Pe vremea lui Adrian Năstase, când România bătea la poarta Uniunii Europene, liderii de la Bruxelles și cei ai socialiștilor europeni aveau cale bătută până la București. Fost ministru de externe, intelectual și fin cunoscător în materie de diplomație formală și informală, Adrian Năstase jongla, ajutat din plin și de context, cu relațiile internaționale și prieteniile cu diverși lideri, mai mult sau mai puțin controversați.

Au urmat, cam în aceeași linie, cu nuanțe și circumstanțe diferite, totuși, „domniile” lui Mircea Geoană și Victor Ponta în fruntea PSD. Venirea lui Liviu Dragnea a rupt nu numai tradiția unor lideri cu o anumită pregătire intelectuală, cu anumite cunoștințe de politică externă, ci și cu orientarea față de Uniunea Europeană.

Dragnea, derutant

Desigur, Liviu Dragnea numea PSD-ul său un partid puternic pro-european. Doar că declarațiile sale cu privire la Europa erau mai degrabă belicoase și, mai ales în timpul campaniei pentru europarlamentare, rezulta că suntem aproape în război cu UE, nu stat membru: „S-au mărit salariile la medici. Ei au grijă de sănătatea noastră și a acestei țări. Prea mulți ani medicii din România s-au îngrijit de sănătatea străinilor, pentru că acest stat nu s-a îngrijit să le plătească salarii decente. De ce mai sunt supărați? Pentru că salariile mărite în România îi fac pe românii care lucrează în afară să nu mai accepte salarii de mizerie și încep să vină acasă. Sunt supărați pentru că forța de muncă harnică și calificată începe să plece de la ei. Sunt supărați poate pentru că renovăm și construim școli, modernizăm educația și românii au șansa să fie mai educați și o să intre în competiție cu ai lor. Sunt supărați că vor fi mai frumoase comunele noastre decât cele din vestul Europei”. Liderii PSD puneau ștampila de trădător de țară pe oricine încerca să pună în discuția Europei abaterile de la normele democratice din România. Și, desigur, pe orice român care nu susținea un compatriot pentru vreo funcție la Bruxelles. Respingerea Rovanei Plumb drept comisar european cu ajutorul europarlamentarilor români a fost catalogată de PSD drept o palmă pe obrazul țării. În schimb, pentru jocul guvernului Dăncilă de obstrucționare a Laurei Codruței Kovesi către funcția de procuror-șef s-au găsit imediat argumente temeinice, inclusiv morale, de integritate. Punctul culminant a fost în timpul summitului de la Sibiu, când Liviu Dragnea s-a dezlănțuit: „A câștigat ceva România? A folosit acest summit făcut cu bani mulți pentru campania lui electorală. Și-a chemat stăpânii, se plimba singur, dar nu era băgat în seamă. Asta e soarta slugilor! Nu l-a auzit nimeni vorbind pentru România, bătându-se pentru respectul cuvenit pentru români și țara lui. A profitat de faptul că a fost singur și a luptat împotriva României. A atacat guvernul țării lui, democrația, justiția, tot ce este mai bun”. Dragnea a mai lăsat moștenire o relație înghețată cu socialiștii europeni și o Românie scoasă, aproape, din circuitul politicii europene. Viorica Dăncilă s-a străduit să arate că lucrurile nu stau chiar așa, a încercat să refacă punțile arse de mentorul ei politic.

Întoarcerea către Bruxelles

Cam în acest tablou vine Marcel Ciolacu, președintele interimar al PSD, care a ținut să precizeze, încă de la început, că viziunea sa e alta și s-a ferit cu strășnicie să calce pe terenul, minat de predecesori, al războiului cu Uniunea Europeană. Ba mai mult decât atât, Ciolacu se adresează liderilor europeni cu privire la ceea ce PSD consideră abuzurile și derapajele făcute de guvern prin încercarea de a schimba legislația electorală cu mai puțin de 6 luni înaintea alegerilor locale: „Statul de drept este pus în pericol de acest abuz de putere nemaiîntâlnit în România. În acest sens, fac apel la autoritatea și experiența dumneavoastră personală, precum și la competențele instituției pe care o coordonați, astfel încât să întreprindeți toate măsurile necesare pentru a evita producerea unei încălcări flagrante a regulilor democratice acceptate de toți actorii politici din România în ultimii 30 de ani”. Titus Corlățean a pus și el problema la Consiliul Europei, organism sub tutela căruia activează Comisia de la Veneția. Incredibil, dar adevărat, PSD, sub noua conducere, caută dreptatea exact la asupritorii din vremea lui Liviu Dragnea. E drept, schimbarea legii privind alegerea primarilor cu atât de puțin timp înaintea scrutinului e discutabilă și comportă o serie de chestiuni de principiu și nu numai. Recomandarea Comisiei de la Veneția merge în această direcție, dar cu sublinierea că experții europeni insistă pe necesitatea de a nu îngrădi dreptul la vot. Desigur, o clarificare chiar de la sursă ar fi bine-venită. Merită, de asemenea, de observat că social-democrații recurg la arbitrajul european exact atunci când contextul le este, întrucâtva, favorabil.O schimbare de optică pentru care, dacă ne uităm la epoca Dragnea, au fost suficiente șapte luni și niște rotații de cadre.

După și la congresul de peste aproximativ o lună, PSD va avea ocazia să arate dacă apropierea de Europa și valorile sale e doar o chestiune de imagine și context sau o dovadă că a înțeles că lupta cu un organism din care România face parte nu duce nicăieri. Sau duce, mai exact, la pierderea alegerilor. Liberalismul nu are, cel puțin deocamdată, priză la români. ■