Românii nu mai migrează la Madrid, ci la București

88
5 minute de lectură

Spuneam mai demult că românii nu mai migrează doar la Madrid și Torino, ci și la București sau Cluj. O arată numerele de mașini, care se înghesuie să fie parcate pe unde se poate, înmatriculate în Dolj, Gorj, Vrancea, Buzău, Constanța, Argeș sau Prahova.

Foto: pixabay

Pe undeva, era logic să se întâmple așa. Metropola a jefuit ani la rând provincia, prin intermediul baronilor, și fără resurse, se știe, nu se creează locuri de muncă. Iar acum, cei din afara Capitalei vin aici, în spațiul cu grad mare de ocupare, realizat cu ceea ce s-a extras sub formă de rente din teritoriu. Cam tot de aia pleacă românii în străinătate, deoarece politicienii nu le-au oferit multinaționalelor motivația să reinvesteacă aici.

Dar la fel li se întâmplă și francezilor, care le-au luat pe vremea imperiilor coloniale resursele marocanilor și algerienilor, iar acum se pomenesc cu ei la Paris, precum vin ai noștri la București, pentru a obține locuri de muncă din partea celor ce i-au deposedat de esența investițională cu care s-ar fi făcut și în țările sau în regiunea lor.

Din punctul acesta de vedere, britanicii au democratizat educația, au creat Commonwealth-ul și i-au ancorat altfel pe cei ce făceau parte odinioară din imperiu.

Dar mai mult mă pasionează ce e la mine, pe malul Dâmboviței, decât pe Tamisa, fiindcă tot de chestiuni educaționale vorbim. Dacă ne uităm în trafic, bucureștenii încearcă să profite cât mai mult de breșele lăsate, însă agresivitatea și tupeul lor se mențin la un nivel rezonabil, pe care alte persoane, cu același nivel de educație, îl înțeleg. Asta, spre deosebire de mulți dintre aceia care conduc autovehicule cu numere din afara Bucureștiului, ce dezvoltă, din păcate, un nivel de agresivitate peste cel indigen, și aici nu e vorba doar de necesitatea de a da din coate mai tare când ai mai puține relații, ci de un raport direct proporțional între agresivitate și deficitul de educație.

Dacă nu credeți ceea ce spun, uitați-vă la parizienii-sadea îngroziți de maghrebieni, dar și mai bine hai să revedem spusele lui Ludwig von Mises:

„Concepția liberală a vieții sociale a creat sistemul economic întemeiat pe diviziunea muncii. Expresia cea mai evidentă a economiei de schimb este așezarea orășenească, ce e cu putință numai într-o astfel de economie.

În orașe, doctrina liberală a fost dezvoltată într-un sistem închegat și în ele a găsit cei mai mulți susținători. Dar pe măsură ce bogăția creștea mai mult și mai repede și, cu cât creștea, în consecință, numărul de imigranți de la sate către orașe, cu atât mai puternice deveneau atacurile pe care liberalismul le suferea din partea principiului violenței.

Populația venită de la țară își găsește curând locul în viața urbană și adoptă repede la exterior maniere și purtări orășenești, dar rămâne vreme îndelungată străină de gândirea civică. O filosofie socială nu poate fi la fel de ușor însușită ca o haină nouă. Trebuie câștigată, și anume câștigată cu efortul gândirii.

Astfel, găsim tot mereu în istorie că epoci de creștere puternic progresivă a lumii de gândire liberală, când bogăția se înmulțește odată cu dezvoltarea diviziunii muncii, alternează cu epoci în care principiul violenței încearcă să câștige supremația – în care bogăția descrește, pentru că diviziunea muncii decade. Creșterea orașelor și a vieții urbane a fost prea rapidă; a fost mai mult extensivă decât intensivă. Noii locuitori ai orașelor au devenit cetățeni în mod superficial, dar nu și în modul de gândire. Astfel, odată cu înmulțirea lor, sentimentul civic a intrat în declin. De stânca aceasta s-au sfărâmat toate epocile culturale animate de spiritul burghez al liberalismului; tot de stânca aceasta, pare că se va sfărâma și propria noastră cultură burgheză, cea mai minunată din tot cursul istoriei. Mai amenințători decât barbarii care asaltaseră zidurile cetății din afară sunt cetățenii neasimilați dinlăuntru – aceia care sunt citadini numai ca aspect, dar nu și ca gândire”.

Înainte de a observa actuala agresivitate din trafic și de diferențial educațional, văzut nu doar la București, ci și la Paris, dar mai puțin la Londra, vă amintesc de orășenii „numai ca aspect, dar nu și ca gândire”, care participau la marșuri cu sloganuri gen „nu ne vindem țara” sau „IMGB face ordine”.

Pentru acești oameni, nu era mai de preț să aibă o piață liberă unde să-și poată vinde forța de muncă ori să înceapă o afacere, ci ei aveau nevoie de tătuci care să-i îndrume. Nu întâmplător, România are cei mai mulți susținători ai stângii dintre statele din regiune care au aderat la Uniunea Europeană. Explicația e dată de populația rurală numeroasă, dar mai ales de cei care devin citadini doar ca aspect, nu și ca mentalitate. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele