Raidurile și arestările aruncă îndoieli privind curățenia făcută de Sfântul Scaun

Speculații divine

43
7 minute de lectură

Papa a angajat un procuror antimafia, pensionar, care să ajute la oprirea scandalurilor.

Foto: Bogdan Cristel

Blocul de magazine, birouri și apartamente de pe Sloane Avenue, 60 a fost odinioară un depozit pentru magazinul Harrods, din Londra. Acum, el este punctul focal al ultimului scandal financiar, care zgâlțâie Vaticanul – potențial, cel mai mare de după Arhiepiscopul Paul Marcinkus, a cărui președinție aventuroasă din anii 70 și 80 l-a împins să tranzacționeze cu masonii și cu oamenii Mafiei. Miza de acum, ca și de atunci, nu este doar probitatea unui individ, ci şi încrederea de care se bucură sistemul de guvernanță financiară al Sfântului Scaun.

Pe 1 octombrie, jandarmii Vaticanului, la ordinul procurorilor săi, au făcut un raid în birourile Autorității pentru Informații Financiare (AIF), organul de reglementare bancară, și ale Secretariatului de Stat, care combină rolurile de birou de prim-ministru și de minister de externe în administrația Vaticanului. Ei căutau „documente și dispozitive electronice”, a spus Vaticanul. O circulară, care a fost scursă către Gărzile Elvețiene, care controlează accesul spre cetatea Vaticanului, arată că printre cei cinci oficiali suspendați, până la încheierea anchetei, se numără și directorul AIF, Tommaso Di Ruzza.

„E un coșmar,” spune un înalt oficial de la Vatican. „Asta riscă să distrugă tot ce am înfăptuit în ultimii opt ani.” În 2011, Vaticanul a fost de acord ca sectorul său financiar să fie inspectat de Moneyval, câinele de pază al Europei în domeniul luptei împotriva spălării de bani și a finanțării grupurilor teroriste. De atunci, a creat un cadrul instituțional similar cu cele ale statelor mai convenționale. Conturile dubioase au fost închise la Banca Vaticanului (mai bine cunoscută sub denumirea de Institutul pentru Lucrările Religiei sau IOR). În ziua raidului, IOR a trecut cel mai recent prag, pe drumul său spre respectabilitate, când a început să folosească serviciile de transferuri de bani ale Zonei Unice de Plăți în Euro.

Foto: Getty Images / Guliver

Dar angajații IOR nu sunt singurii care tranzacționează cu bani în Vatican. Administrația pentru Patrimoniul Scaunului Apostolic (APSA) funcționează ca fond suveran al Sfântului Scaun, administrația centrală a Bisericii Catolice. Guvernul Statului Vatican are venituri de la muzeele lucrative ale Vaticanului. Și câteva dintre ministerele Sfântului Scaun, cunoscute sub denumirea de dicasterii, gestionează saci de bani, fără a fi supravegheate de AIF.

În 2014, Papa Francisc a creat un Secretariat pentru Economie, pentru a supraveghea toate activitățile financiare ale Sfântului Scaun și ale orașului-stat, Vatican. Primul său șef, Cardinalul George Pell, care a făcut recurs acum împotriva unei condamnări pentru abuzarea unui minor în Australia, a spus că, după ce a preluat această funcție, a descoperit „sute de milioane de euro”, care nu apăreau în bilanțul contabil. Unii, de la Vatican, unde teoriile conspirației abundă, cred că el nu ar fi acum la închisoare, dacă nu ar fi încercat să preia controlul asupra acelor fonduri.

Tot în subordinea noțională a noului organism se află și Secretariatul de Stat, care, se spune, că ar administra fonduri de circa 800 milioane de euro. El controlează contribuțiile credincioșilor la papalitate – care sunt cunoscute sub numele încântător, dar modest, de Bănuțul lui Petru (Sf. Petru fiind apostolul ales de Isus pentru a-I conduce Biserica). Se spune, de asemenea, că el controlează o rezervă de bani, cunoscută sub numele de Fondul Paul VI, și activele transferate la Vatican de la Statul Papal, când a fost desființat în secolul al XIX-lea.

Revista de știri L’Espresso a scris că în 2011, sub Papa Benedict, Secretariatul de Stat a băgat aproape 200 milioane de euro într-un fond înregistrat în Luxemburg. Printre investițiile sale se află o participație de 45% într-o proprietate londoneză. Un oficial de la Vatican o identifică drept depozitul reconvertit al Harrods. Managerii clădirii nu au răspuns la cererea noastră de confirmare.

O sursă de la Vatican spune că ancheta procurorilor s-a centrat pe un lanț de tranzacții pentru a extrage Secretariatul de Stat din fond și a-i da proprietatea deplin asupra clădirii londoneze, acționând din nou printr-un intermediar. Potrivit acestei surse, Secretariatul a dorit să facă un împrumut de la IOR pentru a plăti o ipotecă pe proprietate. IOR a refuzat însă să se implice, deși întreaga operațiune fusese remodelată la cererea AIF pentru a se asigura de conformitate. Într-o un comunicat, de altminteri vag, Vaticanul a spus că investigația a fost lansată pe baza unor rapoarte de la IOR și de la birul auditorului general al Vaticanului, care este și autoritatea anti-corupție a Sfântului Scaun.

Este neclar motivul pentru care aceste tranzacții, aparent de rutină, au ridicat astfel de îngrijorări. Alte semne de întrebare includ motivul pentru care Secretariatul de Stat a trebuit să facă de două ori investiții într-un mod atât de ocolit, mai ales ținând cont de faptul că ar fi putut să beneficieze de scutiri de taxe suverane; de ce Banca Vaticanului și biroul auditorului general s-au adresat procurorilor, în loc să raporteze cazul la AIF; și de ce procurorii au simțit nevoia să îl implice pe Di Ruzza, dat fiind că mandatul de percheziție nu îl acuză de nimic specific, spunând doar că rolul AIF în această afacere este neclar. Remarcând că mandatul nu a fost semnat de procurorul angajat de Vatican să ancheteze delictele financiare, Andrea Gagliarducci, un analist al Vaticanului, de la Agenția Catolică de Știri, avansează o altă întrebare: „Oare unda verde pentru anchetă a venit direct de la Papă?”

Printre toate întrebările, un lucru este clar: strădaniile de a ține Vaticanul și pe oficialii săi departe de neregulile financiare nu sunt încă încheiate. Aceasta are implicații dincolo de orașul-stat: cultura de păstrare a secretului a Vaticanului și privilegiile sale suverane îl fac să fie ideal pentru tranzacțiile dubioase. Totuși, responsabilitatea pentru supravegherea extinsului său sector financiar este împărțită între departamente ale căror competențe se suprapun și intră în conflict.

Investiții ecleziastice

Secretariatul pentru Economie a fost conceput ca să aducă cea mai mare parte a acestui sector sub o unică autoritate. El nu a fost însă niciodată încorporat în Constituția Vaticanului. „Există, și totuși nu există,” spune Gagliarducci. În prezent, el are doar un șef interimar. Același lucru este valabil și pentru biroul auditorului general. Deținătorul inițial al acestei funcții, Libera Milone, a demisionat în 2017. El a susținut, ulterior, că a fost amenințat cu arestarea pe „acuzații prefabricate”, dacă refuză să plece. „E evident că ei nu au vrut ca eu să raportez unele lucruri pe care le-am văzut,” a spus el.

Cel mai recent angajat etern al Vaticanului va trebui să pășească pe această scenă obscură. Pe 3 octombrie, Papa Francisc a numit un procuror anti-Mafia, pensionat, Giuseppe Pignatone, în funcția de președinte al Tribunalului de la Vatican. Unul dintre primele sale procese va fi cel al fostului președinte al IOR, Angelo Caloia, care este acuzat că a devalizat zeci de milioane de euro din tranzacții imobiliare. Pignatone este cel mai bine cunoscut pentru rolul său în demontarea unei rețele de crimă organizată de la Roma. El spune că așteaptă cu nerăbdare „o experiență nouă și extraordinară.”  ■


Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Speculații divine”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele