„Nu am ce să-mi reproșez! Nu mi-am depășit atribuțiile!”, afirmă ministrul de Interne, Carmen Dan, la patru zile după ce Jandarmeria aflată în subordinea sa a fost autorul celei mai violente represiuni a unor proteste în România de după mineriadele din ’90.
Represiune este termenul pe care l-a folosit președintele Klaus Iohannis, care, în mesajul transmis la trei zile după violențele din Piața Victoriei, a spus că se impune „măcar o demisie”, pe care mulți au interpretat-o ca pe o solicitare adresată lui Carmen Dan.
Nicio scuză din partea celei care a coordonat în noaptea de vineri atacul în forță al jandarmilor, din cabinetul său de ministru, alături de care s-a aflat până la 3:00 dimineața prefectul Capitalei, Speranța Clișeriu.
Nicio explicație a ministrului Dan sau a Jandarmeriei despre planul de luptă, strategia și comanda forțelor înarmate cu pistoale și gaze lacrimogene.
Cum s-a ajuns ca, din cauza unor huligani, mai puțini de 100, Piața Victoriei, care era înțesată cu mult peste 100.000 de oameni, să fie înecată în gaze toxice? Ce conțineau spray-urile, buteliile și grenadele care au fost aruncate peste femei, bătrâni, copii? Medicii se plâng că nu știu ce antidot să recomande pacienților veniți cu arsuri de cornee sau de trahee.
De ce Carmen Dan nu i-a cerut lui Raed Arafat, șeful ISU, să iasă și de data aceasta în public și să anunțe care sunt măsurile pe care trebuie să le ia cei intoxicați cu gazele din Piața Victoriei? Minime recomandări pentru efectele care zile la rândul au produs iritații? Nu este o situație de urgență când mii de oameni sunt expuși unor riscuri, mai cu seamă pentru aceia care au deja afecțiuni pulmonare?
Cine a comandat urmărirea protestatarilor și lovirea lor cu bestialitate după momentul evacuării Pieței Victoria? Patru turiști israelieni au fost scoși cu brutalitate de jandarmi dintr-un taxi, la sute de metri distanță de locul protestelor. Au fost puși la pământ și loviți cu bestialitate de jandarmi, deși oamenii, care mergeu la restaurant, le-au arătat pașapoartele. Nici nu vorbeau românește. Fotografii cu corpurile lor brăzdate de contuzii au apărut în presa din toată lumea. Ce le va răspunde Carmen Dan autorităților israeliene, care au protestat prin intermediul Ambasadei de la București?
Cine le va da explicații victimelor de la Colectiv, care au fost lovite de jandarmi peste arsurile lor încă nevindecate? Certificatele IML, plângerile la Parchetul Militar le vor obloji plăgile redeschise? Dar femeii din scaunul cu rotile, care a fost și ea bruscată de jandarmi când a acoperit cu trupu-i fragil prietenul asupra căruia nu mai conteneau loviturile animalice ale forțelor de ordine?
În epoca tehnologiei smartphone, stupidă le-a fost iluzia celor care au plănuit operațiunea Jandarmeriei de pe tot parcursul zilei de 10 august. Să trăiești într-o epocă în care oricine are un smartphone în buzunar și să-ți imaginezi că peste 100.000 de camere foto și video din micuțele aparate te surprind „în exercițiul funcțiunii” înseamnă că n-ai înțeles lumea în care trăiești. Degeaba tai comunicațiile și nu mai merge internetul în Piață, acel spațiu deschis al Pieței Victoria devine, în zilele noastre, un imens platou de filmare.
Șefii ierarhici ai Jandarmeriei, care au fost cu toții în piață, de la Gheorghe Cucoș (numit în funcție în august anul trecut), la Cătălin Paraschiv, șeful brigăzii speciale Vlad Țepeș, și până la purtătorul de cuvânt al instituției, Marius Militaru, cu toții au fost filmați și fotografiați de protestatari, astfel că nu se poate invoca protecția datelor personale, la care apelează Jandarmeria, pentru refuzul de a informa publicul.
Iar toate aceste filmări anonime, amatoare, cum va fi fiind mai potrivit să fie numite, au inundat televiziunile și rețelele de socializare. Dimensiunea întreagă a cerbiciei jandarmilor a fost devoalată. În zilele care au urmat, și dacă ai fost în piață, ai cuprins întreaga operațiune.
Nefastă perioadă pentru credibilitatea ministrului de Interne. După ce 13 zile Poliția Română a vânat plăcuțele suedeze, pentru ca în final să se dovedească inutilă fabricarea unui dosar penal, zilele acestea, Poliția Rutieră oprește oamenii, cei mai mulți din diaspora, care au tricolorul arborat pe mașini. De Centenar. E semnul că Ministerul de Interne este departe de a-și înțelege populația pe care este plătită doar s-o apere. Cu „siguranță și încredere”, după cum îi este dictonul.
O mare problemă a acestor zile, dincolo de violența forțelor de ordine, este lipsa de empatie față de victime. O lipsă instituțională acută. Refuzul de a comunica altfel decât după punctajul realizat în laboratoarele de strategie analitică pare să fi produs o ruptură adâncă între guvernanți și protestatari. Klaus Iohannis a numit ruptură răspunsul Guvernului față de proteste. Însă lipsa de compasiune, mai apoi cinismul celor de la PSD, care s-au pronunțat în sprijinul bătăilor crunte și al gazării a peste 100.000 de oameni pașnici, cred că îl duce pe partidul aflat la guvernare spre încheierea unui ciclu istoric.
Nu poți invoca un protest în care se cere demisia Guvernului ca pretext al unei opoziții slabe și a unui președinte mai degrabă timorat pentru schimbarea ordinii de stat. În condițiile în care nimeni nu contestă rezultatul alegerilor din 2016, câștigate net de PSD, este o diversiune să acuzi că protestele urmăresc îndepărtarea neconstituțională a acestui partid de la putere. Când Liviu Dragnea spune că nu va accepta niciodată ca Parlamentul să schimbe actuala putere, nu explică deloc cum s-a numit venirea la guvernare a lui Victor Ponta în 2012 și a USL, fără alegeri anticipate, când s-a schimbat rezultatul alegerilor din 2008.
Ce nu înțeleg Liviu Dragnea și susținătorii săi din PSD este că guvernarea nu înseamnă o demonstrație de forță prin puterea votului în Parlament și nici o demonstrație de violență împotriva protestatarilor a forțelor de ordine. Nu poți da orice lege și nici nu poți gaza contestatarii. Puterea se câștigă și se menține prin responsabilitate. Or, ce a trăit România la 10 august 2018 este o întoarcere la aroganță și diversiune împotriva contestatarilor. Este un arc peste timp care l-a adus din nou pe PSD la un examen. De istorie.