La un an și jumătate de când dețin puterea, PSD și ALDE nu au dus la capăt niciunul dintre marile proiecte lansate în programul de guvernare în domeniul economic sau social. Programul care cuprinde termene și bugete concrete a fost abandonat în ultimele nouă luni, activitatea de legiferare fiind paralizată de disputa privind legile care schimbă din temelii sistemul judiciar și penal din România. Ironia face ca programul de guvernare, în baza căruia au fost schimbate până acum două guverne pentru că aveau întârzieri în aplicarea lui, la capitolul Justiție nu prevedea schimbarea a cinci legi din domeniu în doar două sesiuni ale Parlamentului.

Majoritatea în Parlament a fost obținută de coaliție în baza programului de guvernare, care a fost prezentat în campania electorală ca mijloc al bunăstării – 1 milion de locuri de muncă noi, salariu mediu de peste 1.000 de euro, 1 spital republican și 8 regionale, 2.500 de creșe și grădinițe. Lapte și miere, cum s-ar spune, care urmau să ajungă la popor pe calea a 400 de kilometri noi de șine de tren, 325 de kilometri de drumuri, 9 kilometri noi de metrou. Autostrăzile nu le inventariem, pentru că nimeni în România nu mai așteaptă în patru ani cinci noi autostrăzi.

Zgârcenie la promisiunile pe Justiție

Din cele 188 de pagini ale programului în baza căruia PSD-ALDE au câștigat alegerile, doar două paragrafe fac aluzie la ceea ce a devenit dezbaterea națională care a oprit România în loc din toamna anului trecut. Două paragrafe și șapte rânduri, dintr-un capitol care se întinde pe doar șase pagini. Puțin, dacă am compara cu cele treizeci de pagini dedicate apărării și relațiilor externe sau două pagini referitoare exclusiv la serviciile poștale.

În 15 cuvinte, programul de guvernare al PSD-ALDE ne anunță că va aduce deciziile CCR de îndată în legislație. Și, de asemenea, mai găsim doar această prezentare a programului legislativ în domeniul Justiției.

„Începând cu 2017, vizăm modernizarea legislației privind sistemul judiciar, astfel încât acesta să fie asemănător cu cele din statele membre ale UE, împiedicând astfel apariția exceselor sau abuzurilor din partea acestei puteri ale statului. Și în sistemul judiciar vom aplica aceleași principii descrise la mediul de afaceri, în sensul în care vom susține necesitatea dezbaterii și adoptării unui moment de reînceput înaintea intrării în anul centenar.”

În viața României însă, aceste formulări au însemnat adoptarea peste noapte – în ianuarie 2017 – a Ordonanței 13, până la Crăciunul lui 2017 modificarea fundamentală a celor trei legi care organizează sistemul judiciar, iar acum, în vară, mutilarea caracterului penal și relaxarea pedepselor în cazul infracțiunilor de corupție. Adică ambele coduri penale. Mai înseamnă și ieșirea în stradă a sute de mii de oameni și închiderea oricărei dezbateri între Putere și Opoziție, precum și ruperea totală a relațiilor între Președinție și Guvern, între Palatul Cotroceni și coaliția majoritară.

În programul de guvernare, PSD se angaja să dezvolte un parteneriat și un dialog continuu între profesiile juridice și stat, încheierea de memorandumuri pentru ca legea să le fie cunoscută oamenilor. De asemenea, PSD promitea că, până la finalul guvernării sale, CSM și Inspecția Judiciară vor fi întărite, în realitate fiind golite de conținut și de decizie. Concret, PSD s-a angajat să construiască un Cartier al Justiției, cu sedii noi pentru Înalta Curte de Casație și Justiție, cu sedii noi de parchete și tribunale, ba chiar și cu locuințe pentru magistrați.

Proiectul nu a coborât de pe hârtie. A fost însă prezentat ca obiectiv asumat de ministrul de Interne, Carmen Dan, și de primarul Capitalei, Gabriela Firea. La nivel de declarații. Judicial District a fost însă în vizită în Japonia la începutul anului 2018, unde Tudorel Toader s-a dus pentru a-l prezenta la un seminar despre urbanism. Nu a captat atenția organizatorilor niponi, pentru că a fost rechemat în țară de premierul Viorica Dăncilă pentru a-l întreba dacă a încheiat evaluarea procurorului-șef al DNA, Laura Codruța Kovesi. A doua zi, ministrul Toader a cerut demiterea lui Kovesi. Judicial District nu a mai apărut în niciun act normativ sau anunț al autorităților.

Marile proiecte și marile așteptări

Opt spitale regionale și un spital republican – marea promisiune a programului PSD din domeniul sănătății, care se plia pe neputința sistemului românesc de sănătate de a oferi îngrijiri medicale. Sistemul românesc, care se bazează acum pe îngrijirile oferite ambulatoriu – te duci pe picioare, ți se administrează tratamentul și pleci acasă. Sistemul acesta cinic este baza inclusiv în oncologie, unde, dacă faci citostatice sau radioterapie, ai spitalizare de o zi. Dacă ești în fază terminală, nu există spitale de stat cu îngrijiri paliative.

În asemenea precaritate, promisiunea unui spital republican pare desprinsă din altă lume. PSD a lucrat minuțios și l-a descris în programul de guvernare – amplasat în București, funcțional în regim de urgență și de excelență pe toate specialitățile, cu 30 de clinici, 2.500 de paturi, un hotel cu 2.000 de locuri pentru însoțitori, cu locuințe, creșe și grădinițe pentru medici și ai lor, cuprinse într-un campus medical, în care mai funcționează și centre de cercetare dotate cu echipamente de ultimă generație care fac posibilă inclusiv telemedicina. Mult pentru patru ani de guvernare. Cost evaluat la 1,1 miliarde de euro. Termenul de identificare a terenului și a studiilor de fezabilitate, scrie în programul de guvernare, era decembrie 2017. Nu există nicio decizie a Guvernului, a Parlamentului sau a autorităților locale pentru spitalul republican. Chișinăul, de pildă, are unul.

Există însă declarații nenumărate despre o altă promisiune – construirea a 8 spitale regionale – la București, Iași, Cluj, Timișoara, Constanța, Brașov, Brăila-Galați și Târgu Mureș. Aparțin miniștrilor Sănătății, Florian Bodog și Sorina Pintea, precum și primarului de București, Gabriela Firea. Toate aceste declarații au depășit faza programului de guvernare într-un singur punct. Au anunțat unde vor fi înființate – orașele enumerate mai devreme. În cazul Capitalei, avem și o dispută, pentru că Gabriela Firea, soția primarului de Voluntari, vrea spitalul la granița dintre orașul pe care ea îl gestionează și cel al soțului. Astfel, la 19 luni, din cele 48, de la preluarea guvernării de către PSD, autoritățile au făcut un singur pas – o lege, neintrată în vigoare, care a trecut doar de o cameră, prin care se face un schimb de terenuri în Brașov, unde ar urma să se construiască spitalul regional. Acestea sunt gândite la un cost de 300 de milioane de euro fiecare, cu 1.000 de paturi și 10 clinici, la care se adaugă și hotel pentru însoțitori.

De asemenea, pentru ca bolnavii în stare gravă să poată fi duși rapid la spital, programul de guvernare prevede achiziționarea unei ambulanțe pentru fiecare comună. Că este vorba despre 4.000, am aflat la finalul anului trecut, când guvernul a acordat 600 de milioane de euro ISU pentru cumpărarea de ambulanțe. Potrivit unui raport al premierului Dăncilă, la un an și jumătate de la preluarea guvernării suntem în etapa de stabilire a termenilor de licitație și am achiziționat patru ambulanțe noi.

În domeniul Sănătății sunt o mulțime de angajamente, referitoare inclusiv la înființarea unei entități care să monitorizeze exportul și importul de medicamente, UNIFARM, astfel ca fiecare om să găsească atunci când are nevoie medicamentele pe piață. Instituția nu s-a înființat, astfel că exportul paralel de medicamente creează în continuare lipsuri de substanțe de primă necesitate – de la soluțiile citostatice la banalul pentoxifilin sau multe alte vaccinuri.

Avem, de asemenea, propunerea electorală de adoptare a unei noi Legi a sănătății, însă coaliția de guvernare nu și-a făcut timp pentru introducerea ei pe circuitul legislativ. De la începutul anului, singura lege adoptată în domeniu este o surpriză, în sensul că nu era promisă de guvernanți. Este vorba despre Legea combaterii plantei denumite „ambrozie”, care produce alergii pe perioada verii.

Educația, expediată lapidar

Avem promisiunea unei legi în premieră – Legea manualului și a unei noi Legi a educației, pentru asigurarea unei educații de calitate și manuale gratuite, pe care copiii să le găsească la timp. Eventual toamna. Termen de adoptare, 1 ianuarie 2018. Nu sunt scrise și nici adoptate. După degringolada legată de manualul unic, propus de Liviu Pop, care a și fost între timp demis, procesul legislativ a abandonat problemele din acest domeniu, pe care programul PSD îl denumește de maximă importanță.

PSD s-a gândit bine de unde începe guvernarea și a promis, țării în care 2.300 de școli au WC-ul în curte, lăcașuri noi. Mai exact, 2.500 de creșe, grădinițe și 2.000 de școli – nou construite sau reamenajate – cu avize de sănătate, ISU și internet wireless. Scrie în programul de guvernare. Premierul Viorica Dăncilă a anunțat că, până în aprilie 2018, s-au bifat la acest capitol 4 creșe sau grădinițe și două școli.

Infrastructura, ca satele lui Potemkin

Programul de guvernare inițial prevedea că vor fi finalizate până în 2018 mai multe autostrăzi aflate în construcție și vor începe alte tronsoane, care vor fi în stare avansată până la finele lui 2020. Programul, la acest capitol, s-a modificat, astfel că au fost șterse termenele limită pentru anul în curs.

În realitate, în 19 luni de la preluarea puterii, PSD a dat în folosință doar 15 kilometri, pe tronsonul Lugoj-Deva, care fuseseră construiți în timpul Cabinetului Cioloș. Celelalte angajamente au întârzieri sau au fost aruncate în aer, cum este cazul autostrăzii Comarnic-Brașov, unde Guvernul a anunțat la mijlocul lui iunie că renunță la 35 de milioane de euro de la Banca Mondială. Surpriza programului de guvernare este o măsură recentă a Cabinetului Dăncilă, din luna mai, care a adoptat o Ordonanță de urgență prin care introduce posibilitatea construirii de autostrăzi în parteneriat public-privat. Iar primul tronson care s-ar afla pe schemă ar fi autostrada care leagă Bucureștii de orașul Alexandria, de unde este originar președintele PSD, Liviu Dragnea.

Lugoj-Deva mai are 54 de kilometri până la finalizare – blocată după ce trebuie refăcut proiectul în care a apărut necesitatea construirii a trei tuneluri.

Sibiu-Pitești a fost reziliată total în 2017, i-a fost rescris traseul și este în etapa studiilor de fezabilitate. Pentru segmentul Pitești-Curtea de Argeș a fost anunțată licitație în octombrie 2017, dar câștigătorul încă nu este stabilit.

Târgu Mureș-Iași, o autostradă pentru realizarea căreia oamenii au protestat pe un traseu de la Iași la București, este fără niciun termen. Nu are niciun studiu de fezabilitate, deși în programul de guvernare al PSD scria că pe traseul Târgu Mureș-Târgu Neamț licitația se va finaliza în 2017. Răspunsul Cabinetului Dăncilă la protestele oamenilor a fost desemnarea Comisiei de Prognoză care, în cadrul Secretariatului General al Guvernului, să găsească o soluție de parteneriat public-privat pentru finanțare.

Despre centura Bucureștilor, care se presupune că ar lega A1 de A2, se știe doar că au fost reziliate contractele stabilite de vechii guvernanți, iar cele noi, pentru studiu de fezabilitate, nu pentru proiect, au fost lansate la licitație în 2017. Câștigătorii au fost anunțați în 2018, iar semnarea contractelor nu s-a realizat.

Din cei 325 de kilometri de drumuri naționale noi, cât figurează în programul de guvernare, nu s-a dat în folosință niciun kilometru. În schimb, la modernizarea drumurilor comunale, Guvernul este într-un grafic bun – până în martie, a refăcut 419 kilometri, din cei peste 3.500 pe care și i-a propus.

Pușculițele finanțatoare sunt de hârtie. Parlamentul nu a avut vreme pentru ele

Programul de guvernare se bazează pe refacerea totală a unor legi – un Cod economic (care să cuprindă toate prevederile referitoare la fiscalitate și societăți comerciale), un Cod nou silvic, Codul agriculturii (modificări în achiziționarea terenurilor, debirocratizare la înființarea de exploatații agricole, la obținerea de fonduri europene și certificate de mediu). De asemenea, o nouă Lege a sănătății, una nouă a educației, chiar și o Lege a petrolului, multe modificări în domeniul energetic. Avem, la capătul unui an și jumătate de guvernare, un nou Cod administrativ, noi Coduri penale și noi Legi ale justiției. Restul nu figurează nici ca inițiative legislative, nici ca proiecte de legi ale Guvernului.

De asemenea, programul de guvernare al PSD mai are un pilon care să asigure aplicarea lui – pentru marile investiții din sănătate (spitalele regionale și cel republican), pentru autostrăzi și pentru cheltuielile de armament și pentru dezvoltarea IMM-urilor prevăzuse o sursă de finanțare care se baza pe trei entități.

Este vorba despre înființarea Băncii de Dezvoltare și Investiții, despre înființarea Fondului Suveran de Investiții și despre Fondul Național de Dezvoltare. Banca avea ca termen de înființare 1 ianuarie 2018. Un proiect de lege a fost inițiat la Senat, dar nu se află în vigoare, care prevede finanțarea de la bugetul de stat a capitalului acestei bănci cu 1 miliard de lei. În acest moment, România discută cu Comisia Europeană despre aprobarea unui consultant în crearea acestei instituții.

De asemenea, Fondul Suveran de Investiții, al cărui buget se estimează că va fi de 10 miliarde, abia a fost aprobat prin lege luna trecută. Astfel, instituțiile care ar trebui să se ocupe de finanțarea marilor proiecte ale programului de guvernare au stagnat în cursul acestui an în Parlament.

Diferența dintre guvernarea de pe hârtie și cea din realitate

Mai bine un program populist și seducător decât unul realist și corect. Acesta este principiul după care s-a ghidat programul de guvernare pentru perioada 2018-2020. Odată cu schimbarea propriilor guverne, coaliția PSD-ALDE a adus și mici ajustări programului de guvernare. Astfel, după revoluția fiscală din anul 2017, la capitolul fiscalitate, programul de anul acesta este mult mai puțin generos. Creșterea salarizării este atenuată de trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat, de aplicarea legii de salarizare unitară și de creșterea rapidă a inflației. Cu excepția unor categorii de personal din sectorul public (medici, parlamentari și funcționari parlamentari, primari și funcționari din administrația locală), salariații bugetari au creșteri de salarii pe hârtie.

Firmele private nu s-au grăbit să crească salariile brute

În ceea ce privește sectorul privat, creșterile salariale de anul trecut sunt mult mai reduse decât în administrație. O analiză recentă a Blocului Național Sindical arată că, în sectorul privat, trecerea contribuțiilor de la angajator la angajat și deci creșterea salariului brut s-a făcut diferit. Astfel, pentru 970.000 de salariați, creșterea salariului brut a avut loc doar parțial. În plus, pentru 600.000 de angajați (probabil cei mai mulți dintre ei salariați la companii multinaționale), mutarea contribuțiilor și creșterea salariului brut a fost înlocuită cu bonusuri salariale. Fapt care arată că anticipările specialiștilor s-au adeverit: nu toate companiile cu capital privat, și în special cele din sectorul IMM, au crescut salariile brute.

O decizie justificată și de faptul că Ordonanța 79/2017 nici până astăzi nu a fost adoptată de Parlament și transformată în lege.

În ceea ce privește scăderea taxelor și a impozitelor, „artileria grea” a fost epuizată. Mai rămâne o singură măsură de aplicat, scăderea TVA de la 19% la 18%, amânată față de programul de guvernare inițial pentru începutul anului viitor.

O temă interesantă care s-a strecurat pe agenda publică este aplicarea unei posibile amnistii fiscale. Deocamdată, termenii sunt destul de vagi, ministrul Finanțelor ezitând între a cere ca toate persoanele fizice să își plătească datoriile către stat și a anunța o posibilă amnistie fiscală. Nimeni nu mai înțelege nimic, respectiv dacă se vor lua măsuri drastice de recuperare a datoriilor sau se va flexibiliza modalitatea de plată. Și dacă va fi o amnistie fiscală pentru persoane fizice sau numai pentru companii.

Cum se numește amnistia fiscală? Restartarea mediului de afaceri

În acest context, consilierul pe probleme economice al premierului, strategul economic al coaliției, Darius Vâlcov, a oferit câteva explicații într-o emisiune de televiziune. Vâlcov a vorbit despre faptul că amnistia fiscală este cuprinsă în programul de guvernare la capitolul IMM, restartarea mediului de afaceri. Iată ce se scrie în acest paragraf: restartarea se va face „prin introducerea planurilor de conformare de la un anumit moment dat, astfel încât toate companiile să aibă asigurat un cadru predictibil pentru viitor, fără a exista teama că anumite greșeli din trecut vor mai putea apăsa asupra activității ulterioare”. Această formulare poate ascunde foarte multe teme, inclusiv, foarte ascuns, ideea unei amnistii fiscale.

În lipsa unor măsuri fiscale concrete, programul de guvernare conține, pentru anul acesta, o serie de obiective care sunt departe de a se realiza. De exemplu, la începutul acestei luni, guvernul ar fi trebuit să facă public un calendar și modul de implementare a sistemului informatic integrat pentru întreaga administrație publică. În locul acestui program, vedem în continuare ezitări și demersuri separate care nu ajută cu nimic companiile sau persoanele fizice.

Cu ochii pe noul impozit pe venitul global

În fine, programul de guvernare păstrează ideea reintroducerii impozitului pe venitul global pentru persoanele fizice. Noua formă a acestui impozit se înțelege că va scuti de la plată veniturile mai mici de 2.000 lei pe lună și se vor introduce deduceri care să încurajeze investițiile, economisirea și cheltuielile pentru sănătate și educație. Așa cum se specifică și în programul de guvernare, introducerea unui sistem de deductibilități depinde de dezvoltarea sistemului informatic al fiscului. Deocamdată însă, contribuabilii care au avut venituri din activități independente au parte de obligația de a completa declarații fiscale complicate și dificil de înțeles.

Programul de guvernare vorbește despre „informatizarea sistemului public al instituțiilor și interoperabilitatea sa”. De asemenea, se propune acceptarea tuturor actelor transmise online de către contribuabili și reducerea numărului de formulare online. În locul acestor măsuri, avem o continuă reorganizare a ANAF între direcțiile regionale și cele județene.

La nivel macroeconomic, guvernarea își propune să mențină finanțele publice sănătoase, respectiv să păstreze deficitul bugetar la un nivel de 3% din PIB (un indicator despre care instituțiile financiare internaționale și Comisia Europeană au mereu dubii asupra realizării lui), datoria publică să se mențină sub pragul de 60% din PIB, iar creșterea economică să fie de 5,5%. Există semne mari de întrebare față de atingerea acestui obiectiv, pentru că deja România cunoaște o încetinire a creșterii economice, cel mai bun exemplu fiind că în primul trimestru al acestui an creșterea economică a fost de 0,1% față de trimestrul anterior din 2017.

Schimbarea modelului economic, doar pe hârtie

Programul de guvernare vorbește și despre promovarea unui alt model de politică industrială. Se propun obiective privind realizarea unei creșteri economice inteligente, sustenabile și incluzive, care să treacă de la modelul economic bazat pe forță de muncă ieftină la o forță de muncă bine calificată. Cu greu se poate găsi o măsură a guvernului care să promoveze un astfel de model economic. Deocamdată însă, studiile arată că tot mai mulți tineri pleacă sau își propun să plece din țară pentru a căuta locuri de muncă bine plătite în lume.

„Ne propunem crearea unei administrații suple, cu viteză de reacție rapidă și proactivă, consistență în decizii și cu resurse umane motivate și profesioniste.” Ce frumos sună programul de guvernare. Ce se întâmplă în realitate? Administrația este tot mai politizată, criteriile de competență și performanță sunt doar pe hârtie, iar rudele, prietenii sau familiile liderilor de partid și din administrație își fac loc tot mai mult loc printre angajații bugetari.

În fine, un ultim exemplu. Programul de guvernare prevede măsuri de garantare a pachetelor turistice. În realitate, nu s-a promovat nicio lege sau ordonanță în acest domeniu și, în schimb, tot mai mulți turiști iau „țepe” de la diverse agenții. Ceea ce arată, încă o dată, diferența dintre programul de pe hârtie și cel din realitate.