Cetatea Soroca de pe malul Nistrului este ultimul bastion al latinității înainte de „marea slavă”. Dincolo este malul ucrainean. Un bac primitiv, acționat în exclusivitate de forța curentului, face legătura dintre cele două țări, cândva componente ale Uniunii Sovietice.

Soroca este unul dintre edificiile militare moldovenești ridicate pentru apărarea hotarului răsăritean de pe Nistru, pentru a face față incursiunilor tătarilor și cazacilor.

Spunem despre ea, îndeobște, că este „cetatea lui Ștefan cel Mare”. Dar, deși este atestată documentar la 1499, vechimea ei reală nu este cunoscută cu exactitate și în general se crede că l-a precedat cu mult pe marele voievod moldovean.

În orice caz, Soroca este singura cetate de pe Nistru aflată azi într-un spațiu de expresie românească. Hotinul se află în Ucraina. Jos, la vărsarea Nistrului în Mare, Cetatea Albă se găsește de asemenea pe teritoriu ucrainean. Iar Tighina este sub stăpânirea autorităților așa-zisei republici nistrene.

Când Occidentul aduce dezvoltarea

Plecasem de dimineață din Chișinău pe o șosea excelentă, reabilitată din bani americani, după cum nu ne-a fost greu să aflăm. „Reabilitarea drumului, finanțată de POPORUL AMERICAN”, scrie, cu litere de-o șchioapă, pe panouri instalate din loc în loc.

Dar, după cum îmi spune Vadim Șterbate, de la publicația locală Observatorul de Nord, asta n-a schimbat prea mult mentalitățile locului. Am făcut, spune el, un studiu asupra modului cum au votat la alegerile din 2014 locuitorii din satele înșirate de-a lungul drumului. Marea majoritate au exprimat opțiunea prorusă, reprezentată de Partidul Socialiștilor al lui Igor Dodon.

Cetatea Soroca a fost reabilitată printr-un program transfrontalier finanțat de Uniunea Europeană, gestionat de România și care a mai cuprins Hotinul și cetatea de scaun a Sucevei. În total, programul a costat 3 milioane de euro, din care contribuția europeană a însemnat 2,7 milioane. Meșterii care au lucrat la reabilitare au fost români din zona Botoșanilor.

Edificiul arată bine, chiar dacă există controverse legate de o intervenție cam prea brutală, care l-ar fi făcut să arate „prea nou”, ștergând ceva din autenticitatea sa. Aceleași discuții care se poartă și în legătură cu proiecte asemănătoare din România, precum cetățile de la Alba Iulia sau Suceava.

Parcul din jurul cetății a fost amenajat din fondurile de solidaritate ale statului polonez, de unde au venit 25.000 de euro, consiliul local al orașului contribuind cu o sumă de patru ori mai mică.

Câțiva muncitori lucrau încă la amenajarea falezei Nistrului, chiar la intrarea în cetate. Finanțarea lucrării este asigurată de Consiliul Local al Municipiului Buzău, cu care orașul Soroca este înfrățit. Suma pusă la bătaie de buzoieni: 100.000 de euro.

De la finalizarea lucrărilor, în 2015, aici vin tot mai mulți turiști, nu doar din Moldova, dar și din vecinătate, din România, Ucraina sau chiar Rusia sau Polonia. Problema localnicilor este că oamenii vin, vizitează și pleacă – nu prea ai altceva ce face în Soroca – poate să vizitezi uimitoarele palate kitsch de pe „dealul romilor”. Nici prea multe locuri de cazare nu sunt, așa că este mai bine să profiți de șoseaua foarte bună și să incluzi Soroca în planul unei excursii de o zi din Chișinău.

Banii occidentali nu par să fi schimbat foarte mult mentalitățile locale – Soroca rămâne bine ancorată pe acea „centură roșie”, care prinde ca într-o chingă, la nord și la sud, regiunea proeuropeană a capitalei Chișinău.

Dar tot Lenin e mai tare

Același lucru aveam să-l observăm și la sud, în regiunea autonomă Găgăuzia, unde în fața sediului administrativ din Comrat ne-a întâmpinat statuia lui Lenin – o statuie într-atât de decolorată de timp și intemperii încât ne înfățișa acum un personaj parcă și el obosit și îmbătrânit de valurile istoriei. Dar încă acolo.

Discuțiile cu localnicii se leagă greu, inclusiv din cauza barierei lingvistice, dar mai ales a reticenței vădite de a sta de vorbă cu un reporter și a discuta deschis. În orice caz, aflăm că e mai bine cu Rusia decât cu Uniunea Europeană, unde sunt homosexuali și care, în orice caz, va cere la un moment dat înapoi toți banii investiți în Republica Moldova.

Nu același lucru îl cred și autoritățile locale din Avdarma, un adevărat sat-model, unul dintre cele mai bine administrate din Găgăuzia și întreaga Moldovă și care ar sta la loc de cinste și în România.

Trotuare, asfalt nou-nouț, edificii publice bine întreținute. Liceul, renovat prin finanțarea Uniunii Europene. Parcul pentru copii, din fonduri de ajutor pentru dezvoltare japoneze și letone. Grădinița și centrul pentru copii cu deficiențe, renovate din contribuția României. Și este doar una dintre cele peste 800 de grădinițe renovate din banii României în întreaga Republică Moldova.

Aveam să vizităm apoi la Chișinău Muzeul Național de Artă, o superbă clădire clasică, renovată cu contribuția Guvernului României. Ca român, nu ai cum să nu încerci un sentiment de mândrie atunci când intri în acest muzeu.

Nu departe, Sala cu Orgă, un cunoscut edificiu pentru spectacole din centrul Capitalei, se reabilitează tot cu fonduri guvernamentale românești. Institutul Cultural Român susține Teatrul Național Mihai Eminescu.

La Cahul, în sud, teatrul se reface de asemenea cu bani românești. România a donat Republicii Moldova 100 de microbuze școlare și 50 de autoturisme pentru administrația locală.

Compania română Transgaz este foarte aproape de a prelua distribuitorul moldovean de gaz, în timp ce autoritățile moldovene promit să extindă cât mai repede conducta gaziferă Iași-Ungheni până în Chișinău.

În 2016, când finanțatorii internaționali tăiaseră fondurile pentru Chișinău, ca urmare a scandalului furtului unui miliard de dolari din bănci, Bucureștiul a aprobat un împrumut de urgență de 60 de milioane de euro (parte a unui program de asistență mai mare, de 150 de milioane de euro).

Fără acei bani cu greu s-ar fi putut plăti salariile și pensiile, recunoaște premierul Pavel Filip, într-o discuție purtată la sediul guvernului.

Un lucru este clar atunci când iei la pas Republica Moldova: dezvoltarea a venit pe filiera Occidentului, fie că vorbim despre fondurile europene, despre programe românești sau finanțate de alte state. Uniunea Europeană este azi principalul partener comercial al Republicii Moldova, urmare a Acordurilor de asociere și liber schimb.

Potrivit Comisiei Naționale de Statistică, în anul 2016 aproximativ 66% din exporturile moldovenești au mers către UE, fiind urmate de Federația Rusă (12%) și Belarus (5%).

Odată cu aplicarea Acordului de Asociere, exporturile produselor moldovenești în UE au crescut cu 5,5% în anul 2015 și cu 7,7% în anul 2016.

Cu Ștefan cel Mare împotriva României Mari

Cu toate acestea, în alegerile prezidențiale din noiembrie 2016, moldovenii l-au votat – e adevărat, cu o majoritate de doar patru procente – pe candidatul socialist Igor Dodon. Acesta promitea să denunțe Acordul de Asociere și și-a croit discursul pe accentuarea „pericolului românesc” asupra statalității Republicii Moldova. Discursul său politic a avut – și are – puternice accente antiromânești. Pentru Dodon, Uniunea Europeană este România, iar integrarea europeană înseamnă pierderea statalității în favoarea României.

În consecință, socialiștii proruși (Dodon și-a făcut campanie cu fotografiile alături de Vladimir Putin) s-au constituit în apărarea unui moldovenism autohtonist, pe care-l opun deopotrivă Europei și României.

Până și mitologia din jurul lui Ștefan cel Mare, a cărui statuie păzește intrarea în parcul central al Capitalei, este construită împotriva ideii de România Mare, ne atrage atenția istoricul Octavian Țâcu. În istoriografia moldovenistă, Ștefan cel Mare este un domnitor al moldovenilor, care s-a luptat cu muntenii și a fost aliat cu rușii, precizează istoricul.

Apare astfel o ciudată răsturnare: nu actuala Republică Moldova a fost ruptă de către Rusia în 1812, ci România imperialistă a smuls o parte din Moldova lui Ștefan cel Mare, în 1918! În discursul de la recepția oficială de Ziua Independenței, președintele Dodon a afirmat că, deși Republica Moldova este un stat tânăr, statalitatea moldovenească este foarte veche, datând de la 1359, adică de la întemeierea principatului de către Bogdan I. Și iată cum socialiștii proruși ai lui Dodon se constituie în păstrători ai vechii Moldove!

Un guvern care se declară proeuropean

Se aude însă și un puternic discurs proeuropean dinspre guvernul Republicii Moldova.

Discutăm cu vicepremierul pentru integrare europeană Iurie Leancă, fost prim-ministru, în chiar prima zi de la întoarcerea sa din concediu. De-abia ce a ajuns și își face bagajele pentru o vizită în Danemarca, în încercarea de a redeschide dialogul cu statele membre ale Uniunii Europene.

El recunoaște că relațiile țării sale cu Uniunea Europeană se află într-un impas. Multe – și nu bune – s-au întâmplat în ultimii ani în Republica Moldova, astfel că fostul fruntaș al parteneriatului estic, aflat la un pas să fie inclus în procesul de extindere cu Balcanii de Vest, a ajuns un caz problemă.

Au fost două afaceri bancare tenebroase – evaporarea din sistemul bancar moldovenesc a unui miliard de dolari (13% din PIB), despre care s-a aflat în 2014, și includerea unor bănci moldovenești în operațiunea rusească de spălare a câtorva zeci de miliarde de dolari (așa-numitul Laundromat). Toate acestea au discreditat în bună parte guvernarea proeuropeană de la Chișinău și fostul premier Vlad Filat, una dintre marile speranțe proeuropene ale Moldovei, a ajuns chiriaș al lugubrei Închisori nr. 13 din Chișinău, acuzat de implicare în afacerea miliardului. Mulți comentatori spun însă că a fost mai degrabă rezultatul unei reglări de conturi cu oligarhul Vladimir Plahotniuc, președinte al Partidului Democrat, de guvernământ, pe care ei îl consideră adevăratul stăpân al micului stat dintre Prut și Nistru.

În luna iulie, justiția a anulat, în mod surprinzător, alegerile pentru postul de primar al municipiului Chișinău, câștigate de Andrei Năstase, unul dintre liderii opoziției. Este tot mâna lui Plahotniuc, care nu ocupă vreo funcție în stat, dar controlează guvernul și justiția, spun cei din opoziție.

El deține mai multe afaceri cheie și, foarte important, controlează cea mai mare parte din piața media.

„Nu aveam niciun interes să anulăm aceste alegeri și nu putem comenta deciziile justiției”, ne asigură premierul Pavel Filip. Totuși, Parlamentul European a recomandat Comisiei Europene blocarea oricăror plăți din programul de asistență financiară pentru Republica Moldova.

Este o lovitură mai ales din punct de vedere politic, mărturisește premierul Filip, întrucât creșterea economică permite în acest moment Moldovei să se finanțeze.

„Cerem Uniunii Europene să ne dea o perspectivă de aderare”, continuă premierul de la Chișinău. „Uniunea Europeană este obiectivul nostru, singura variantă din punct de vedere identitar și comercial”, confirmă și vicepremierul Leancă.

Dar semnele de întrebare nu se opresc aici. Două controversate acte normative au fost aprobate, în ritm accelerat, în această vară. Unul privind amnistia fiscală, în sensul că toate sumele nedeclarate până acum la fisc pot fi scoase la lumină contra unei taxe de 3%. Un altul privind acordarea cetățeniei străinilor care depun în băncile moldovenești minimum 250.000 de dolari.

Premierul Filip ne dă asigurări că „albirea” unor bani proveniți din furtul miliardului este imposibilă, date fiind normele de aplicare ale legii. De asemenea, că filtrele care însoțesc prevederile legate de cetățenie elimină orice riscuri legate de securitatea națională și regională.

Opoziția acuză înțelegeri subterane

Există însă o opoziție care se manifestă atât împotriva guvernului, cât și împotriva președintelui Dodon, alcătuită din Partidul Acțiune și Solidaritate (Maia Sandu), Partidul Platforma Demnitate și Adevăr (Andrei Năstase) și partidul Liberal Democrat (Viorel Ciubotaru, fost ministru al Apărării).

Această coaliție a reușit să câștige alegerile din această vară pentru primăria municipiului Chișinău, prin Andrei Năstase (alegeri invalidate de justiție), și, prin Maia Sandu, s-a luptat din greu cu Igor Dodon în turul doi al prezidențialelor din 2016.

Candidatul prorus a câștigat cu o diferență de patru procente, dar în condițiile unei campanii mediatice furibunde împotriva Maiei Sandu. Deși Partidul Democrat își declarase susținerea pentru candidata proeuropeană, televiziunile lui Vlad Plahotniuc acordau în campanie spațiu larg campaniei de kompromat de tip rusesc împotriva Maiei Sandu.

Când discuți cu Andrei Năstase sau Maia Sandu, ei îți vor spune că rivalitatea dintre guvern și președinte este una mimată, în realitate ambele părți aflându-se sub controlul oligarhului Plahotniuc, care, printr-un șir de mișcări abile, a reușit să captureze practic toate instituțiile statului, inclusiv justiția.

Iar dovada cea mai clară, spun ei, este legea electorală, adoptată de Partidul Democrat (de guvernământ) și de socialiști. O lege care prevede un sistem mixt, proporțional și uninominal într-un singur tur și care a fost întâmpinată cu rezerve de organismele internaționale, inclusiv Comisia de la Veneția.

Această lege avantajează partidele care pot distribui diverse mici avantaje în teritoriu, spun cei din opoziție. Ei prezintă argumentul alegerilor parțiale de la Chișinău, din această vară, câștigate în turul doi de Andrei Năstase: în 11 din cele 14 circumscripții ar fi câștigat socialiștii, cu majoritate relativă.

Plahotniuc – spun cei din opoziție – îl folosește pe Dodon, pe de o parte, ca sperietoare pentru cei din Vest („dacă nu mă vreți pe mine îl veți avea pe el”) și, de cealaltă parte, pentru a calma Rusia.

Ce este un stat capturat

Republica Moldova este actualmente un stat capturat, spune analistul politic Oazu Nantoi, și el unul dintre cei „interziși” pe posturile lui Plahotniuc.

El atrage atenția României că, urmare a legilor privind amnistia fiscală și acordării cetățeniei contra bani, ar putea să se învecineze foarte curând cu un adevărat paradis al banilor negri și al traficului de toate felurile.

Cât despre intențiile proeuropene ale guvernului, cei din opoziție spun că nu e nimic serios. În realitate, toți – guvernul și președintele – vor menținerea țării în zona gri.

La 24 februarie, în Republica Moldova sunt programate alegeri legislative. Dar nimeni nu poate spune în ce măsură acestea vor clarifica lucrurile.

Un baron de Moldova: Ilan Șor

Tabloul nu ar fi complet fără Ilan Șor. El este primarul municipiului Orhei, condamnat în primă instanță în dosarul furtului miliardului și fondator al partidului ce-i poartă numele.

Dacă gândul vă duce la Dan Diaconescu, nu sunteți tocmai departe, deși Șor este cu mult mai mult.

Șor a devenit repede popular în rândul claselor defavorizate, ca urmare a acțiunilor sale sociale. Mașinile cu însemnele partidului său distribuie alimente gratis sau la prețuri modice în sate. Organizează megaconcerte gratuite cu îndrăgiți artiști moldoveni, mulți dintre ei cunoscuți și dincoace de Prut. Finanțează o echipă de fotbal, Milsami Orhei, care a ajuns și campioană a Moldovei și joacă în Liga Europa, inclusiv cu contribuția unor jucători români. Promite reînființarea colhozurilor și este, cum altfel, un moldovenist convins.

Oamenii aduși de el cu autocarele au ocupat o parte a Pieței Marii Adunări Naționale duminică, 26 august, cu puțin timp înaintea mitingului diasporei. Sub protecția polițiștilor, oamenii s-au strâns în jurul bucătăriilor de campanie (nu am văzut echivalentul grătarelor de la noi) și al corturilor unde se distribuiau sucuri, plăcinte și „tușonka”, popularele conserve din carne. De la o tribună instalată în zonă, mai mulți vorbitori țineau discursuri provocatoare la adresa manifestanților de la mitingul diasporei, care tocmai se adunau în piață.

Lucrurile nu au degenerat – deși experiența recentă de la București ne-ar fi îndemnat să credem asta. Liderii opoziției i-au invitat pe cei circa 50.000 de manifestanți să se îndepărteze de grupul Șor și să pornească într-un marș pe la instituțiile statului.

A fost modalitatea elegantă de a evita o deturnare a mitingului prin operațiunea partidului Șor.

Însă ambițiosul primar de Orhei (scos sub protecția Poliției din piața Marii Adunări Naționale) avea să-și ia revanșa a doua zi, cea a sărbătorii naționale. El a organizat sărbători grandioase la Orhei, unde zeci de mii de oameni au fost aduși cu autocarele la așa-numitul Orheiland, un mare parc de distracții, evident gratuite.

Șor rămâne încă vulnerabil, dată fiind condamnarea sa, în primă instanță, în dosarul miliardului furat. Dar popularitatea sa tot mai mare, obținută pe seama celor defavorizați, îl poate transforma într-un jucător important la viitoarele alegeri.