Salamanca: școala unde s-a născut teoria puterii de cumpărare

120
6 minute de lectură

În cea mai mare parte a Europei, vechea tradiție scolastică se prăbușește la mijlocul secolului al XVI-lea. Nu însă și în Spania, unde va rodi în forme pline de viață spirituală și de subtilitate necanonică. Teologii și juriștii universităților spaniole nu arată nicio apetență pentru încorsetarea conceptuală, sunt mereu atenți la noi doctrine și experiențe și respectă onestitatea dezvoltată de opinia omului obișnuit. Să reținem acest aspect, pentru început.

Istoria gândirii economice include de regulă câteva repere esențiale care nu mai stârnesc neliniști prin familiaritatea lor, fie că vorbim de Saxonia ca scenă a dezbaterii monetariste de secol XVI, fie de Italia, o țară cu cea mai bună teorie, dar și cu cea mai precară politică monetară, de fiziocrații francezi cu a lor diagramă „Tableau economique” și, în fine, de Adam Smith și Ricardo.

Există însă o țară importantă care e omisă de pe această listă și care nu a reușit să propună nici măcar un nume de faimă. Aceasta este Spania, în ciuda faptului că există o literatură economică enormă scrisă în secolele XVI, XVII și XVIII, cu un conținut fascinant, ce așteaptă să fie redescoperit.

Să încercăm să descriem atmosfera universitară spaniolă dintr-un început de toamnă al anului 1550. Este timpul redeschiderii porților și călătorim în direcția nord-vest, dinspre Madrid spre granița cu Portugalia. Suntem în Salamanca, în Plaza Mayor, iar studenți de toate condițiile sociale așteaptă ritualul de seară dedicat belșugului pescuitului. Sunt prezenți tineri nobili, cu suita lor de servitori și mentori, sau vlăstarele unor familii umile trimise spre instruire și un trai mai bun. Sunt călugări dominicani și augustinieni, dar și seminariști englezi și irlandezi, veniți la nou-înființatul Colegiu Irlandez, sunt oameni din toate părțile Spaniei, dar și un număr semnificativ de francezi și italieni.

Universitățile spaniole se află la apogeu, iar Salamanca este socotită regina lor. Cele 70 de locuri ale profesorilor sunt ocupate de cei mai cunoscuți savanți ai epocii. Se predă nu doar curriculum-ul medieval (teologie, canon și lege civilă, gramatică, retorică, filosofie și medicină), dar și botanică, știința navigației și caldeenism. Părintele tuturor reformelor este Francisco de Vitoria, iar cei care îl înconjoară formează grupul Școlii de la Salamanca. Ei sunt recunoscuți în special pentru meritele lor în domeniul dreptului natural, respectiv pentru contribuția adusă la Legea Națiunilor, venită în urma sarcinii primite de teologii și juriștii Salamancăi de a împăca și a lămuri în lumina creștinismului relația confuză apărută între Coroana Spaniolă și recent-cuceritele popoare din America.

Contextul și atmosfera indică transformările incipiente ce vor avea loc. Flota întârzie la venirea ei din Lumea Nouă, prețul lânii și al inului crește, din când în când bancheri din Sevilla dau faliment, iar Biserica nu relaxează politica de prohibiție a dobânzii. De altfel, teoria economică a dobânzii și nevoia de a fi ridicate interdicțiile măcar în privința anumitor schimburi comerciale suscită dezbateri aprinse. Odată cu apariția aurului și argintului american, problema moralității în comerț devine vitală.

Personalități și spirite inovatoare

Pe fondul mărturiilor aduse despre comunitățile primitive americane, cu al lor caracter colectivist, ce amintește de Grădina din Eden, acolo unde toate bunurile erau gestionate în comun, au loc dezbateri aprinse despre avantajele și dezavantajele proprietății private. Momentul inflaționist al prezentului, ce deschide oportunități de îmbogățire rapidă, toate, sub spectrul autoritarianismului religios, provoacă nevoia de a armoniza tomismul religios cu noua ordine economică.

În octombrie 1534, la patru ani după fabulosul răspuns dat negustorilor din Antwerp, Francisco de Vitoria își începe cursul Secunda Secundae, despre sistemul moral al lui Toma de Aquino. Acesta va constitui bazele doctrinare ale Școlii din Salamanca, iar interesul acordat eticilor comerciale îl vor consacra în rândul gânditorilor economiei și al pieței.

În prima generație, contemporană cu Vitoria, se disting dominicanii: Domingo de Soto și Martin de Azpilcueta Navarro (Navarrus). Teoria monetaristă a lui de Soto este expusă în lucrarea sa fundamentală De justitia et jure. Capitole importante sunt dedicate problemei dobânzii și a profitului, poziționării generale a comerțului în structura Statului, stabilirea și fixarea unui preț just, impozitarea chiriilor, calitatea de proprietari de companii a creștinilor, caracterul transportului maritim de mărfuri și asigurările de viață. Contribuția lui Azpilcueta e consemnată de tratatul lui Comentarios de usura, care va fi tradus în latină și italiană și va fi studiat și dezbătut de către gânditorii romano-catolici decenii după aceea.

Un alt membru de seamă a Școlii de la Salamanca este Diego de Covarrubias. Citit masiv în Italia, excepțional expert în dreptul roman, supranumit Bartolus al Spaniei, discipolul lui Azpilcueta va influența în special un grup care s-a răspândit în Valencia, compus din Miguel Salon, Bartolome de Albornoz și Francisco Garcia.

Teoria monetară a Școlii se va dezvolta sub influența a doi teologi esențiali pentru spiritualitatea spaniolă: Domingo de Banez și Luis de Molina. Unul, promotor al grației divine, celălalt, al voinței libere. Conflictul lor va avea repercusiuni în teoriile economice ale epocii. De la ei începând, doctrina Școlii de la Salamanca nu va mai fi locală, națională, ci va avea drumul european, unul care încă așteaptă să fie redescoperit. Contribuția originală a Școlii va consta în sublinierea caracterului psihologic al teoriei asupra valorii, aplicată mărfurilor și banilor, al teoriei cantității, și schimbului internațional de mărfuri, cu inovația conceptuală a schimbului comercial la paritate, ce va da naștere teoriei moderne a puterii de cumpărare. ■

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele