Orizonturi

30
6 minute de lectură

Continuă zarva politică internă! Mutări-şoc, zăpăceală, vacarm!

Polemici în jurul deciziei Guvernul şi-a asumat răspunderea pentru desfăşurarea alegerilor de primari în 2 tururi. PSD-ul anunţă că va depune moţiunea de cenzură care-ar putea bloca măsura şi-ar duce şi la căderea cabinetului Ludovic Orban. Parlamentul, încă în vacanţa Sărbătorilor de iarnă (deşi salariaţii s-au reîntors de mult la muncile lor, studenţii şi apoi elevii şi-au reluat şi ei cursurile…), trebuie convocat în sesiune extraordinară. Când?! Preşedintele Klaus Iohannis cere urgenţă. Liderul PSD Marcel Ciolacu anunţă că Birourile permanente ale Camerelor au împins data până pe 28 ianuarie, în pragul reluării sesiunii ordinare (ne-„extra”!).

Primăriţa Capitalei, Gabriela Vrânceanu-Firea, actualmente Pandele, disperată să se realeagă, îi atacă la baionetă pe primul-ministru Orban, pe deţinătorii portofoliilor de la Fiinanţe şi Mediu, Florin Câţu şi Costel Alexe, pe oricine, numai să aibă subiecte pe care să turuie vehement, pozând în victimă.

Curtea Constituţională îl declară pe Teodor Meleşcanu, preşedintele Senatului, ilegal în funcţie. Urmează să demisioneze, după ce va fi formulată motivarea deciziei.

(Pseudo-)social-democraţii îşi ţin „în cascadă” adunările generale de alegeri pe filiale, în pregătirea congresului tot „extraordinar” care va instala o conducere definitivă în locul celei provizorii de acum, alta sau aceeaşi, cu schimbări-permutări pe ici, pe colo, în funcţii mai scunde ori mai înalte, „esenţiale”. Au ieşit şi scântei prin unele judeţe, s-au lansat atacuri încrucişate, prelungite în declaraţii contondente „încărcate” în „universul virtual”. A defilat prin şedinţele respective… Sorin Grindeanu, primul premier „auto-debarcat”, în vara lui 2017, de PSD-ul păstorit de Liviu Dragnea, apoi exclus, astăzi neafiliat politic, dar aşezat, la reuniunile filialelor, în mijlocul lungilor mese-prezidii, de unde a ţinut discursuri aproape… „prezidenţiale”, indicând direcţia-n care e musai s-o ia partidul, cine să facă „paşi înapoi”, ce au de făcut foştii săi colegi (parcă – totuşi – şi actuali!) pentru ca dumnealui să revină în formaţie cu acte-n regulă. Când n-a mai ajuns la una dintre adunări, rolul de procuror-acuzator l-a preluat fostul ministru de Externe Titus Corlăţean, pe care colegii direct-vizaţi l-au beştelit apoi zdravăn „pe Facebook”. Şi aşa mai departe, spre deliciul nostru, al tuturor.

Ar fi meritat – de fapt – mai multă atenţie contextele internaţionale ale momentului, „mascate” de zarva internă. Reaşezată după trecerea liberalilor la timonă în octombrie-noiembrie şi după realegerea preşedintelui Iohannis, guvernarea de la Bucureşti se raportează altfel, mai prietenos, la partenerii noştri externi şi-şi regândeşte repoziţionările faţă de ce se-ntâmplă-n lumea contemporană. Noutăţile în materie cântăresc mult, chiar dacă nu prea sunt luate în seamă în spaţiul public local.

Premierul Ludovic Orban a făcut o vizită la Bruxelles, foarte importantă pentru stabilirea de contacte în noul său rol şi pentru afirmarea consonanţei cu colegii europeni, după anii de ostilitate ai fostei majorităţi PSD-ALDE. Şeful executivului de la Bucureşti a putut oferi informaţii despre starea reală a economiei şi finanţelor României, a solicitat asistenţă şi se pare că a fost ascultat cu toată înţelegerea.

Preşedintele Iohannis continuă să participe la conclavurile la vârf ale Uniunii Europene şi, pe lângă consecvenţa poziţiilor sale, poate adăuga asigurări că va putea lucra armonios cu noul guvern, fără să mai apară sincope precum cele generate de echipa Dragnea.

Importantă – vizita sa în Israel, ţară cu care discuta unilateral guvernul Vioricăi Dăncilă sau doar şefa însăşi a respectivului cabinet, descinsă la un moment dat aproape incognito la Tel Aviv, primită şi expediată pe-o uşă laterală, după o întâlnire-fulger cu premierul Beniamin Netaniahu.

Interesant, semnificativ discursul rostit de Klaus Iohannis, pe 16 ianuarie, în faţa corpului diplomatic acreditat la Bucureşti. Într-o prezentare panoramică a politicii externe româneşti, în care-a trecut în revistă toate temele majore ale situaţiei internaţionale actuale, preşedintele a reluat, răspicat, mesajul de armonie cu noul guvern şi a formulat rezerve ferme faţă de noul cabinet de la Chişinău, anunţând că ţara noastră nu va mai continua decât proiectele comune care ajung la cetăţeni, care merg către autorităţile locale şi care se traduc în progrese de interconectare a celor două state. A pus toate accentele necesare, confirmând parteneriatele noastre strategice şi menţionând altele, dezirabile, s-a pronunţat pentru întărirea relaţiilor transatlantice, le-a menţionat şi pe cele regionale, cu trimiteri explicite la Iniţiativa celor 3 mări şi la „formatul” Bucureşti 9 etc. etc. etc. N-au fost lăsate deoparte nici punctele fierbinţi de pe glob: Orientul Mjilociu, criza irakiano-americană, Irakul, Siria, Yemenul. Fraze aparte au fost formulate cu privire la China, India, Asia de Sud-Est, cu o referire specială la relaţiile româno-japoneze. Cine-a avut urechi de-auzit a înţeles dorinţa şefului nostru de stat de a „repara” ce s-a stricat atunci când premierul nipon s-a aflat la Bucureşti în plină criză guvernamentală şi când premierul român Mihai Tudose, succesorul lui Grindeanu, debarcat şi el de colegi, şi-a anulat programul oficial, omologul de la Tokyo nemaiavând cu cine să se întâlnească. Elegant, Iohannis a formulat speranţa „consolidării” prieteniei cu prilejul împlinirii, în 2020, a 100 de ani de relaţii bilaterale româno-japoneze…

Lumea-ntreagă se mişcă, se-agită, iar noi suntem parte a ei, stat important prin mărime şi prin capacitatea – încă slăbuţ folosită – de participare la deciziile din interiorul Uniunii Europene şi al NATO, organizaţii internaţionale dintre cele mai influente ale epocii. Privirile să ni se mai şi ridice din orizontul îngust al politicii interne către lărgimile celei externe! ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele