Senatorul ALDE Daniel Zamfir țipă ca din gaură de șarpe că băncile comerciale manipulează indicele ROBOR. Nu doar atât: Banca Națională știe acest lucru și nu face nimic, spune Zamfir. Și mai spune o serie de amănunte în sprijinul afirmației, ceva pentru amețirea electoratului. Că sunt doar câteva bănci care decid cotația ROBOR și că totul se întâmplă în 15 minute. Pentru specialiști sunt niște aiureli, pentru publicul larg sunt argumente suficiente pentru a dovedi că băncile sunt lacome și își înșală clienții.
Nici nu știi cum să privești afirmațiile senatorului. Să le tratezi ca pe niște bazaconii sau să te gândești că instituțiile statului ar trebui să verifice, totuși, ce se întâmplă pe piața monetară. Pentru că sunt afirmații grave, care desființează practic o piață construită în timp.
Un semn bun este că profesioniștii au decis să iasă în arenă. Zilele trecute, un comunicat al Asociației dealerilor din România, adică profesioniștii care lucrează efectiv pe piața monetară și valutară, aducea clarificări cu privire la modul de funcționare a pieței monetare.
Asociația dealerilor observă că acuzațiile privind înțelegerile între bănci neagă, în esență, principiile de funcționare ale pieței. Adică, desființează efectiv piața monetară. Dealerii bancari afirmă că, în realitate, piețele financiare din România sunt funcționale și concurențiale, iar funcționarea corectă este fundamentală pentru acordarea calificativului de piață funcțională. Adică, dacă ar exista o suspiciune că piețele financiare nu lucrează corect, atunci statutul României de economie de piață funcțională ar fi pus în discuție. Ceea ce nu se întâmplă.
Piața monetară este reglementată legal încă din anul 2010 și este recunoscută la nivel internațional. De exemplu, dobânzile ROBOR sunt calculate de către o platformă independentă, Thomson Reuters, pe baza cotațiilor afișate de băncile comerciale, cele mai relevante pe piața monetară, luând în calcul criterii clare, precum dimensiunea bilanțului, volumul și numărul de operațiuni. Banca Națională are rolul de a supraveghea respectarea regulilor de funcționare. Deci, nici vorbă de interpretările lui Daniel Zamfir privind modul în care funcționează piața monetară.
De altfel, există opt cotații ale ROBOR, se arată în precizările Asociației dealerilor. Cotațiile pe termen scurt depind de lichiditatea pieței, care este influențată puternic de soldul contului Ministerului Finanțelor. Cele pe termen lung sunt influențate de așteptările privind inflația și, implicit, de eventualele modificări ale dobânzii de politică monetară stabilite de BNR.
Cele opt cotații ROBOR au valori și scadențe diferite. De aceea, raportarea la o valoare mai mică, în dauna alteia mai mari, așa cum procedează senatorul ALDE, este incorectă. Mai mult, cotațiile diferite ale indicilor ROBOR sunt aduse ca argument pentru a demonstra că există o manipulare a pieței, când, de fapt, nivelurile diferite ale ROBOR arată tocmai că piața este funcțională.
Pe de altă parte, Cristian Bichi, consilier al guvernatorului BNR, a prezentat public o analiză cu privire la impozitarea specială a sectorului financiar în statele europene. Astfel, impozitul pentru stabilitate financiară introdus în Austria nu se aplică pe active, ci asupra pasivelor, adică pe depozitele bancare, din pasivele impozitate fiind excluse depozitele bancare garantate. În plus, băncile mai mici, cu pasive de sub un miliard de euro, sunt scutite de la plata impozitului.
Taxa pe tranzacțiile financiare se aplică pentru vânzările și cumpărările de obligațiuni, acțiuni și instrumente derivate și dorește să descurajeze tranzacțiile speculative. În acest moment, taxa se mai aplică în trei state europene.
Impozitul pe activitatea bancară se aplică asupra profiturilor și are drept scop colectarea de fonduri bugetare și, în același timp, prevenirea asumării unor riscuri exagerate de către bănci.
În fine, o serie de state europene au aplicat un așa-numit impozit de stabilitate, care are drept scop recuperarea cheltuielilor făcute de state pentru salvarea băncilor și finanțarea unei eventuale viitoare crize a sistemului bancar. Cele mai multe state au introdus acest impozit asupra pasivelor bancare, dar există și câteva țări, precum Ungaria, Polonia, Franța sau Finlanda, care îl calculează asupra activelor ajustate sau asupra activelor ponderate în funcție de risc. După cum se poate vedea, în Uniunea Europeană, impozitarea specifică băncilor este mult diferită de cea din România.
Cum poți lupta cu populismul politicienilor? Desigur, prin ieșirea la rampă a profesioniștilor, prin educație și informare. Chestiuni complicate. Intervențiile senatorului Daniel Zamfir redeschid, însă, discuțiile despre imunitatea parlamentară. Această regulă se aplică pe bună dreptate declarațiilor politice. Ce ar trebui să se întâmple atunci când un politician desființează o întreagă industrie, o acuză că manipulează indicii pieței monetare, fără a avea vreo dovadă în acest sens, și spune că Banca Națională, instituția care supraveghează și reglementează piața bancară, este în cârdășie cu băncile comerciale? Ar mai trebui să funcționeze imunitatea? Este o întrebare.
Așa cum actuala coaliție de guvernare se străduiește de ani buni să impună o legislație prin care procurorii care au greșit să fie obligați să plătească daunele, la fel ar trebui ca politicienii să plătească pentru vorbele lor.
În ceea ce privește responsabilitatea politicienilor, nu ne putem aștepta la mare lucru. Unii dintre ei vor continua să fie populiști, aberanți, politicianiști sau rău-intenționați. Vor spune toate prostiile din lume doar pentru un singur scop: să mai primească un vot. Iar unii români este posibil chiar să le dea votul, convinși fiind că sunt apărați de lacomii exploatatori capitaliști.