Rusia e un rai pentru deținătorii de obligațiuni și un iad pentru cei ce dețin acțiuni

Lăsați drepturile de proprietate, bucurați-vă de disciplina fiscală

109
6 minute de lectură

Buttonwood

UN VIZITATOR LA Moscova care se întreabă despre perspectivele economiei Rusiei va primi răspunsuri care fac un ocol prin trecutul țării. Dacă întrebați, de pildă, de ce politicile Rusiei sunt atât de conservatoare în plan bugetar și în cel al dobânzilor, s-ar putea să vi se spună că trauma posibilității încetării plăților din 1998 a generat o dorință puternică de datorii joase și inflație redusă. Dacă veți întreba de ce drepturile de proprietate sunt slabe, s-ar putea să vă plimbe și mai departe, la finele iobăgiei, în 1861. Până atunci, mulți ruși nu își stăpâneau nici măcar propriul suflet.

Nu toți investitorii sunt pasionați de istorie. Privind însă Rusia prin prisma riscului și a profiturilor, ei văd o dihotomie. Pe de o parte, accentul pe care îl pun autoritățile pe controlul datoriei publice și reducerea inflației face Rusia să fie un loc atractiv pentru investitorii în obligațiuni. Rusia este un paradis pentru veniturile fixe. Pe de altă parte, economiei îi lipsește dinamismul, în mare parte din cauză că aventuroșii nu își pot asigura investițiile. Pentru investitorii în acțiuni, Rusia poate fi un iad.

Să începem cu farmecul său pentru investitorii în obligațiuni. Scopul lor este să îți ia banii înapoi cu o dobândă. Ei ar dori și ca banii lor să își mențină puterea de cumpărare. Marea lor grijă, pe lângă încetarea de plăți, sunt inflația și (dacă nu cumpără obligațiuni în monedă forte) devalorizarea. Așa că sunt multe lucruri de plăcut în privința Rusiei. Povara datoriei publice este ușoară, sub 20% din PIB. E drept, o mare parte din veniturile din impozite sunt legate de fluctuațiile prețurilor la petrol. Dar Rusia are acum o regulă fiscală. Bugetul ei este bazat pe un preț al petrolului de 40 de dolari barilul. Orice venit suplimentar merge într-un fond de rezervă. Anul trecut, bugetul a avut un surplus confortabil.

Oprind guvernul să cheltuiască excesiv, regula fiscală contribuie și la stăpânirea inflației. Kremlinul îi permite băncii centrale să stabilească politica monetară fără să se amestece, ca să se încadreze în ținta de inflație de 4%. Guvernatoarea băncii, Elvira Nabiullina, este admirată pentru competența ei profesională – și pentru că l-a convins pe Vladimir Putin, președintele Rusiei, să permită ca rubla să se devalorizeze în 2014. De atunci, inflația este ținută sub control. Ea a redus încet ratele dobânzilor, la 7,5%.

Asta este minunat pentru deținătorii de obligațiuni: randamente decente, datorie redusă și inflație stabilă. Rubla este constantă. Sancțiunile americane, impuse după 2014, ca reacție la intervenția militară a Rusiei în Ucraina, au determinat multe firme afectate să își achite datoriile externe. Sancțiunile operează ca o carantină pe capitalul global. Iar Rusia are un surplus de cont curent remarcabil.

Rusia este însă un loc mai periculos pentru investitorii în acțiuni. O acțiune ar trebui să reprezinte o revendicare asupra activelor unei companii. O privire rapidă asupra istoriei moderne ne oferă motive de a ne îndoi că astfel de revendicări sunt sigure. În 2003-2004, statul a pus mâna pe Yukos, o companie petrolieră uriașă. Mai recent, o dispută legată de activele petroliere între Rosneft, firma sprijinită de stat care a absorbit activele Yukos, și Sistema, un mare conglomerat, i-a alarmat pe investitori și a prăbușit prețul acțiunilor Sistema.

Cumpărând visul

Cumpărând visul
Deținerile de obligațiuni guvernamentale rusești ale non-rezidenților % din total ( Sursa: Banca Centrală a Rusiei )

Și totuși, pentru cei întrepizi, acțiunile rusești sunt încă atrăgătoare. În primul rând, ele sunt ieftine. Indicele pentru Rusia al MSCI are un raport prețuri-câștiguri de șase, comparat cu 12 pentru indicele mai larg, al piețelor emergente. Acest tip de valoare este o momeală pentru cumpărătorii de acțiuni, care speră să cearnă pariurile bune, pe termen lung, de cele care ar putea avea un final urât. Ei evită cu precauție firme precum Gazprom, un producător de gaz de stat, care sunt instrumente ale scopurilor strategice ale Kremlinului (sancțiunile americane au făcut ca deținerea de astfel de acțiuni să fie ceva înțelept, în orice caz). În schimb, ei se îndreaptă spre firme bine conduse, cu branduri puternice de consum, cum este Sberbank, cea mai mare bancă din Rusia, sau Yandex, firma sa de căutări pe internet. Statul nu se va amesteca probabil în firme de care depinde stabilitatea de zi cu zi a economiei.

Să-i dăm un pic de credit Rusiei, spun entuziaștii. Macrostabilitatea nu este un dat. Băncile centrale au fost ținta unor atacuri politice pe alte piețe emergente – India, Africa de Sud și Turcia – și acum și în America. Optimiștii spun că planurile de a reduce birocrația și de a spori investițiile publice vor amplifica potențialul de creștere al Rusiei.

Totuși, pentru investitorul neavizat, Rusia este o capcană. Chiar și cei cu experiență își pot prinde degetele. Michael Calvey, șeful american al Baring Vostok, o firmă de investiții private, a fost arestat în februarie, pe fundalul unui conflict cu un partener de investiții care are legături cu serviciile de securitate. În ciuda mărturiilor depuse de șeful Sberbank și de fondatorul Yandex, Calvey rămâne în arest la domiciliu.

Realiștii spun că imaginea de ansamblu este cea care trage economia înapoi. Stabilirea statului de drept și a proprietății necesită voință politică. Dar necesită și timp. La începutul anilor ‘90, un mare economist occidental era întrebat cum ar putea deveni Rusia o economie de piață prosperă. Sfatul său? „Faceți-vă rost de o altă istorie.”

Acest articol a apărut în secțiunea Finanțe și economie din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Ortodox rus”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele