Provocarea contracarării efectelor economice ale Covid-19 în Europa

Lipind plasturi

27
5 minute de lectură

Un răspuns rapid nu depinde doar de guvernele naționale

Foto: governo.it

PUȚINI oameni ar vrea să facă schimb de locuri cu Giuseppe Conte, primul ministru al Italiei. Pe măsură ce Covid-19 s-a răspândit, el a închis toată țară pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial. Acum el trebuie să încerce să controleze efectele economice. Însă el află că rezolvarea lor depinde de creditori și de instituțiile europene.

Prognoza imediată este o contracție severă. Economiștii băncii JP Morgan Chase se așteaptă că PIB-ul să scadă cu o rată anualizată de 7,5% în primul trimestru al anului. Speranța cel puțin este ca revenirea să fie rapidă. În acest scop, dl Conte a declarat pe 11 martie că va pune deoparte 25 de miliarde de euro (1,4% din PIB) pentru a atenua efectele economice ale epidemiei. Măsurile precise încă nu fuseseră convenite când The Economist a plecat la tipar, însă erau așteptate să includă compensații pentru companiile care pierd venituri și pentru lucrătorii care sunt concediați. Miniștrii au promis, de asemenea, să ajute băncile să suspende plata ipotecilor și împrumuturile micilor companii pentru un an.

Pe măsură ce oamenii se îmbolnăvesc, iar carantinele sunt impuse, firmele și gospodăriile se confruntă cu schimbări abrupte ale veniturilor lor. Aceasta înseamnă că soluțiile rapide sunt la mare căutare. Spre deosebire de măsurile de cheltuieli publice, amânările bancare nu au nevoie de legislație și pot să intre în vigoare imediat. Însă creditorii Italiei, care deja au proporții de împrumuturi neperformante mai mari decât media zonei euro, avertizează că ei nu pot să reziste la pierderea dobânzilor decât dacă guvernul garantează împrumuturile neplătite, astfel încât ele să nu trebuiască să dețină mai multe provizioane.

În orice caz, amânările de la creditori îi vor ajuta pe unii dintre cei mai loviți de epidemie, însă nu pe toți. Firmele mici, care sunt cel mai probabil să apeleze la finanțare bancare, vor beneficia. Însă doar 15% din gospodăriile italiene au ipoteci. Cei mai în nevoie, spune Tito Boeri, un fost șef al administrației de securitate socială, nu pot primi împrumuturi. Mai de ajutor ar fi să se extindă beneficiile de șomaj pentru a include lucrătorii independenți, care alcătuiesc o cincime din forța de lucru, și lucrătorii temporari ale căror contracte sunt pe cale să expire. Pe perioada epidemiei, beneficiile vor trebui să fie necondiționate și generoase, spune Francesco Giavazzi de la Universitatea Bocconi. Dacă sunt prea zgârcite, oamenii vor începe să păstreze banii, de teamă că guvernul ar putea să își retragă sprijinul.

Faptul că Italia este membră a zonei euro înseamnă că abordarea epidemiei nu ține doar de miniștrii de la Roma. Banca Centrală Europeană (BCE) ar putea să ajute creditorii să continue să furnizeze lichiditate. La momentul în care această publicație a plecat la tipar, BCE era așteptată să își relaxeze politica, fie prin reducerea ratei dobânzii, fie prin oferirea de fonduri ieftine către bănci pentru a le împrumuta companiilor. Însă cu dobânzile deja la -0,5%, nu își poate reduce dobânzile mult mai mult. Prin comparație, atât Rezerva Federală, cât și Banca Angliei au tăiat dobânzile cu 0,5 puncte procentuale.

Aceasta înseamnă că politica fiscală din Europa va trebui să muncească mai mult. Însă aici finanțele publice ale Italiei prezintă o complicație. Datoria guvernamentală este deja mare: în 2019, ea a excedat 130% din PIB. Cheltuielile suplimentare înseamnă că Italia pare probabil să depășească pragul de deficit al Comisiei Europene, de 3% din PIB, anul acesta. Ca un semn că investitorii sunt îngrijorați privind starea finanțelor Italiei, și posibil nervoși privind o ceartă cu Bruxelles-ul, randamentele obligațiunilor de 10 ani au crescut în ultimele săptămâni, în timp ce cele germane au scăzut. Însă dacă dl Conte nu împrumută mai mult acum, va fi o scădere economică mai prelungită – și astfel un raport mai mare datorie/PIB pe termen lung, avertizează dl Giavazzi.

Acesta este probabil motivul pentru care Comisia Europeană spune că va permite Italiei să încalce regulile fiscale. Comisia plănuiește să publice noi informații privind cheltuielile, săptămâna viitoare. Emmanuel Macron, președintele Franței, dorește acțiuni mai îndrăznețe. El pune presiune ca regulile să fie complet suspendate și statele membre să își coordoneze creșterile de cheltuieli; aceasta ar putea consolida încrederea că Europa va face ce este nevoie pentru a atenua lovitura economică a virusului. Însă eforturile dlui Macron până acum nu au realizat nimic, pentru că omologii lui din Germania și din țări nordice preferă o abordare de tip așteaptă-și-vezi. Pe măsură ce epidemia se răspândește, însă avantajele unui răspuns decisiv vor deveni din ce în ce mai clare. ■


Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie, sub titlul „Dl Conte calculează costurile covid-ului”

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele