitorul pensionarilor din lumea întreagă. Sistemul de pensii, așa cum îl avem astăzi, pare a fi pus în fața unor mari provocări și riscuri.

de Adrian Codîrlașu

Demografia, un risc subevaluat

Schimbările demografiei, cu o rată a fertilității în scădere, care va avea ca efect o reducere a forței de muncă active în viitor, echivalentă cu o scădere a valorii contribuțiilor sociale, va pune o presiune negativă asupra veniturilor viitorilor pensionari.

Finanțele publice sunt fragile

Sănătatea finanțelor publice este o altă amenințare subtilă a capacității statului de a le asigura o pensie decentă cetățenilor săi care se retrag din câmpul muncii. Deși cheltuielile cu asistența socială nu măsoară exclusiv factura de pensii a societății românești, totuși acestea consumau 11% din PIB în 2017, cu 3% mai mult decât media bugetelor sistemului public de pensii din statele OECD. Cheltuieli suplimentare cu facturile de pensii sau de asistență socială în sens larg ar putea amplifica rapid datoria publică, lăsând foarte puțin spațiu de manevră pentru creșterile viitoare de pensii. Inutil de reamintit că, în cazul unor perioade de recesiune, de recul economic, pensiile sunt cele mai vulnerabile venituri în fața inflației sau a devalorizării monedelor așezate pe economii fragilizate.

Turbulențele evaporează câștigurile

Alternativa pensiilor private, care să completeze venitul oferit de sistemul public, este și ea pândită de riscuri, deoarece plasamentele banilor strânși în fonduri de pensii sunt gestionați în piețe turbulente, ca atare riscante. Uneori chiar dobânzile joase pun presiune pe fondurile de pensii, care tind să plaseze banii în obligațiuni suverane, emise de state, cărora piața le atribuie riscuri minime, recomandate pentru acest tip de plasamente. În ultimii ani, dobânzile joase ale pieței financiare au stimulat investițiile, creditele, dar au oferit câștiguri minimale fondurilor de pensii care, obligate de reglementări, și-au plasat banii acolo, practic fără a-i înmulți. Un lucru este clar. Viitorii pensionari nu se vor putea bizui exclusiv pe veniturile din pensia publică, ei vor trebui să obțină venituri și din plasamente în fonduri private.

Decrețeii, cei mai vulnerabili viitori pensionari

România are o situație specială față de alte țări provocată de măsuri agresive de creștere a natalității, cum a fost celebrul decret 770 din 1 octombrie 1966, care interzicea întreruperea de sarcină și care avea ca scop creșterea accelerată a populației. În mai puțin de zece ani această generație numeroasă, a „decrețeilor”, va începe să se retragă la pensie. Reamintindu-ne că măsura a dat roade și a produs așteptatul șoc demografic și punând în balanță scăderea natalității și exodul a milioane de români, peste zece ani fondul public de pensii va avea o sincopă brutală, deoarece prea puțini oameni vor finanța prea multe pensii.

În acest context, orice reformă serioasă a sistemului public de pensii trebuie să fie articulate într-o ecuație complexă, cu elemente de stimulare fiscală a plasamentelor în pensii private și, mai ales, cu menținerea celor trei piloni actuali de pensii. Dar nu este suficient, arată studiile complexe care evaluează evoluția sistemelor la nivel global.
De altfel, primul principiu enunțat în acest adevărat decalog al sistemului ideal de pensii este acela al existenței unor obiective clare pe care un guvern trebuie să le stabilească pentru întregul sistem de pensii.

Fiecare pilon trebuie să aibă un rol complementar și, în final, să se atingă scopul urmărit de sistem: asigurarea unui venit minim, pentru atenuarea sărăciei în rândul populației vârstnice.

Al doilea principiu prevede existența unui nivel minim de finanțare al sistemului general de pensii.

Principiul al treilea vorbește despre opțiunile standard de participare la sistemul de pensii, care trebuie să fie atractive şi eficiente din punctul de vedere al costurilor pentru participanții care nu doresc să facă alegeri în acest sens.

Al patrulea principiu este însă interesant, vorbește despre transparența în administrarea fondurilor de pensii și despre competiția din piață. „Costurile totale de administrare și investire ale fiecărui plan de pensii trebuie să fie făcute publice.

Din păcate însă, fondul public de pensii este un coș alimentat din banii bugetului, din care se fac și alte cheltuieli sociale. România a devenit singura țară unde întreaga povară a contribuțiilor sociale este suportată de angajat, sau de liber profesionist, sau de cetățeanul care-și închiriază o proprietate.

Dar contribuabilii nu au un cont individual în care să livreze banii, pentru a fi apoi administrați, ei dizolvându-se în coșul comun al cheltuielilor sociale.

În esență, la capătul lecturii studiului care-și propune să schițeze profilul sistemului ideal de pensii, rămânem cu impresia că pensia publică va putea cel mult să asigure un nivel modest de viață, care nu va acoperi nevoile pensionarilor.

De aceea investițiile personale în viitoarea pensie ar trebui să înceapă din primii ani de muncă.

Decalogul sistemului ideal de pensii după Mercer și CFA

1. Guvernul trebuie să stabilească obiective clare pentru întregul sistem de pensii. Aceste obiective trebuie să includă rolurile complementare ale fiecărui pilon, și să conțină prevederi referitoare la asigurarea unui venit minim, pentru atenuarea sărăciei în rândul populației vârstnice.

2. Trebuie să existe un nivel minim de finanțare al sistemului general de pensii. Acest sistem general va fi disponibil tuturor participanților eligibili, indifferent dacă contribuțiile la sistemul de pensii provin de la angajatori, angajați sau de la cei cu profesii liberale, precum și celor care au vârsta pentru a munci, şi primesc anumite forme de venituri de înlocuire. În esență, aceasta înseamnă că fiecare participant eligibil, (persoană care a muncit vreodată) va avea un cont de pensii care îl îndreptățeste să primească venituri în viitor.

3. Trebuie să existe optiuni standard de participare la sistemul de pensii, atractive şi eficiente din punctul de vedere al costurilor, pentru participanții care nu doresc să facă alegeri în acest sens. Aceste opțiuni trebuie să cuprindă atât perioada de dinainte de pensionare, cât și pe cea de după pensionare.

4. Costurile totale de administrare și investire ale fiecărui plan de pensii trebuie să fie făcute publice.

Este necesar un anumit nivel de concurență în cadrul sistemului, pentru a încuraja stabilirea corectă a acestor costuri.

5. Sistemul de pensii trebuie să aibă un anumit nivel de flexibilitate, deoarece fiecare participant are o serie de circumstanțe personale și financiare specifice. Această flexibilitate include recunoașterea faptului că pensionarea poate apărea la vârste diferite și în moduri diferite în cadrul populației.

6. Beneficiile furnizate în timpul anilor de pensie de către sistem trebuie să se concentreze pe furnizarea de venituri lunare. Totuși, sistemul trebuie să permit și contribuții sau retrageri de capital în perioada anilor de pensie, fără însă a afecta negativ adecvarea de ansamblu a soluției.

7. Contribuțiile (sau beneficiile acumulate) la nivelul minim stabilit trebuie să fie considerate ca intrând în drepturi imediat și să fie transferabile. Aceste beneficii acumulate trebuie însă să fie accesibile imediat doar în anumite condiții, cum ar fi pensionarea, decesul ori invaliditatea permanentă.

8. Guvernul trebuie să ofere facilități fiscale sistemelor de pensii finanțate, de o manieră echitabilă și sustenabilă. Aceste facilități au scopul de a oferi stimulente pentru economisirea voluntară și de a recompensa participanții pentru lipsa accesului la aceste economii până la pensie.

9. Sistemul de guvernanță corporativă al fondurilor de pensii trebuie să fie independent față de guvern și să nu fie sub controlul angajatorilor.

10. Sistemul de pensii trebuie să constituie obiectul unor reglementări adecvate, care să includă reglementarea prudențială a fondurilor de pensii, cerințe de transparență în comunicare și un anumit nivel de protecție a participanților la sistemul de pensii.