Riscul suveran, episodul OUG 114: s-a devalorizat leul, au crescut dobânzile

84

Riscul suveran, sau eventualitatea ca un guvern să nu dorească sau să nu poată să își îndeplinească obligațiile de plată a datoriei publice sau alte obligații, rămâne o noțiune abstractă până în momentul când este definită printr-o schimbare de rating. Agențiile de evaluare financiară, atunci când coboară un rating, schimbă percepția publică despre risc, deoarece prin explicațiile care însoțesc penalizarea, descriu problemele. Atunci sunt citate riscurile politice, dezechilibrele sau greșita gestionare a economiei care a provocat schimbarea ratingului, iar riscul capătă o imagine mai clară.

Exemplele recente de manifestare a riscului suveran sunt Grecia, Cipru, Argentina și Venezuela și au fost tratate într-un articol anterior.

Însă riscul suveran se manifestă și prin modificarea percepției investitorilor cu privire la probabilitatea de intrare în incapacitate de plată a unui stat. Această modificare de percepție se poate realiza în două moduri: fie prin schimbarea ratingului, fie prin modificarea sentimentului investitorilor.

Cum fiecare rating reprezintă, de fapt, o anumită probabilitate că statul respectiv să intre în incapacitate de plată într-un orizont de un an, prin modificarea calificativului se schimbă implicit această probabilitate.

 Modificarea percepției investitorilor față de o anumită țară poate fi cauzată fie de modificarea unor variabile macroeconomice în țara respectivă, fie de apariția unui eveniment extern, cum ar fi o modificare a costului de finanțare la o monedă principală (de exemplu, majorarea ratei de dobândă la dolar a contribuit la declanșarea crizei valutare în Turcia), fie de un eveniment negativ (încetare de plăți/downgrade) a unei țări cu caracteristici macroeconomice similare (de exemplu, țările din Europa Centrală și de Est de multe ori sunt tratate ca pachet).

Momentul modificării percepției se resimte pe piețele financiare printr-o volatilitate crescută a parametrilor acesteia și creșteri de randamente (yield-uri( și rate de dobândă, depreciere a monedei locale, scădere a indicilor bursieri naționali.

Un început de an riscant

Un exemplu recent în România este primul trimestru din 2019. Ulterior intrării în vigoare a OUG 14 la finalul lui decembrie 2018, s-a manifestat riscul suveran: a crescut substanțial volatilitatea  bursei de valori, s-a depreciat leul față de principalele monede, s-au majorat atât yield-urile, cât și ratele de dobândă.

Pe 1 martie 2019, Standard&Poor’s a confirmat ratingul suveran al României la BBB-, însă a menționat că perspectiva este sub apel de către autoritățile române. Cum perspectiva stabilă din august 2018 nu a fost contestată de autoritățile române, cel mai probabil perspectiva propusă în raport de către S&P este negativă. Ca factori negativi, S&P menționa deficitele gemene (fiscal și de cont curent) în creștere, care pot face economia României vulnerabilă, în condițiile încetinirii creșterii economice. Apoi, pe 15 martie, S&P a emis noul raport prin care a confirmat atât ratingul, cât și perspectiva (stabilă), menționând în raportul de rating faptul că în stabilirea respectivă a considerat că guvernul va modifica aspectele-cheie ale OUG 114. Ulterior acestui raport, volatilitatea pe segmentele pieței financiare românești a scăzut simțitor (însă anumiți parametri, cum ar fi cursul de schimb, nu au revenit la niveluri anterioare promulgării OUG 114).

Revenind la percepția riscului suveran în țările Europei Centrale și de Est membre ale Uniunii Europene, România se detașează, fiind considerată una dintre cele mai riscante țări (după Grecia). La finalul lunii aprilie, România înregistra, după Grecia, cele mai mari costuri de finanțare în moneda locală și în euro.

Determinanții acestei situații sunt fundamentele macroeconomice, cum ar fi datoria publică, serviciul datoriei (publice și private), importurile (deficitul comercial), variația veniturilor din export, deficitele gemene (deficitul de cont curent și cel bugetar).

Deși și stocul (cum ar fi stocul de datorie publică) este important în declanșarea unei crize, declanșarea unei crize se datorează fluxurilor: serviciului datoriei și deficitelor ce trebuie finanțate. De exemplu, România a intrat în criză de balanță de plăți (valutară) în anul 2008 având un stoc de datorie publică extrem de mic, Turcia a intrat în criză valutară în 2018 cu datorie publică în PIB de 28%. Însă deficitele gemene (deficitul bugetar și de cont curent) sunt extrem de importante în declanșarea unei situații de vulnerabilitate, iar acestea sunt punctul slab al României.

România are cel mai mare deficit de cont curent dintre țările din Europa Centrală și de Est (în condițiile în care unele state au chiar excedent). Mai mult, conform ultimelor prognoze ale Comisiei Europene (Spring 2019 Economic Forecast), deficitul de cont curent va continua să crească la peste 5% în acest an, 5% fiind un nivel de atenție.

Și în ceea ce privește deficitul bugetar, România înregistrează cel mai mare deficit din regiune, iar pentru 2019 și 2020, conform Comisiei Europene, acesta va ajunge la 3,5% și, respectiv, la 4,7%, niveluri ce conduc la declanșarea procedurii de deficit excesiv împotriva României de către Comisia Europeană.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele