Programul populist și-a atins limitele, nu și obiectivele

49
6 minute de lectură

Economia românească a ajuns la un punct de inflexiune, în care încep să-și arate colții toate iluziile, improvizațiile și reglementările imprevizibile și iraționale. Deficitele au explodat, apăsând temeinic pe leu, pe inflație și pe afaceri. Echilibrele s-au deteriorat mai devreme față de așteptările pesimiștilor, care întrezăreau nori negri spre finalul anului. Guvernul se repliază european după alungarea liderului autoritar al coaliției, Liviu Dragnea. Dezmeticiți, guvernanții aruncă din barcă o parte din instrumentele eșecului: pe șefa vremelnică a Fiscului, pe ghost-writerul premierului și arhitectul iraționalului, dar și al populistului program de guvernare, fostul primar al Slatinei, colecționarul discret al tablourilor semnate Renoir sau Cocteau și posesorul unor lingouri de aur. Apropo de aur: mai rămâne valabil exercițiul de transferare a aurului de la Londra la București? Nu de alta, dar, pentru a atenua efectul nefast al controversatelor măsuri care au debalansat economia și care au speriat investitorii, menținerea aurului la Londra ar fi un semnal de seriozitate. În plus, nimeni nu a afișat, deocamdată, costurile operațiunii, dar este de așteptat ca transferul să fie, cu tot cu asigurarea lingourilor, ceva mai mare decât cel de care s-a speriat Brătianu când cu Tezaurul rătăcit la Moscova. Istoria a demonstrat că, dacă-l trimiteam la Londra, acum aveam Tezaurul. Sperăm să nu ne demonstreze istoria că, readus în țară și pus la lucru, am risipi una dintre cele mai prețioase averi ale țării. Rămâne de văzut și cât a consumat Ministerul Finanțelor din valuta păstrată, timp de câțiva ani, în vistieria băncii centrale, cu scopul de a asigura o protecție pentru zile negre de criză. Toate guvernele au umplut vistieria, la venirea guvernanților actuali erau peste 6 miliarde de euro în pușculiță, se pare că acum a mai rezistat un miliard, deși nu am avut vreo criză.

Peisajul politic este și el dinamic, în aceste zile. Politicienii puterii se regrupează, șterg urmele evidente ale unor greșeli, în timp ce opoziția se străduie să nu-și dezamăgească electoratul. Votul categoric anticorupție dat de electorat, mobilizarea acestuia și entuziasmul validării referendumului aproape că obligă opoziția să preia frâiele guvernării. Dar nu toată lumea este entuziasmată de perspectivă. Situația economică a țării poate pune probleme celor care vor guverna în continuare. Cu un buget schițat de o Comisie de Prognoză superoptimistă, care și-a supradimensionat veniturile și a subdimensionat cheltuielile, totul așezat pe o estimare de creștere a economiei care sfidează toate estimările economiștilor, e o chestiune de timp până se ajunge la fundul sacului. Președintele Consiliului Fiscal, Ionuț Dumitru, a dezvăluit, pentru Reporter Global, o altă prognoză scoasă din pălărie: majorarea numărului de salariați. Pe hârtie. Cu alte cuvinte, nu era suficientă încăpățânarea de a compara toate veniturile și, mai ales, cheltuielile și deficitul rezultat cu un PIB supraevaluat. Institutul de Prognoză a plusat și la venituri, închipuindu-și că va crește numărul de salariați într-un ritm de trei ori mai rapid decât anul trecut.

Iată că au apărut, timid și oarecum neglijent, și soluțiile. Orice economist știe că atunci când nu are bani suficienți pentru a gestiona o țară, guvernul ei are două soluții: taie cheltuielile sau mărește taxele. Soluția momentului pare a fi un avertisment în a doua direcție, anume renunțarea la scutirea de taxe pe venit în cazul specialiștilor din IT. Tăierea cheltuielilor este o misiune imposibilă deoarece salariile și pensiile acoperă cam 80% din factura de cheltuieli a statului. Din investiții, aproape că n-au ce tăia și, pentru orice guvern viitor, chestiunea dezvoltării economiei trebuie să fie prioritară. Dezvoltarea fără investiții este o iluzie.

Probabil că economiștii liberali au evaluat situația și au ajuns la concluzia că guvernarea ar fi un salt în golurile bugetului, așa că au lansat un avertisment privind eliminarea scutirilor. Am fost unul dintre jurnaliștii care au susținut, în urmă cu aproape 15 ani, în 2004, inițiativa ministrului de finanțe de atunci, Mihai Tănăsescu, de a scuti de impozit angajații din IT. E drept însă că în epocă se aplica un impozit progresiv pe salarii, iar cota maximă de 40% era așezată pe un plafon destul de jos. Îmi amintesc cum, într-un interviu, l-am întrebat pe ministrul Tănăsescu dacă i se pare că eu, jurnalist, îmi pot compara veniturile cu Bogdan Baltazar, pe atunci președintele BRD-Groupe Societe Generale. „De ce?”, a întrebat nedumerit ministrul. „Pentru că și eu plătesc o cotă maximă de impozit pe o bucată din salariu, care, fie vorba între noi, nu prea ajunge de la o leafă la alta”. Explicația a fost pragmatică: majoritatea salariilor erau așa, modeste, și atunci au coborât plafonul chiar sub 500 de euro. Să ne reamintim că, pe când eram milionari, cota de impozit maximal de 40% se aplica unui venit anual de peste 156 de milioane de lei vechi, ceea ce la un curs mediu de 41.084 lei vechi pentru un euro, cât era în ianuarie 2004, însemna că te impozitau la sânge pentru un venit anual de aproape 4.000 de euro. Deci tot ce depășea 315 euro pe lună era taxat cu 40%. Cam mult, nu? Eh, a venit cota unică, iar recent am sărbătorit tăierea ei de la 16% la 10%, ca să-i ajungem din urmă pe vecini. Întrebarea care se pune, evident, este cât de mult mai poate rezista cota la acest nivel, în condițiile în care bugetul nu poate susține actualul program de cheltuieli. Iată de ce unii politicieni din opoziție ar prefera să rămână pe băncile opozanților și să urmărească atent cum toate echilibrele se refac, cu minimum de costuri politice. Va trebui mult curaj, profesionalism și abilitate de comunicare pentru a corecta marile erori ale guvernării iliberale, așa cum a fost ea promovată de actori din umbră, care nici măcar nu și-au lăsat semnătura pe vreun caz problematic. Până la urmă, programul populist de dezvoltare și-a atins limitele, dincolo de care se văd găurile bugetului, însă nu și-a ținut aproape nicio promisiune în afara majorărilor de salarii și pensii. Perfide, apărute cu sacrificii și acompaniate de scumpiri care au diluat câștigurile prea mici pentru majoritatea românilor. Restul – spitale, școli, autostrăzi, îmbunătățirea calității vieții – au rămas în stadiul de text de coloratură.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele