Sub atac
„Sunt tarife pe jocuri și tarife pe jucării – încearcă să explici tarifele unor copii. Atelierul Moșului cel bun e la ananghie, te vei trezi zicând. Cred că renii au doar un zbor cu sania în gând.” Wendy Lazar, care conduce o companie numită I Heart Guts, a transmis această poezie iritată către Reprezentantul Comercial al Statelor Unite (USTR) în luna iunie. Ca importatoare de jucării pentru copii din China, ea se plângea de modul în care războiul comercial ar putea să îi afecteze firma.
Nu este singura. În sălile de consiliu din întreaga Americă, oamenii de afaceri se chinuie să evalueze impactul ultimei escaladări a confruntării comerciale dintre cele două superputeri. Pentru majoritatea firmelor, partea ușoară este calculul impactului financiar imediat al tarifelor crescute asupra cererii, prețurilor și costurilor. Asta se poate face pe o foaie Excel. Mult mai greu este să vezi cum să-ți restructurezi strategia și planurile de investiții pe termen lung pentru a te adapta la o lume nouă de tensiuni comerciale de durată. Managerii de fonduri și trader-ii de pe Wall Street au început să tragă propriile concluzii – că investițiile pot să se prăbușească, ceea ce ar putea declanșa o recesiune. De unde și mișcările violente pe piețe începând din prima săptămână a lunii august, cu o fugă spre obligațiunile sigure și vânzări masive de acțiuni.
Aceste vânzări masive s-au accelerat pe 1 august, când administrația președintelui Donald Trump a anunțat impunerea de tarife pe mărfuri chinezești în valoare de 300 de miliarde de dolari, la o rată de 10%, începând cu 1 septembrie. Pe 13 august, USTR a anunțat o amânare care acoperă aproape două treimi din mărfurile în chestiune, inclusiv telefoane mobile, ceasuri inteligente și jucării, care vor fi supuse tarifelor începând cu 15 decembrie. Așa cum a explicat Trump mai târziu în acea zi, mișcarea le va permite cumpărătorilor americani să se aprovizioneze în perioada dinainte de Crăciun. Comunicatul de presă care anunța amânarea a sosit la ora 9,46 dimineața; între 9,40 și 9,45, acțiunile la Apple au crescut cu 3%, iar indicele acțiunilor S&P 500 a sărit cu 1%. Dar în ziua următoare, bursa – și prețul acțiunilor producătorului de iPhone – a scăzut din nou, pe măsură ce investitorii se îngrijorau că o recesiune economică ar putea intra în cărți curând.
Expansiunea Americii ar putea să se răcească pe măsură ce intră în al doilea deceniu al său, dar PIB-ul a crescut totuși cu într-un ritm respectabil de 2,1% în al doilea trimestru al lui 2019, iar rata șomajului este la un nivel de invidiat, de 3,7%. Efectul direct al tarifelor ar trebui să fie mic: în 2017, înainte de începerea ostilităților, comerțul de mărfuri cu China s-a ridicat la doar 3,2% din PIB. Chiar și dacă am include tarifele adiționale planificate pentru decembrie, ele reprezintă o creștere de impozite care compensează doar o cincime din reducerile introduse de Legea privind Reducerea de Impozite și Locurile de Muncă din 2017.
Ceea ce contează realmente, totuși, sunt efectele mai largi ale incertitudinii create de războiul comercial asupra comportamentului corporatist. Majoritatea companiilor fac planuri, cu un orizont de cinci până la zece ani, și investesc în active cu o viață de 10-20 de ani. Dar la fiecare anunț privind un nou tarif, regulile pentru comerțul cu produsele lor devin mai puțin stabile. Iar amploarea războiului comercial s-a extins dincolo de mărfuri, la tehnologie și monede. Poate că sistemul bancar internațional, companiile de transporturi sau firmele mixte străine ar putea urma la rând. Cele mai sofisticate firme încearcă să evalueze astfel de riscuri.
Nivelul înalt de nesiguranță este măsurabil. Un studiu din 2016 semnat de Scott Baker de la Univesitatea Northwestern, de Nick Bloom de la Universitatea Stanford și de Steven Davis de la Universitatea din Chicago a cuantificat nesiguranța politicilor din America, folosind articole din ziare. Indicele de nesiguranță al politicilor comerciale a crescut dramatic în ultimele luni (vezi graficul). Și astfel de creșteri ale nesiguranței tind să aibă efecte reale. Cercetătorii arată că creșterile indicelui lor au fost asociate cu scăderea investițiilor și reducerea angajărilor. Mai recent, Ryan Sweet de la Moody’s Analytics, o firmă financiară, arată că schimbările în încrederea mediului de afaceri și nesiguranța politicilor economice par să prevestească schimbări în cheltuielile de capital ale managerilor.
Date fiind toate acestea, cum se comportă investițiile din America? În trimestrul al doilea, investițiile în afacerile non-rezidențiale au scăzut cu o rată anualizată de 0,6%. Întrebarea este în ce măsură este vinovat pentru asta războiul comercial și nu factori specifici fiecărei industrii, tendințele economice interne sau ciclul global de producție manufacturieră. Pentru a ne face o idee, The Economist a analizat circa 2.400 de firme americane listate pe bursă, din 42 de sectoare, luând în considerare nivelurile lor de investiții și gradul în care depinde sectorul lor de input-urile din China.
Firmele cu un grad mai mare de dependență față de China par realmente să-și fi redus investițiile. Cele 20 de sectoare cele mai expuse la input-uri din China reprezintă o treime din investițiile totale ale celor 2.400 de firme. În total, aceste sectoare au înregistrat o scădere de 1% a cheltuielilor agregate de capital în ultimele patru trimestre, comparativ cu anul anterior. Între timp, celelalte 22 de sectoare, care sunt mai puțin expuse la China, au înregistrat o creștere a investițiilor de 14%. Analiza este simplă: alți factori pot foarte bine să fi jucat un rol.
Dar și șefii de companii raportează un efect asupra investițiilor. Un studiu efectuat de Federal Reserve Bank din Atlanta din ianuarie arată că tensiunile comerciale au redus investițiile cu 1,2%. Tarifele au fost menționate într-un sfert din toate earnings calls (teleconferințe sau webcast-uri în care o companie publică discută rezultatele financiare obținute într-o perioadă de raportare) ale companiilor din indicele S&P 500 în al doilea trimestru al lui 2019, potrivit cifrelor furnizate de firma de analize de date FactSet. Unul dintre sectoarele cele mai expuse față de China este cel al produselor chimice. În iulie, Jim Fitterling, CEO la Dow, un mare producător, le-a spus investitorilor, în cadrul unui earnings call, că va păstra cheltuielile de capital „limitate”, până când va avea o „mai bună vizibilitate”, adăugând că el crede că este necesar un acord comercial, pentru „a aduce oarecare încredere înapoi pe piață”.
Economiștii de pe Wall Street analizează și ei date despre modul în care politicile comerciale alterează comportamentul companiilor. În iunie, cercetători de la Goldman Sachs erau sceptici că războiul comercial va îngreuna investițiile, subliniind că nesiguranța generală privind politicile este redusă. Dar, mai recent, ei și-au modificat această poziție, arătând că, după ajustarea la tendințele subiacente, sectoarele care vând mai mult în China (mai degrabă decât cele care cumpără de acolo) înregistrează o creștere mai lentă a investițiilor decât cele care sunt mai puțin expuse.
Economiștii de la Goldman arată și că anunțurile privind tarifele au fost asociate cu înrăutățirea condițiilor financiare (costuri mai mari la împrumuturi, prețuri mai mici la acțiuni sau un dolar mai puternic). Așteptările unor reduceri de rate ale dobânzilor de către Federal Reserve nu au compensat decât jumătate din schimbările condițiilor financiare. Per ansamblu, analiștii consideră că, incluzând efectele indirecte, lovitura pentru PIB va fi de 0,6% – importantă, dar nu suficientă pentru a plonja America într-o recesiune.
Tabloul de ansamblu, de aceea, este că acum există dovezi clare că războiul comercial determină unele firme să reducă investițiile. Pesimiștii se tem că efectul de antrenare de la această reducere a cheltuielilor de capital ar putea avea ecouri largi și ar putea fi mai dureros decât se așteaptă cei de la Goldman. Pe termen lung, ar putea să afecteze productivitatea. Pe termen scurt, ar putea să determine firmele să reducă angajările. Asta ar putea să afecteze, la rândul ei, încrederea consumatorilor.
Multe depind de intensificarea sau nu a ostilităților dintre America și China. Pe 13 august, Trump a spus că a avut o „conversație telefonică foarte, foarte productivă” cu liderii Chinei. Puțini sunt însă cei de acolo care iau în serios perspectiva unei reconcilieri de durată. Jake Parker de la Consiliul de Afaceri SUA-China, un grup de lobby, spune că membrii său au realizat că amenințarea unor impuneri viitoare va apăsa totuși, chiar dacă s-ar realiza un acord și s-ar elimina tarifele. Loviturile împotriva economiei Chinei s-ar putea repercuta și în America.
Iar Trump are multe alte căi de a injecta teamă în economie. El trebuie să decidă, până pe 19 august, dacă să reinstituie său nu restricții oneroase asupra companiilor americane care fac afaceri cu Huawei, gigantul telecomunicațiilor din China. Faptul că a acuzat China că este un manipulator monetar ar putea să iște un război monetar. Dacă boala care este acum vizibilă în cele mai multe sectoare expuse la comerț se răspândește și în restul economiei, asta ar declanșa o spirală descendentă care nu ar putea fi inversată nici măcar de eliminarea tarifelor și permiterea importurilor de jucării de pluș ale doamnei Lazar.
Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Sub atac”
