Rusia și Turcia cad de acord să împartă nordul Siriei

Vlad, omul care face jocurile

122
5 minute de lectură

În timp ce kurzii privesc neajutorați

Patru ani după ce au fost primiți ca protectori, soldații americani, care părăsesc nord-estul Siriei, au fost salutați la plecare mai puțin prietenos. În timp ce ieșeau din regiune, o retragere surprinzătoare comandată de președintele Donald Trump luna aceasta, localnici furioși aruncau în mașinile soldaților cu pietre și cu roșii. „Ca șobolanii”, a strigat un bărbat.

Retragerea Americii a făcut loc pentru Turcia să invadeze și să gonească o miliție kurdă, Unitățile de Protecție ale Poporului (YPG), care controla regiunea. Susținută de trupe zdrențăroase de mercenari arabi sirieni, invazia turcească a fost o lovitură fatală pentru autonomia kurdă. YPG nu a avut altă alegere decât să ceară protecție lui Bashar al-Assad, dictatorul sirian, și să renunțe în schimb la majoritatea atributelor de autoguvernare.

La început, dl Trump a aprobat ofensiva turcă. Apoi, l-a trimis pe vicepreședintele său, Mike Pence, la Ankara, unde a obținut o încetare a focului de cinci zile în schimbul multor concesii făcute Turciei. Dar acel acord a fost doar un spectacol secundar. Diplomația reală a avut loc pe 22 octombrie la Soci, unde președintele Rusiei, Vladimir Putin, l-a găzduit pe omologul său turc, Recep Tayyip Erdoğan. Au bătut palma pe o înțelegere, care lasă trupele turcești într-o zonă dintre orașele siriene Tel Abyad și Ras al-Ain, majoritatea ei fiind deja controlată de turci.

Poliția militară rusă și poliția de frontieră siriană vor intra în zonele de la Est și Vest pentru a se asigura că YPG le părăsesc și pe acelea. Kurzii vor avea timp până pe 29 octombrie să se retragă până la o adâncime de 30 km de pe întreaga graniță și să depună armele. Forțele ruse și turce vor patrula apoi granița împreună.

În mai puțin de trei săptămâni, Rusia l-a ajutat pe dl Assad să recâștige majoritatea nord-estului, s-a erijat în pacificator și a adâncit clivajul dintre Turcia și aliatul său din NATO, America. Ca întotdeauna, dl Putin s-a dovedit abil în a profita de greșelile Americii. Ani de zile America a oscilat în ceea ce privește Siria. Dl Putin, pe de altă parte, l-a susținut în mod hotărât pe dl Assad. Rusia, ca rezultat, a ieșit ca un arbitru-șef în Siria și ca un broker important de putere în regiune.

Dl Erdoğan este, fără îndoială, bucuros. După cum era de așteptat, cea de-a două armată NATO ca mărime s-a impus contra unui YPG dotat cu arme ușoare. O săptămână de război și două armistiții au redus cvasi-statul kurd la cenușă. Însă victoria sa nu e nici pe departe completă. Turcia a dorit să creeze o zonă-tampon de 440 km, care să se întindă de la granița irakiană până la Eufrat. Ceea ce are acum reprezintă o treime din aceasta. Acordul cu Rusia permite regimului sirian să ia înapoi restul de zone kurde.

Turcia va trebui apoi să se descurce cu consecințele diplomatice ale ofensivei sale. Mai multe țări europene au oprit vânzările de armament către ea. Relația sa, practic, cu toată lumea în Washington, în afară de președinte, este încordată. Mulți în Congres încă doresc să impună sancțiuni usturătoare. Rapoarte privind atrocitățile comise împotriva kurzilor de către mercenarii trimiși de Turcia continuă să sosească.

Dl Erdogan ar putea avea o durere de cap și în Idlib, unde regimul Assad se pregătește de o ofensivă, care ar putea împinge încă un milion de oameni, precum și zeci de mii de luptători jihadiști înrăiți, să fugă spre granița cu Turcia. Până acum, și la cererea Turciei, Rusia l-a convins pe dl Assad să amâne baia de sânge. Dl Putin ar putea încerca să stoarcă încă și mai multe concesii de la Turcia înainte să dea regimului verde pentru a începe.

Nimic din acestea nu pare să îl deranjeze pe dl Trump. „Câteodată trebuie să îi lași să se bată o vreme”, a declarat el, referindu-se la Turcia și la kurzii sirieni. „E ca și cum ai avea doi puști în parcare, trebuie să îi lași mai întâi să se bată și apoi să îi desparți.” În mod bizar, el a mai postat pe Twitter despre cum America „a securizat petrolul” din Siria. Cei din jurul său au încercat să pună lucrurile într-o culoare mai bună. James Jeffrey, trimisul special al Americii în Siria, a spus că mulțimile care aruncau cu roșii erau suporterii dlui Assad, nu kurzi — chiar dacă vorbeau limba kurdă.

În acest moment însă, este neclar de ce oameni, precum dl Jeffrey, încă se deranjează să vină la serviciu. Dintr-un punct de vedere strategic, războiul civil sirian s-a terminat. Vor mai fi orori care se vor întâmpla la Idlib, dar rebelii din acel colț amărât din Siria nu îl pot da jos pe dl Assad. Multe state arabe au început deja să îi arate deschidere acestuia, fie pentru motive economice, fie în speranța slabă de a achiziționa influență. Iar acum dl Putin a forțat Turcia să se înțeleagă cu regimul. Nenumărați sirieni vor suferi din cauza asta. ■


Acest articol a apărut în secțiunea Orientul Mijlociu și Africa a ediției tipărite, sub titlul „Vlad, omul care face jocurile”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele