România contează foarte puțin spre deloc în turismul european

459
17 minute de lectură

Turismul românesc este la fel ca agricultura. Toată lumea vorbește despre potențialul extraordinar al României, dar nu există niciun semn că acesta ar putea fi atins. Statistica europeană arată realitatea crudă în care se află turismul românesc. La nivel european, România, practic, nu există ca destinație turistică. Cifrele o demonstrează. Dacă urmărim indicatorul intensității turistice (adică raportul dintre numărul de nopți de cazare turistică a rezidenților și nerezidenților și dimensiunea demografică a țării), România este pe ultimul loc în Uniunea Europeană.

Bulgaria atrage de trei ori mai mulți turiști străini

În ceea ce privește numărul turiștilor străini, adică numărul nerezidenților înregistrați cu nopți de cazare în altă țară decât cea de origine, România este, din nou, pe unul dintre ultimele locuri în Europa, cu cifre modice. Bulgaria a primit, în anul 2017, de trei ori mai mulți turiști străini decât România. Pentru comparație, în România au venit 2,7 milioane de turiști străini în anul 2017, în timp ce Bulgaria a atras aproape nouă milioane.

Rezultatele modeste privind atragerea de turiști străini se văd și la nivel macroeconomic. În primele șase luni ale acestui an, conform Băncii Naționale a României, deficitul balanței de plăți la capitolul turism-călătorii a ajuns la 634 de milioane de euro (1,6 miliarde de euro ieșiri de bani din țară și 990 de milioane de euro intrări de sume în țară), în creștere cu 61% comparativ cu anul trecut. De menționat că, în ceea ce privește sectorul serviciilor, turismul este singurul care înregistrează deficit de cont curent, lohnul (prelucrarea bunurilor aflate în proprietatea terților) și transportul având excedent al contului curent. Aceasta înseamnă că turismul, mai exact creșterea numărului de turiști străini, ar trebui să fie o temă națională cu un obiectiv clar, pentru început, acela al echilibrării balanței de plăți.

Promovarea turismului, la cote minime

Soluția pe care o cer insistent reprezentanții industriei turistice este promovarea în exterior a destinațiilor turistice din România. Alin Burcea, prim-vicepreședintele Asociației Naționale a Agențiilor de Turism (ANAT), explică situația bugetului național de promovare. În anul 2016, la o întâlnire cu reprezentanți ai industriei turistice, președintele PSD, Liviu Dragnea, a promis un buget de 15 milioane de euro pentru promovarea turismului. Promisiunea era spectaculoasă, având în vedere că, în anii trecuți, au fost alocate numai 2,5 milioane de euro. În realitate, bugetul de promovare a fost de numai 5 milioane de euro (nu 15 milioane de euro), din care au fost cheltuiți, efectiv, numai 2 milioane de euro. Iar anul acesta, rectificarea bugetară va tăia din bugetul de promovare.

În plus, anul trecut, fostul ministru al Turismului a închis toate birourile de promovare externă a României, o măsură pe care Alin Burcea o consideră cel puțin neinspirată.

România nu contează, practic, în turismul european. Mai mult de jumătate din turiștii străini au avut ca destinație patru țări europene: Spania, Italia, Franța și Marea Britanie. În anul 2016, Spania a fost principala destinație turistică europeană, cu 295 de milioane de nopți petrecute în structuri de cazare turistică, majoritatea fiind concentrate în Insulele Canare, Insulele Baleare și Catalonia. Una peste alta, Spania a atras 22% din totalul nopților de cazare din Uniunea Europeană. Pe locurile următoare se află Italia (199 de milioane de nopți), Franța (124 de milioane de nopți) și Marea Britanie (119 milioane de nopți).

În Europa, există aproximativ 600.000 de locații de cazare care pot asigura 31 de milioane de locuri de cazare. Două treimi din facilitățile de cazare europene se află în Franța (5,1 milioane de locuri de cazare) și Italia (4,9 milioane). În statisticile oficiale, în România sunt 7.000 de locații turistice, având o capacitate de cazare de aproximativ 326.000 de locuri. Desigur, aceasta este statistica oficială, diferențele față de realitate fiind relativ mari, în sensul că în România este încă destul de extins fenomenul cazării la particular, adică la persoane fizice care închiriază propria locuință. Pentru a avea o imagine și asupra situației din fostele state socialiste, statistica europeană arată că Bulgaria are 328.000 de paturi în circuitul turistic, Ungaria 446.000, Cehia 716.000, iar Polonia 750.000 de paturi pentru cazare turistică.

Dintre turiștii europeni, finlandezii sunt cei mai numeroși. 89% din cetățenii finlandezi au plecat în vacanță în anul 2016. România este pe ultimul loc, cu aproximativ 23%.

În anul 2016, 62% din cetățenii europeni au fost „participanți la turism”, în țară sau în străinătate. De ce aproximativ o treime dintre europeni nu pleacă în vacanță? Potrivit unui sondaj european, principala cauză derivă din rațiuni financiare. Alte motive sunt: probleme medicale, îndatoriri de familie sau obligații privind studiile. România (76%), Portugalia (74%) și Bulgaria (70%) sunt țările europene cu cel mai mare număr de cetățeni care nu pleacă în vacanțe, cu mult peste media europeană, care este de 38%.

Este de așteptat ca anul acesta procentajul românilor care pleacă în vacanță să crească semnificativ, spre deosebire de anul 2016. Motivul? 2018 este primul an în care angajații bugetari au primit tichete de vacanță. Până anul acesta, în schimbul unor facilități fiscale, companiile private românești puteau să ofere salariaților tichete de vacanță, dar acest demers nu s-a bucurat de succes în rândul angajaților din mediul privat. Motivul este simplu: conform legii, tichetele se pot utiliza numai în România, iar o mare parte din angajații în mediul privat au preferat să aibă libertatea de a-și alege unde să-și petreacă vacanțele.

În ultimii ani, operatorii din turism au solicitat guvernanților alocarea de tichete de vacanță pentru angajații bugetari. Ei știu că bazinul serios de clienți se află în sectorul bugetar, dar oficialii guvernamentali, din rațiuni financiare, au amânat, până anul acesta, să răspundă favorabil cererilor industriei. În fine, decizia distribuirii de tichete de vacanță va costa mult bugetul statului. Nota de plată este extrem de piperată. Suma ajunge la aproximativ 500 de milioane de euro. Dar nu costurile au contat pentru guvern, ci beneficiile pe care tichetele de vacanță le vor aduce salariaților bugetari și, implicit, politicienilor aflați la putere.

În mod cert, tichetele de vacanță acordate bugetarilor au schimbat complet situația turistică, în anul 2018. În primul rând, numărul turiștilor crește. Vom avea confirmarea în statisticile care vor fi publicate în perioada următoare. În al doilea rând, piața turistică a fost influențată de emiterea tichetelor. Locațiile turistice care au acceptat plata cu tichete de vacanță și-au mărit substanțial baza de clienți. Desigur, rămâne ca în locul tichetelor să primească și banii de la buget, un mecanism de plată care încă mai dă rateuri, dar este limpede că hotelierii și-au asumat acest risc.

Tichetele de vacanță au fost, așadar, un cadou nu doar pentru angajații bugetari, ci și pentru proprietarii de locații turistice din România. Aceștia au primit o piață sigură de 500 de milioane de euro pe an, pe care o pot împărți între ei.

Impozitul specific, un cadou pentru proprietarii de hoteluri

Anul trecut, exclusiv pentru industria turistică și cea de alimentație publică a început să se aplice impozitul specific. Impozitul stabilește un alt mod de taxare a locațiilor turistice față de fiscalitatea clasică, în sensul că impozitarea se face în funcție de numărul de camere pus la dispoziția turiștilor sau de capacitatea restaurantului.

În anul 2016, secretarul de stat de la Ministerul Finanțelor Gabriel Biriș s-a opus vehement acestui tip de impozit, motivând că marile hoteluri vor ajunge să plătească impozite ridicol de mici. De partea cealaltă, hotelierii pledau pentru impozitul specific, argumentând că este un instrument prin care se va reduce evaziunea și care îi va obliga pe toți operatorii din turism să plătească obligațiile către stat. În acest moment, nu există o evaluare care să arate în ce măsură introducerea impozitului specific a redus evaziunea, a păstrat nivelul încasărilor bugetare sau l-a redus și cât plătesc cu adevărat la buget proprietarii de hoteluri mai mari sau mai mici. Cu siguranță însă, investitorii în turism trec prin cea mai fastă perioadă din ultimii 29 de ani: au impozite speciale, de nivel redus, și o piață asigurată de guvern, de 500 de milioane de euro. Rămâne de văzut dacă aceste facilități vor antrena investițiile în turism așteptate de consumatori.

Facilitățile acordate nu au eliminat problemele din turismul românesc

Deocamdată însă, problemele în industria turismului persistă. Una dintre ele este legată de forța de muncă. România traversează o criză a forței de muncă în foarte multe domenii, dar, cu precădere, în industria turistică. O spun deschis chiar reprezentanții antreprenorilor din turism și cei din domeniul alimentației publice.

Reprezentanții mediului de afaceri pledează pentru angajarea de forță de muncă din afara Uniunii Europene. O posibilă sursă este Republica Moldova. Dar, de ani de zile, antreprenorii din turism cer o simplificare a avizelor de muncă pentru cetățenii din Republica Moldova, fără să se întâmple nimic notabil. Situația este similară și în cazul muncitorilor proveniți din alte state din afara Uniunii Europene. Conform legislației în vigoare, există contingente pentru atragerea de muncitori străini din afara spațiului Uniunii Europene, numărul acestora fiind stabilit de către autorități. Legislația are ca efect protejarea locurilor de muncă ale românilor, însă patronatele din industria turistică propun eliminarea acestor bariere. În plus, există și un plafon minim pentru plata salariilor acordate angajaților atrași din străinătate, iar acesta este la nivelul salariului mediu pe economie. O prevedere care creează probleme pe piața forței de muncă din industrie. Mohammad Murad, președintele Federației Patronale din Turismul Românesc, a oferit un exemplu sugestiv: „Vi se pare normal ca un muncitor necalificat venit din Etiopia sau dintr-o altă țară din afara Uniunii Europene să aibă un salariu de cel puțin 500 de euro, iar un român să primească, pentru aceeași muncă, un salariu de 350 de euro?” Patronatele dezavuează impunerea acestui prag minim de salarizare a angajaților proveniți din afara spațiului UE, solicitând conformarea la regula generală, aceea prin care să-i poată retribui și la nivelul salariului minim pe economie.

Este adevărat însă că salariile din industria de hoteluri și restaurante sunt mici, cele mai mici din sectorul privat. Motivele salariilor atât de mici sunt clare. Munca la negru sau la gri este încă răspândită în domeniu. Dar România nu este singura economie aflată în această situație. În toate statele europene angajații din industria turistică sunt pe ultimele locuri în clasamentele veniturilor.

Impozitarea bacșișurilor a revenit în dezbatere

Salariile mici din România sunt completate, pentru anumite categorii de personal, de câștigurile obținute din bacșiș. Adică angajatorul pleacă de la ideea că salariul mic de pe hârtie este completat cu bacșișurile obținute de la clienți. În urmă cu trei ani, a existat o legislație privind impozitarea bacșișului. Actul normativ s-a blocat însă la punerea în practică, din cauza prevederilor extrem de birocratice, iar legea a fost abrogată. În acest moment, pe agenda discuțiilor, tema privind reglementarea bacșișurilor a fost reluată, fiind susținută de industria de hoteluri, restaurante și cafenele. Dacă, într-adevăr, se dorește revenirea la implementarea unei legi pentru impozitarea bacșișurilor, atunci trebuie eliminate barierele în aplicarea ei, iar cea mai simplă soluție este ca autoritățile să apeleze la experiența statelor europene care au reglementări în acest sens (Franța, Germania, Marea Britanie).

Antreprenorii din turism susțin că nivelul redus al salariilor din industrie este determinat de costurile suplimentare pe care le implică forța de muncă din domeniu. Industria turistică are nevoie de muncitori sezonieri, iar recrutarea, deplasarea și cazarea acestora în zonele turistice necesită cheltuieli suplimentare. Dragoș Petrescu, investitor în industria de profil, justifică nivelul scăzut al retribuțiilor prin valoarea redusă a meniului mediu. Petrescu precizează că nu se poate plăti unui chelner un salariu de 2.000 de euro pe lună, atât timp cât meniul mediu pentru o masă de prânz este în valoare de 4 euro pentru o persoană.

Insolvența agențiilor de turism sperie turiștii

O problemă care a apărut în ultimii ani în industria turistică din România vine dinspre agențiile de turism. În ultimul an, surprinzător, a crescut numărul insolvențelor în rândul agențiilor de turism. Pare bizar, pentru că ani de zile industria turistică nu s-a lovit de acest fenomen. Mai grav este că, odată cu intrarea în insolvență a agențiilor de profil, turiștii au pierdut banii plătiți în avans pentru vacanțe. Tipul acesta de insolvență seamănă cu o țeapă, adică pare că patronii din turism „au fugit” cu banii clienților, chiar dacă reprezentanții industriei, prin vocea lui Dragoș Anastasiu, susțin că insolvențele se datorează unui slab management și nu unei extorcări.

Sporirea cazurilor de insolvențe în rândul agențiilor de turism impune găsirea unei soluții legislative viabile care să vină de la stat, adică de la administrație. De fapt, soluția există, dar este blocată. Rezolvarea este simplă și cerută chiar de Comisia Europeană. Este vorba despre garantarea pachetelor turistice achiziționate de persoanele fizice.

Garantarea pachetelor turistice – dorită de toată lumea, dar amânată

Fostul ministru al Turismului Mircea Dobre, din cabinetul premierului Mihai Tudose, a descris, recent, stadiul în care se află acest proces. În urmă cu șase luni, fostul Executiv a elaborat o hotărâre de guvern care prevedea înființarea Fondului Național de Garantare a Pachetelor de Servicii Turistice. Instituția trebuia să funcționeze în subordinea Fondului Național de Garantare a Creditelor pentru IMM-uri și fostul ministru afirmă că totul era pregătit pentru a fi înființat acest nou fond. Numai că anul acesta s-a schimbat guvernul, inclusiv ministrul Turismului, iar proiectul fondului de garantare a trecut pentru o vreme în uitare. Timp de șase luni, nimeni nu a mai spus nimic de garanțiile pentru pachetele turistice, agențiile de turism au continuat să intre în insolvență, iar termenul de 1 iulie 2018, până la care România trebuia să introducă în legislația națională reglementările europene, a fost depășit.

Alin Burcea, prim-vicepreședinte al Asociației Naționale a Agențiilor de Turism (ANAT), a pledat pentru crearea unui fond care să garanteze pachetele turistice cumpărate de persoanele fizice, cu sume care să crească progresiv. Adică să se implementeze o garantare în etape, în primul an pentru o pagubă de 500.000 euro, în al doilea an să fie o creștere la 1.000.000 euro și, treptat, să se ajungă la un capital cuprins între 10 și 20 de milioane de euro care ar putea să ofere garanții nelimitate. Reprezentanții industriei cred că este o variantă care poate fi susținută din punct de vedere economic de către agențiile de turism.

Concret, reprezentanții industriei turistice au propus și o variantă de acumulare de capital în fond, și anume o cotizație inițială de 2.500 de euro plătită de fiecare agenție, urmând ca sumele să fie completate cu un procentaj de 0,1% sau 0,2% din valoarea fiecărui pachet turistic vândut.

Agențiile de turism se declară categoric interesate de găsirea unei soluții funcționale. Și este normal ca agențiile să fie primele interesate, pentru că insolvențele din ultimii ani au săpat serios la credibilitatea lor. Numai că, în acest moment, administrația publică a ignorat soluțiile propuse de mediul de afaceri și a adoptat o variantă așa-zis europeană, care prevede garantarea sută la sută a pachetelor turistice printr-un cont fiduciar. Ideea fondului de garantare a fost abandonată. Reprezentanții agențiilor de turism cred însă că sistemul implementat prin noua legislație nu va funcționa, pentru că este mult prea costisitor pentru operatorii din turism, ba, dimpotrivă, va duce la blocarea industriei. Cu atât mai

mult cu cât agențiile de turism se confruntă cu o mare problemă de schimbare a modelului de business, tot mai mulți clienți preferând să apeleze la platforme digitale.

Investițiile în turism au fost destul de haotice. Sunt câțiva mari proprietari în industria turistică, Mohammad Murad, frații Viorel și Ioan Micula, SIF Transilvania sau o organizație sindicală, dar statutul de proprietari nu a însemnat neapărat și realizarea de investiții. Cel mai relevant exemplu în acest sens sunt frații Micula, care dețin un număr important de hoteluri în zona de sud a litoralului, dar în care, practic, investițiile au fost minime. Este însă la fel de adevărat că eforturile financiare ale proprietarilor de hoteluri nu sunt suficiente. Este nevoie și de administrația locală, care ar trebui și ea să investească în infrastructura locală. Din tot acest puzzle au rezultat situații bizare, în care investițiile într-un hotel de lux sunt eclipsate de zona degradată în care sunt amplasate, zonă care aparține primăriei.

În aceste condiții, industria turistică nu poate emite prea multe pretenții. Se mulțumește cu tichetele de vacanță ale bugetarilor și cu turiștii români care se încăpățânează să își petreacă vacanțele în țară și așteaptă vremuri mai bune.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele