România, țara tuturor proiectelor

204
5 minute de lectură

Un amic mi-a adresat, recent, o întrebare: „Nu ți-ar plăcea să lucrezi și tu la o companie de proiect, să iei câteva mii de euro pe lună fără să te doară capul?”. Nu era o propunere de angajare, ci o întrebare retorică spusă în contextul în care discuția era despre multele proiecte începute și rămase neterminate în România.

Mi-am adus minte de discuția respectivă atunci când am văzut că un nou proiect s-a născut. Ministerul Sănătății a semnat un acord cu Banca Europeană de Investiţii (BEI) pentru asigurarea asistenţei tehnice pentru trei dintre spitale – cele din Iași, Cluj-Napoca și Craiova. Acordul are o valoare totală de aproximativ 12,9 milioane de euro, se va derula până în 31 decembrie 2023, iar rolul echipei Băncii Mondiale va fi de consiliere şi completare, dar nu va înlocui, transfera sau îndeplini rolurile şi responsabilităţile omologilor relevanţi din Ministerul Sănătății ori ale asistenţei tehnice existente pentru Ministerul Sănătății. Așa sună anunțul oficial. Să traducem despre ce este vorba.

Cele aproximativ 13 milioane de euro vor fi folosite pentru ca expertiza Ministerului Sănătății să fie completată cu cea a unor specialiști ai Băncii Mondiale sau cu experți independenți. Știrea este foarte importantă cel puțin din două motive. Primul este acela că, de doi ani, guvernele și programul de guvernare au promis că vor construi foarte rapid spitalele regionale. De fiecare dată când venea vorba despre aceste spitale, oficialii de rang diferit vorbeau ca și cum mâine ar fi demarată construcția și foarte rapid va fi finalizată. Adevărul iese abia acum la iveală. Din diverse motive (ori nu știm să facem proiectarea spitalelor, ori nu vrem), statul român are nevoie de asistență tehnică pentru a construi spitalele regionale.

În al doilea rând, acum înțelegem că este nevoie de ajutorul Băncii Mondiale. Și financiar, și din punctul de vedere al competenței. „Se va oferi sprijin în orice stadiu pe parcursul etapei de implementare a proiectului, începând cu elaborarea ofertelor pentru documentaţia de atribuire a proiectului până la darea în exploatare finală şi exploatarea facilităţilor. Echipa care va asigura asistență permanentă va juca un rol de sprijin, însă nu predominant în luarea deciziilor cu privire la aceste activităţi. Performanţa finală în implementarea proiectului va rămâne responsabilitatea Ministerului Sănătății, conform rolurilor şi răspunderilor sale specifice”, precizează Ministerul Sănătății.

Este destul de clar că fără Banca Mondială statul nu s-ar putea descurca să construiască trei spitale regionale. Desigur, o discuție aparte poate fi făcută pe tema creditului primit de la Banca Mondială (13 milioane de euro) doar pentru a învăța și a implementa proiectul. Atenție, nu vorbim despre un împrumut acordat pentru construcția spitalelor, ci doar despre bani care să ne învețe să construim.

Singura veste bună este aceea că asistența tehnică se va axa și pe cofinanțarea spitalelor cu bani europeni, pentru că la un moment dat se părea că s-a renunțat la fondurile europene și că se caută soluții de finanțare prin parteneriat public-privat sau prin fantomaticul fond suveran de investiții.

Dar cel mai important este ca proiectele spitalelor regionale să nu rămână la stadiul de proiect. România are talentul de a se opri în faza de proiect. Restructurarea ANAF s-a derulat, tot cu bani de la Banca Mondială, până la scopul principal, și anume informatizarea fiscului. Nu s-a mai ajuns până acolo, ba chiar tot ce s-a făcut în materie de reorganizare administrativă se schimbă la loc, acum.

Sunt deja celebre studiile de fezabilitate pentru o serie de autostrăzi, uitate prin sertarele ministerului. Autostrăzi nu avem, dar cu siguranță există un munte de documente, de studii, de analize care premerg construcția infrastructurii.

În anii 2000, erau de notorietate situațiile în care aparatură medicală cumpărată din împrumuturi externe zăcea nefolosită în diverse spitale din România.

Afacerea este simplă. Contractați, contractați, niște bani se vor întoarce și în buzunarele voastre! În felul acesta, administrația a învățat că este mult mai simplu să cheltuiești bani cu studii de fezabilitate, cu experți, cu companii de proiect, cu analize de impact, cu tot cortegiul de acte și documente care premerg lansarea unui proiect mare de infrastructură.

Ceva a lipsit, adică exact începerea și finalizarea obiectivului de investiții. Unde mai pui că toate studiile, analizele și prognozele se perimează, după o perioadă. Și atunci vor trebui făcute din nou studiile, evident, cu alți bani, eventual tot din împrumuturi externe.

De aceea, contractul de asistență tehnică pentru spitale regionale încheiat cu Banca Mondială este o veste bună doar pe jumătate. Până când nu vom vedea spitalele construite și inaugurate, nu putem spune că suntem pe calea cea bună. Până la proba contrarie, România este țara tuturor proiectelor și a celor mai puține investiții de anvergură. Ar fi extraordinar ca spitalele regionale să fie excepția de la regulă.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele