Tensiunile din ultimele zile din spațiul politic românesc, care au culminat cu excomunicarea unor lideri importanți ai Partidului Social Democrat, încep să clarifice ce se întâmplă în PSD la ora actuală.

de Costin Georgescu

Ceea ce se întâmplă în PSD are o imensă repercusiune asupra României, asupra situației actuale a poporului român și asupra României pe plan internațional. Sunt momente dificile pentru unii dintre ei, dar din perspectiva mai largă a partidului, clarificările sunt necesare. PSD este un partid mare, important, care nu se va dizolva dintr-o suită de crize. Deocamdată este marele partid de stânga și e bine și pentru ei, dar în primul rând e bine pentru noi, să se clarifice odată ce se întâmplă acolo, fiindcă este inadmisibil ca în acest partid un om să dirijeze și să hotărască tot. Practic, ne-am întors într-o perioadă care amintește de epoca Ceaușescu.

Din păcate, în ultimii ani PSD și-a abandonat doctrina de stânga, o ignoră. Teoretic ar trebui să fie un partid de stânga, și în Franța există partid de stânga, în Italia, Marea Britanie Partidul Laburist și așa mai departe, dar în realitate PSD este doar un partid al celor care trăiesc extraordinar de bine față de restul poporului. Când ne uităm la averile pe care le au mulți dintre liderii PSD observăm averi imposibil de construit pe muncă cinstită, pe afaceri etc. Sunt averi acumulate în timp ce ocupau funcții normale în statul român, indiferent că au fost deputați, senatori, președinți de consilii județene sau prefecți cu salarii. Și din salarii nu poți să te îmbogățești. Deci, în condițiile astea, nu e un partid de stânga. El a pornit, de când s-a format FSN-ul, PDSR-ul și așa mai departe a ajuns la PSD, ca un partid de stânga, dar a luat-o razna. Nu l-aș numi nici partid populist, fiindcă în istoria Europei au existat și partide populiste, care au fost de fapt tot un fel de partide de stânga. PSD este un partid fără doctrină, este un partid în care unii lideri își urmăresc interesele lor proprii și vor să se mențină cât mai mult la putere. Nu în ultimul rând unii lideri vor să scape de orice amenințare asupra libertății lor, se simt cu musca pe căciulă și nu știu cum s-o alunge de acolo ca să scape. În această etapă a istoriei sale, PSD nu e un partid populist, el nu are culoare politică. Este un partid al intereselor unui grup.

Măsurile pe care le-au luat de-a lungul timpului încep să-și arate repercusiunile asupra economiei românești. În primul rând, majorările de salarii în sistemul public au depășit capacitatea bugetului de a le finanța și au consumat banii pentru investiții. Și când o țară nu are investiții apar problemele, fiindcă nu poate rezista numai din niște bani care se învârt, dând salarii, luând impozite pe salarii și așa mai departe – nu merge, trebuie să produci. Tara noastră produce tot mai puțin, nu există o preocupare serioasă pentru construcția de autostrăzi, pentru modernizarea căilor ferate, deși aflăm în aceste zile că existau fonduri europene pentru a le finanța. Impredictibilitatea legislației, schimbările de fiscalitate și în general lipsa de consistență a politicilor publice sunt derutante și riscante, lucru descris de altfel de scăderea investițiilor străine în România. Neîncrederea nu se observă doar în scăderea apetitului pentru investiții, ci și în creșterea dobânzilor la împrumuturile pe care le face România. Potențialul economiei românești este enorm, avem posibilități mult mai mari decât altele din zonă și din Europa. Avem ape, avem Dunăre, avem Marea Neagră, avem dealuri, avem munți cu resurse minerale, avem păduri, pe care din păcate le jefuim, avem terenuri agricole care poată să producă imens de mult nu numai pentru noi, ci pentru mulți alții, avem gaz, avem petrol, avem gaz și în Marea Neagră, deci suntem o țară cu resurse. Nu suntem însă suficient de serioși și nu avem capital, iată de ce sunt esențiali atât banii europeni, care să finanțeze proiecte de infrastructură, cât și cei ai investitorilor străini. Doamna Corina Crețu vrea să facă ceva pentru România, profitând de funcția pe care o are, de comisar european. Grecii o primesc cu brațele deschise, iar noi ne batem joc de un comisar român al Uniunii Europene, ceea ce este bizar și contraproductiv.

Dacă analizăm sondajele, poporul român își dorește în continuare să fie membru al Uniunii Europene, să fie membru NATO, să facem parte din această lume modernă și în esență nu contează că există unii lideri politici care au alte idei față de restul poporului.