Guvernul s-a hotărât să crească salariul minim. Probabil de la 1 decembrie a.c. Este o miză politică? Da. Este o miză populistă de centenar? Da.
Pentru că există mai multe argumente în defavoarea creșterii salariului minim decât cele pentru creșterea lui. În primul rând, termenul de aplicare este mult prea rapid. Unii ar fi tentați să spună că nu contează o lună în plus sau în minus, cu o lună mai devreme sau mai târziu. Ba contează. Creșterea salariului minim va da peste cap planurile de afaceri ale majorității companiilor private din România. Și chiar și pe cele publice. De la magazinul de la colțul blocului până la compania multinațională, toată lumea va fi influențată de mărirea salariului minim. Micile companii care au, poate, o bună parte dintre salarii la nivel minim vor trebui să le crească și, odată cu salariile, vor crește și cheltuielile totale. Pentru unele dintre aceste mici firme creșterea cheltuielilor va însemna „intrarea sub linie”, adică pe pierderi.
Pentru marile companii private, aplicarea noului salariu minim va duce la obligația de a crește o bună parte dintre salarii. Acest lucru se întâmplă pentru că există deja o presiune de jos în sus a salariului minim. În funcție de profilul sectorului economic sau de mărimea companiei, presiunea este mai mult sau mai puțin accentuată.
În al doilea rând, creșterea salariului minim este puțin probabil să rezolve chiar și parțial criza forței de muncă. Un document al Comisiei de Strategie și Prognoză arată că mărirea salariului este justificată de nevoia de forță de muncă. Dar creșterea salariului minim prin hotărâre de guvern nu rezolvă problema lipsei forței de muncă. Este, în ultimă instanță, o decizie neutră.
În al treilea rând, impunerea unui salariu minim pentru angajații cu studii superioare și pentru cei cu o vechime de 15 ani va aduce o serie de probleme pentru aplicarea prevederii. Formularea dă naștere unei serii de încurcături la aplicarea ei în economia reală. Astfel, într-o companie pot exista doi angajați pe aceeași funcție, cu aceleași abilități, dintre care unul are o vechime de 15 ani în muncă, iar celălalt numai 13 ani. Ce salariu vor primi cei doi? Conform guvernului vor avea salarii diferite, chiar dacă munca pe care o prestează este la fel.
Un alt caz poate fi următorul: există un șofer cu studii superioare (aflat, așadar, pe un post care nu necesită absolvirea unei instituții de învățământ superior), plătit până acum cu salariul minim, și un muncitor cu studii medii cu același salariu.
De la 1 decembrie a.c. sau de la 1 ianuarie 2019, rămâne de clarificat, cel cu studii superioare va primi un salariu mărit. Dar este limpede că proprietarul companiei va avea o presiune dinspre celălalt salariat pentru creșterea salariului.
Sunt doar două exemple din economia reală. Cu siguranță, în următoarea perioadă vor mai apărea și alte cazuri asemănătoare. Pentru că viața și economia adevărate ies din tiparele unei măsuri administrative.
Și atunci, cine câștigă prin creșterea salariului minim? Statul va avea principalele beneficii sau, mai exact, bugetul de stat. De ce? Pentru că o creștere a salariului minim înseamnă și o creștere a contribuțiilor și a impozitelor plătite către buget. Acest lucru este certificat de numărul mare de salarii minime folosite în economia românească. Iar efectele au fost testate, în sensul că creșterile repetate ale salariului minim au adus mai multe venituri la buget. Bineînțeles, trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat a adus încă un plus bugetar. Dar și un minus, pentru că scăderea impozitului pe salariu de la 16% la 10% a adus și o scădere proporțională a veniturilor la acest capitol bugetar.
Este tot mai limpede că ar fi nevoie de un algoritm de creștere a salariului minim bazat pe câțiva parametri economici. Poate productivitatea muncii, poate creșterea salariului mediu, poate inflația ș.a. Orice numai ca ritmul de creștere să aibă logică și predictibilitate, nu doar decizie politică.
De altfel, Camera de Comerț româno-germană a fost prima care a reacționat. Pledoaria reprezentaților oamenilor de afaceri este destul de clară: salariul minim ar trebui legat de productivitate, ar trebui să crească predictibil, există pericolul ca prin creșterea salariului minim să se dea un nou impuls creșterii consumului, ceea ce va însemna o creștere a importurilor și implicit a deficitului comercial. De asemenea, legarea salariului minim de vechimea în muncă sau de studii este inoportună și, în fine, salariul minim ar trebui să țină cont de domenii și de regiunea în care activează compania. Pentru că o egalizare nu va face decât ca investitorii să prefere în continuare zonele dezvoltate. Sunt chestiuni ceva mai rafinate. Pe care strategii economici și guvernul nu le iau în seamă.