La peste doi ani de la declanşare, contrareacţia populară la marea operaţiune anti-justiţie a coaliţiei PSD-ALDE se apropie de punctul dincolo de care se profilează o amplă revoltă a societăţii, o reacţie extinsă de nesupunere civică. Cu două noi nuclee de coagulare: protestul magistraţilor şi construirea de către un cetăţean din Suceava, pe cont propriu, a unui metru de autostradă.

Magistraţii nu pot ceda, iar cetăţenii îi susţin

Procurorii şi judecătorii şi-au mai exprimat, pe diverse căi, dezacordul cu felul în care actuala majoritate parlamentară şi guvernamentală a tot distorsionat funcţionarea domeniului. „Picătura care a umplut paharul” a fost Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 7 din 20 februarie 2019, care a transformat Secţia specială de investigare a infracţiunilor din justiţie în instrument controlat politic, dimpreună şi cu alte prevederi scandaloase.

Cum să reacţioneze magistraţii la anularea independenţei stipulate de Constituţie? Au înţeles că trebuie, că au datoria să se opună şi au făcut front comun în apărarea profesiunii şi a democraţiei: refuzând să se lase îngenuncheaţi, au ieşit în spaţiul public, in corpore, pe scările tribunalelor din toată ţara, marcându-şi tăcut atitudinea, în limitele pe care le permite legislaţia, şi au anunţat întreruperea activităţii în anumite perioade.

Larga solidarizare în jurul lor, politică şi socială, internă şi externă, a determinat adoptarea altei Ordonanţe de Urgenţă a Guvernului, nr. 12 din 5 martie 2019, prin care erau modificate sau anulate o parte dintre prevederile primeia. Nu şi cea mai gravă: scoaterea respectivei Secţii speciale din structura ierarhică a Ministerului public, cu şefi numiţi de către ministrul Justiţiei, deci de către puterea politică, „înarmată” astfel cu un instrument de presiune şi de represiune asupra procurorilor şi judecătorilor. Drept urmare, protestele n-au încetat, s-au prelungit, s-au extins în mai toate instanţele din ţară, susţinute de mişcări de stradă şi de mobilizări ale altor corpuri profesionale.

Magistraţii nu pot ceda: ar însemna să-şi accepte îngenuncherea, practic echivalentă cu suspendarea de facto a statului de drept. Iar cetăţenii înţeleg miza şi se strâng în jurul lor, într-o contrareacţie civică masivă la ceea ce guvernanţii vor să facă.

Metrul de autostradă şi hazul naţional

Una dintre cele mai des invocate dovezi ale proastei guvernări de care avem parte e o absenţă: a autostrăzilor.

Pe acest subiect, un tânăr om de afaceri din Suceava, pre numele lui Ştefan Mandachi, deţinător al unui lanţ de restaurante, a avut o iniţiativă nemaipomenită, adică grozavă, în sens figurat, dar şi la propriu, căci aşa ceva chiar că nu s-a mai întâmplat vreodată, „nu s-a mai pomenit” nici la noi şi probabil că nicăieri pe planetă: tot pe la-nceput de martie a construit pe cont propriu, pe terenul lui, între Voroneţ şi Putna, un singur metru de autostradă! Cu tot ce-i trebuie: fundaţie de ciment, strat asfaltic, lăţime cât pentru patru benzi de circulaţie, două dus, două întors, marcate ca atare cu dungi albe, cu separator central şi cu spaţii laterale, de refugiu, cu semnul verde de circulaţie pentru acest tip de infrastructură rutieră şi cu cel limitator de viteză la „130”, suspendate într-o parte, şi cu o „bornă metrică” alături, dacă-i putem spune aşa, căci „kilometrică” nu e, de vreme ce are doar anunţata lungime simbolică, inscripţionată ca atare, să vază toată lumea comédia: „1 metru de Autostradă”!

Idee briliantă, entuziasmant de isteaţă, prin care suceveanul a ţintit într-un punct foarte dureros, unul dintre cele mai sensibile ale naţiei. Cu impact public major, căci ştim cu toţii despre ce e vorba, eram gata indignaţi că nu se fac „şosele de mare viteză” şi ne-am simţim răzbunaţi de gestul demonstrativ, polemic, sfidător, intens satiric la adresa autorităţilor şi totodată amuzant, simpatic foc!

Încă mai mult decât atât, în actuala conjunctură politică, de mari nemulţumiri faţă de coaliţia PSD-ALDE, felia privată de autostradă a făcut valuri colosale: vestea s-a dus ca fulgerul, mesajul a fost imediat înţeles şi îmbrăţişat cu căldură şi au început să curgă declaraţiile de solidarizare, legate şi de anunţul lui Mandachi cum că pe 15 martie, la orele 15, va proceda la „inaugurarea” metrului! Şi-au anunţat ralierea la gestul său o mulţime de persoane, de organizaţii şi de companii, reţele de magazine şi furnizoare de alte servicii publice, sindicatele transportatorilor ş.a.m.d., toată lumea urmând ca pe 15, la 15 să se oprească timp de 15 minute din treburi, din rulajul pe şosele, din orice vor avea de făcut! Un soi de „grevă generală” – sintagmă care a şi fost pronunţată de un ONG din Oradea care a făcut apel la un protest naţional pe durata întregii zile de lucru. Pariez că va fi un moment de mare haz naţional, de teribilă, devastatoare băşcălie la adresa guvernanţilor!

Există un soi de precedent recent: dincolo de toate diferenţele, episodul metrului de autostradă seamănă binişor cu cel al inscripţiei anti-PSD de pe plăcuţa de înmatriculare a maşinii cu care un român trăitor în Suedia s-a-ntors în patrie, în iulie 2018, pentru concediu. Vulgar în sine, enunţul-slogan s-a răspândit aproape instantaneu, transmis spontan din om în om, transcris pe tot felul de „suporturi”, până la marcajul pe un teren agricol, vizibil de la înălţime, din avion, scandat de mulţimile adunate la evenimente publice, practic scos din registrul său stilistic şi reinvestit semantic în sensul luării în derâdere a unei camarile politice care-şi permite să trateze o naţie aşa cum o tratează, ameninţându-i democraţia.

Acum – iniţiativa lui Mandachi. Nu-ncape-ndoială că metrul său de autostradă va rămâne cel mai faimos din istoria drumurilor româneşti…