Riscul e o virtute, românii sunt păcătoși

60
5 minute de lectură
Foto: Agerpres

Piața taxiurilor, mai ales cea bucureșteană, este una dintre cele mai concurențiale din România. O competiție care exista chiar și înainte să apară ridesharing-ul: Uber, Bolt, Yango. Așa ceva mai exista, poate, doar pe piața presei scrise, dar de aceasta vorbim deja la timpul trecut, cu mogulii ei cu tot.

Și, cu toate acestea, e din ce în ce mai greu să iei un taxi din mers, așa cum vezi că fac newyorkezii în filme. Dacă n-ai aplicație pe mobil ești zero barat, sau măcar să suni la dispecerat, ca să ți se spună: „Da, dvs. ați mai făcut comenzi la noi, vă trimitem imediat o mașină.”

În cazul taximetriștilor din Capitală se vede că, oricât de mulți ar fi, nu le plac riscul, incertitudinea, ce sunt însă definitorii pentru meseria lor. Fac ce fac și nu te iau de pe stradă dacă nu-i vorba de o comandă… poate fi vorba de cineva beat! Sau îți zic de la obraz: „Nu te duc fără atât!”. Ceea ce este extrem de ciudat pe o piață concurențială și e mult diferit de ceea ce se vede peste Ocean, în Lumea Nouă, unde, dacă-i faci semn din mers, taximetristul nu-și permite să-ți comunice că se retrage dacă nu-i convin zona și distanța unde vrei să te deplasezi.

Sigur că piața bucureșteană a taxiurilor nu e perfect concurențială din moment ce există licențe ce se închiriază și taximetristul aruncă mai departe costul consumatorului final. Dar dacă pe una dintre cele mai competitive piețe se vede că există reflexe corporatist-socialiste, s-ar părea că în România cam nimic nu încurajează capitalismul, zis și economie de piață. Niciun element, chiar din cele considerate competitive, nu aduce nici pe departe cu ceea ce ar trebui să fie, că nu degeaba tot pomenesc de America. De aici s-ar putea deduce cât de mult costă că a fost neglijată educația. Cu precizarea că în lipsa acesteia, democrația devine un concept fără sens vânturat de manipulatorii de serviciu din politică.

Iar dacă astfel de lucruri se văd și pe piețe teoretic concurențiale, rezultă că mixul rațiune-emoție se face foarte prost la noi.

Și în momentul de față nu mai avem – ca să trecem de la piața taxiurilor la un tablou mai mare – nici evreii care aduceau echilibrul în Moldova, nici germanii ce o făceau în Transilvania și apoi – împreună cu evreii – în Vechiul Regat. Am preferat să-i vindem la bucată începând cu anii ’50, ne-am bucurat că le-am cumpărat pe mai nimic mașinile și casele, apoi am ajuns la fel de dezechilibrați ca înainte să fi venit ei în Țările Române.

Dovada elocventă a dezechilibrului este dată de felul în care e făcut la noi marketingul corporatist și politic. Acest mix nu induce credibilitate. Iar lipsa de încredere, ușor de observat la tot pasul, inclusiv pe piața taxiurilor, reprezintă principalul impediment în funcționarea societății românești.

Privind retrospectiv, evreii, ca urmare a interesului lor mare pentru educația copiilor, le-au asigurat un avantaj comparativ în societate și i-au făcut principalii participanți la diviziunea muncii, pe baza căreia funcționează economiile de piață.

Asta, prin contrast cu alte minorități, care „investesc” puțin spre mai deloc în copiii lor, și îi lasă să fie crescuți de societate.

Iată de ce unii sunt principalii promotori ai capitalismului, iar ceilalți, ai socialismului, dar iată și de ce, în prezent, România e mai mult socialistă decât capitalistă. Se vede bine pe piața taxiurilor, oricât de multe ar fi ele, cu tot cu ridesharing și „piețari”.

Dar mai mult decât atât, lipsa de virtute a societății românești se observă atunci când nimeni nu vrea să-și asume riscuri, indiferent de ceea ce întreprinde.

De aceea poate că n-ar strica să încrucișăm programele Rabla și Prima Casă în domeniul editorial. Progenitura rezultată ar trebui să poarte numele de programul „Prima Carte Capitalistă”. În acest fel, românii ar fi încurajați să-și ducă la casat, respectiv la maculatură, vechile cărți comuniste, în special pe cele de economie, și cu voucherele primite să-și achiziționeze lucrări clasice, ca să învețe ce înseamnă economia de piață și societatea liberă.

Dacă ar cumpăra ultima carte a lui Nassim Nicholas Taleb, „Skin in the Game: Hidden Asymmetries in Daily Life”, ar înțelege de ce riscul este cea mai înaltă virtute. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele