de Prof. Dr. Ionuț Purica, cercetător la Institutul de Prognoză Economică al Academiei Române
Pentru a înțelege care sunt scenariile probabile în sectorul energetic, în 2019, trebuie să analizăm diverse elemente care influențează comportamentul agenților corelați cu acest sector. Începem cu mediul natural: dacă în decembrie hidro produce puțin, dat fiind că Dunărea are o perioadă de debit mai mic, iar lacurile sunt folosite mai mult pentru echilibrare, temperaturile mai ridicate decât normalul facilitează extragerea cărbunilor și transportul hidrocarburilor. Astfel, energia produsă este la cost mai mare, chiar dacă nuclearul funcționează cu cele două unități în bandă. Vântul și soarele au volatilitatea cunoscută, oscilând în jurul a 300 MW, mult mai mult decât în jurul a 2000 MW. În anul 2019, zăpada care a început deja să cadă în diverse zone, va conduce prin topire la disponibil mai mare de energie hidro, conducând la o pondere mai mare a unei energii cu cost mai mic în mixul energetic. Consumul depozitelor de cărbune și lipsa de apă din prezent, combinate cu prețul crescut al certificatelor de emisie de CO2, vor reduce ponderea cărbunilor, cu toate că există o limită inferioară a prezenței acestora în mixul energetic care asigură reziliența sistemului. Gazul servește atât la producție, cât și la echilibrare, prin unitățile cu generare combinată. Pentru a crește natural reziliența sistemului la procese, vor continua investițiile în creșterea „inteligenței” rețelei, astfel încât digitalizarea acestora va continua pe tot parcursul anului 2019.
Tendința de scumpire a gazelor va continua
În privința prețului energiei, tendința de creștere a prețului gazului continuă, alimentată și de dorința de a vinde 50% din gazele din sursa offshore cu câștiguri mai mari. Este posibil să se atingă nivelul la care prețul nu mai este suportabil și, mai ales, clienții rezidențiali să ajungă la o scădere de consum, care nu este datorată lipsei de gaz, ci prețului dincolo de puterea de cumpărare. Nu menționăm în detaliu posibilitatea unor mișcări sociale declanșate de prețuri prea mari ale energiei. Situația prezentă în Franța nu trebuie subestimată legat de potențialul ei de contaminare și de a prezenta o extindere către alte tipuri de turbulențe sociale. Ca o ilustrare anecdotică, se spune că în Italia, care schimbă des guvernele, cu toate că economic este în G7 (primele 7 economii ale lumii), când plouă prea tare, țăranul italian dă vina pe guvern.
Se poate accentua dinamica schimbării furnizorului
Un alt proces important pentru dinamica pieței este acela în care clienții rezidențiali devin conștienți că pot schimba furnizorul, lucru care poate duce la migrări masive de la un furnizor la altul și înapoi, în funcție de reacția comercială și de marketing din piață. Este posibil ca în 2019 să se vadă amplificarea mișcărilor de până acum ale clienților în piața liberă. Această dinamică se va stabiliza în anii care urmează, deoarece se vor satura beneficiile pe care furnizorii le pot oferi, prin atingerea limitelor superioare ale serviciilor și a celor inferioare ale prețurilor. Păstrarea unui număr suficient de mare de furnizori în piață este de natură să aducă aceste beneficii ale concurenței pentru client.
Legat de preț și de comportamentul pieței de energie, este posibil să avem din nou creșteri scurte de preț datorate unui comportament speculativ – piața s-a maturizat – și este de dorit să se introducă sisteme de management al riscului în piață care să permită un rating energetic al agenților, să instituționalizeze mijloace de intervenție rapidă a organelor abilitate (ANRE, Consiliul Concurenței) pentru anihilarea unor situații care pot afecta securitatea socio-economică. Piața de energie este una strategică, ea necesitând, dacă iese din limitele de funcționare comerciale, intervenția decisivă a statului din motive de securitate socio-economică și politică.
Am văzut, în cele de mai sus, câteva posibile scenarii prezentate în contextul trilemei energiei: alimentare sigură, preț abordabil și protecția mediului. Evident, putem detalia și diversifica scenariile, introducând și elemente de export de energie, dar se pare că acestea nu vor fi mult diferite în 2019. Se așteaptă ca exportul puternic de gaz să apară în anii următori, iar cel de energie electrică să continue la fel ca în anii anteriori.
Încheiem cu un scenariu mai sumbru în care intervențiile de ordin politico-militar din Est să escaladeze, întrerupând fluxul de gaz prin Ucraina cu impact în regiune, din Turcia și Bulgaria până în Ungaria și Slovacia. Alimentarea cu gaz prin Nordstream va face ca reacția țărilor din UE să fie mai moderată, în perspectiva unei întreruperi totale a gazului din Est. Cu toate că este un scenariu extrem, credem că trebuie avut în vedere cel puțin din punct de vedere al securității alimentării.
Astfel, 2019 nu va aduce niște schimbări discontinue în sectorul energetic cu impact strategic, dar există câteva elemente de risc cu posibilitatea de a deveni realitate și o lipsă de strategie economică, care induce un nivel de incertitudine asupra dinamicii consumului. Mai mult, nu există obișnuința unei activități continue de planificare și monitorizare bazate pe modele specifice. Spectrul central al planificării, de care vrem să ne ferim, ne bântuie, cu toate că funcția de planificare este mult mai complexă și mai necesară în economia de piață.