Noutăţi româneşti de la Ierusalim şi Aachen

224
5 minute de lectură


18 ianuarie 2019.

Premierul român, Viorica Dăncilă, face o vizită de câteva ore la Ierusalim, unde se întâlneşte cu omologul israelian Benjamin Netanyahu. Descindere neanunţată public în prealabil. La final nu e dezvăluită nicio tematică a discuţiilor, în afară de platitudini despre bune relaţii bilaterale ş.a.m.d. Şi un îndemn al gazdei de mutare a ambasadei noastre de la Tel Aviv la Ierusalim. „Thank you, prime-minister!”, răspunde şefa cabinetului de la Bucureşti, de parcă n-ar fi înţeles ce i s-a spus.

22 ianuarie 2019.

Preşedintele român, Klaus Iohannis, face o vizită la Aachen, la ceremonia de semnare a unui nou Tratat de cooperare franco-german. Deplasarea şi programul întreg al zilei sunt anunţate din timp. Alături de preşedintele Consiliului European, Donald Tusk, şi de şeful Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker, Iohannis reprezintă România ca deţinătoare a preşedinţiei semestriale a Consiliului Uniunii Europene, la invitaţia cancelarului Angela Merkel şi a preşedintelui Emmanuel Macron.

Două vizite complet diferite ale celor doi lideri executivi ai statului român.

De mică anvergură şi de protocol discret – cea dintâi: în imaginile date publicităţii de partea israeliană, Dăncilă şi Netanyahu stau în faţa unei hărţi a regiunii, el îi vorbeşte ei, ea încuviinţează de două-trei ori, fără să contribuie cu vreo replică substanţială, cu vreo idee, furnizează doar încuviinţări timide, laconice. Netanyahu face referinţa la ambasada noastră şi la altele din Uniunea Europeană, pe care să le îndemnăm noi, în timpul preşedinţiei rotative, să le transfere şi ele la Ierusalim, pe un ton şăgalnic, zâmbind ironic, prea bine ştiind că nu se poate, căci există o decizie ca statele membre să nu dea curs solicitării până când nu se găseşte o soluţie a problemei israeliano-palestiniene. Apoi, o conduce pe Dăncilă pe scări în jos, către ieşirea din clădire, fără alt protocol, către maşină. În prag se salută scurt, ea face câţiva paşi spre maşină şi se răsuceşte înapoi o fracţiune de secundă, stângace, probabil cu sentimentul că ar mai fi trebuit să se întâmple ceva, să sune vreo trompetă, să fluture mâna a despărţire.

Mare eveniment la Aachen, pus în scenă di granda. E reînnoit Tratatul de la Élysée, din 1963. Onorat în cercul restrâns, cel mai select, al liderilor europeni, Iohannis rosteşte un discurs ferm pro-european, în care subliniază semnificaţia simbolică a momentului, care face ca vechiului „spirit de la Élysée” să i se adauge „spiritul de la Aachen”, în perspectiva unei construcţii europene solide. Prelungeşte seria toponimică amintind şi „summit”-ul de la Sibiu, programat pentru 9 mai, mod de a aşeza România şi – amănunt semnificativ – chiar oraşul său natal, condus timp de mai multe mandate ca primar, pe harta marilor decizii europene.

Transparenţă la înalt nivel la Aachen. Neclarităţi – în schimb – cu privire la deplasarea prim-ministrului Dăncilă la Ierusalim. Doar pentru ca să mai fie formulată o dată invitaţia de relocare a ambasadei? Guvernul României nu poate face nimic pe cont propriu, preşedintele e decidentul, definit constituţional, în materie de politică externă şi el s-a pronunţat foarte limpede asupra temei, în solidaritate cu partenerii noştri europeni. Subiectul, ivit în urma surprinzătoarei adoptări, într-o şedinţă a cabinetului de la Bucureşti, în aprilie 2018, a unui „memorandum” secret despre ipotetica mutare a ambasadei, fără vreo discuţie cu şeful statului, a stârnit atunci scandal, critici aspre din partea lui Iohannis, iar preşedintele principalului partid al opoziţiei parlamentare, PNL, Ludovic Orban, a depus o sesizare penală. Relansarea polemicii n-are cum să facă bine coaliţiei de guvernare. Oricum, nu pare o miză reală. Drept care au început să curgă ipotezele privitoare la adevăratul motiv al deplasării. Se speculează cum că Dăncilă ar fi fost emisar – „porumbel mesager”, au spus unii! – al liderului PSD şi al coaliţiei, Liviu Dragnea, care ar fi comunicat astfel, prin Netanyahu, cu… Casa Albă de la Washington! De parcă n-ar exista telefoane şi alte căi de abordare directă… Ar mai fi şi posibilele interese economice ale Israelului, despre care s-a mai vorbit în legătură cu eventuale privatizări şi investiţii din România. În culisele politicii bucureştene se şopteşte şi despre consultanţii israelieni ai PSD, ultraconservatori, apropiaţi de atitudinea lui Netanyahu. Acesta din urmă, cândva o tânără vedetă a politicii internaţionale, s-a adâncit într-un naţionalism accentuat şi mai este și pe punctul de a fi inculpat pentru corupţie. Măiastră mişcare diplomatică a premierului român, mai ales în contextul preşedinţiei semestriale europene: la câteva zile după prezentarea priorităţilor mandatului la Strasbourg, cu cântec, cu critici vehemente faţă de subminarea democraţiei de la noi de către majoritatea PSD-ALDE şi cu contrareacţii antieuropene ale împricinaţilor, inclusiv ale prim-ministrului Dăncilă, iat-o balansând către Ierusalimul unei guvernări de dreaptă radicală, suspectată de corupţie, unde i se cere să facă o mutare care să încalce o înţelegere de la nivelul Uniunii Continentale!

Nefiind clar ce gândesc Viorica Dăncilă şi cei care o pilotează – de ce a fost nevoie de o vizită-fulger, aproape clandestină, la Ierusalim –, în bilanţul internaţional al momentului rămâne marcată prezenţa lui Klaus Iohannis la Aachen, transparentă, onorantă pentru România, confirmând vocaţia noastră europeană…

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele