După audierile candidaţilor de miniştri ai guvernului „Ludovic Orban 2” (cum i s-a spus), pe 17-18-19 februarie, respectivele scenete teatrale s-au repetat după 2 săptămâni, pe 3-4-5 martie, după retragerea premierului re-desemnat. Aceeaşi echipă, cu singura noutate a promovării ministrului de Finanţe Florin Câţu în poziţia de prezumptiv şef de cabinet, locul său în echipă fiind preluat de Lucian Heiuş, membru liberal al Comisiei de specialitate din Cameră. O propunere – de fapt – de guvern „Orban 3”, chiar şi fără Orban, retras strategic, dar în continuare lider necontestat al PNL, Câţu fiind mâna sa dreaptă în executiv. Fireşte, până când altă garnitură – sau… alta-cam-aceeaşi! – nu va fi investită de Parlament, Orban rămâne la timonă ca premier interimar.

„Runda” a 3-a a audierilor a arătat precum „replay”-urile oferite telespectatorilor pentru a revedea secvenţele interesante din confruntările sportive (scrimă, box, lupte greco-romane…) sau din jocurile de echipă (admiţând jocul metaforic!). Programul de guvernare – acelaşi. La fel şi cele sectoriale. Majorităţile PSD din comisii – tot ostile. Aceeaşi ţintă principală de atac: liberalii n-ar vrea să-şi vadă investit guvernul propus, căci ar urmări declanşarea alegerilor anticipate, după căderea în Parlament a două propuneri succesive de cabinete. Ironii, băşcălii, mitocănii la temă. Apoi: „Măriţi sau nu pensiile de la 1 septembrie?!”; „Acordaţi alocaţiile dublate pentru copii?!” ş.a.m.d. Mereu aceleaşi întrebări, retorice în intenţie, manipulatoare, ca să se-audă pe tot întinsul patriei cum că liberalii n-ar vrea să dea bani mai mulţi poporului.

Cu – totuşi – unele noutăţi.

De pildă, cele 3 „runde” de audieri au oferit o imagine de echipă tot mai fermă, tot mai sigură pe sine. Cabinetul „Orban 1” venise de la-nceput cu o schimbare radicală faţă de garniturile PSD din ultimii ani: alt nivel, altă cultură generală, altă ţinută şi discursuri care nu ne mai zgârie urechile cu exprimări primitive şi incorecte, competenţe reale, de strictă specialitate sau măcar de coordonare administrativă, explicare transparentă, cu bună-credinţă, a problemelor ţării şi voinţă clară de redresare. La „rundele” a 2-a şi-a 3-a, echipa a beneficiat de avantajul rodajului, al din ce în ce mai bunei cunoaşteri a domeniilor din subordine. Acum, la „replay”-ul primului „replay”, când în comisiile parlamentare s-a discutat la obiect, substanţial, reprezentanţii PSD şi-au complimentat adversarii. Candidatul re-redesemnat pentru Justiţie, Cătălin Predoiu, a şi spus că apreciază dialogul chiar şi cu colegii oponenţi şi că înţelege şi acceptă rezultatul politic al votului, dinainte-ştiut.

O noutate foarte plăcută a fost amintitul Lucian Heiuş, care nu mai beneficiase de expunere mediatică naţională, după o consistentă carieră în administrarea bugetară şi fiscală, în special în Direcţiile regionale ale finanţelor publice din Hunedoara (judeţ pe care-l reprezintă ca deputat) şi Timiş: specialist foarte serios, distins ca prezenţă şi rezervat în limbaj, parlamentar liberal, dar mai degrabă „tehnocrat” (cu vocabula care-a făcut carieră şi la noi, şi-n politica internaţională).

În treacăt fie spus, prestaţia sa, care-a impus, l-a aruncat, prin contrast, în ridicol pe Eugen Teodorovici, circarul pesedist de serviciu al Comisiei. Ajuns cu întârziere la şedinţă, fostul ministru s-a proţăpit pe scaunul din dreapta candidatului, ca să apară „în poză”, în cadrele televiziunilor care-l urmăreau nu pe el, Teodorovici, ci pe Heiuş. Odată instalat, a-nceput să facă ce crede el că-nseamnă politica: bruiaj, presiflări, mitocănii, până când i-au atras ai lui atenţia că audierea avansase binişor şi că mesajele pe care-ncerca el, clownul, să le lanseze „miştocăreşte” fuseseră deja formulate…

La sfârşitul aceleiaşi reuniuni – altă noutate: „poziţia de ofsaid” (recurgând încă o dată la o comparaţie sportivă!) în care pesediştii i-au lăsat pe reprezentanţii USR. Recunoscând competenţa lui Heiuş, marii adversari ai „dreptei” n-au mai votat „Împotrivă”, ca-n „rundele” anterioare, când îl avuseseră în faţă pe Câţu, ci s-au abţinut. Liberalii, posibil şi alţii, de pildă de la PMP sau ALDE, în total 15 parlamentari, au fost „Pentru”. „Împotrivă” – doar 3: în imaginile transmise de postul public de televiziune i-am văzut – vai! – cu mâinile ridicate pe Cosette Chichirău şi pe Claudiu Năsui (cine le-o fi fost alături?!), „lăsaţi în ofsaid” de pesediştii care aveau să-şi exprime opţiunea abia la următoarea strigare, la „Abţineri?”. Userişti respingând un foarte bun candidat liberal, în timp ce oponenţii aşa-zis „de stânga” au ales de astă-dată o soluţie decentă, fără să-şi abandoneze strategia generală, „Abţinerile” adăugându-se voturilor „Împotrivă”, per total 15-19, pentru un aviz negativ al comisiei… Ce jenant pentru USR ca-n „scorul” voturilor „pline”, 15-3 (lăsându-le – adică – pentru o clipă deoparte pe cele „nule”), ei, probabilii parteneri viitori de guvernare ai liberalilor, să joace rolul pesediştilor, din principiu „Pentru contra”…

În sfârşit, să observăm că-n cele 3 zile de audieri ale „rundei” terţe s-au conturat două categorii de portofolii, în funcţie de tratamentul aplicat de PSD: candidaţii la ministerele cu mai mari mize guvernamentale, cu bugete consistente, urmărite mai atent de electorat, precum Finanţele, Justiţia, Administraţia publică, Transporturile, Sănătatea, Educaţia, Munca şi protecţia socială, au fost taxaţi politic, pe când propunerile pentru domeniile a căror gestionare e mai degrabă „tehnocratică”, Externele şi Apărarea, dar şi Mediul, Agricultura etc., au smuls avize favorabile, mai numeroase decât la precedentele audieri.

Bineînţeles, adevăratul „meci” se va „juca” în plenul Camerelor reunite, la votul de investitură; sau – după toate semnele – se va prelungi cu o a 4-a „rundă”, decisivă? ■