Salariul minim a devenit o adevărată obsesie a autorităților române. Prin creșterile de-a dreptul agresive și prin amploarea utilizării, salariul minim a ajuns să fie în centrul schimbărilor în economia românească. Este adevărat că aproape 45% dintre angajații cu contract de muncă aveau, anul trecut, salariul minim, ceea ce arată amploarea fenomenului. Dacă există 5,2 milioane de angajați cu normă întreagă, înseamnă că 2,3 milioane au salariul minim. Din acest punct de vedere, România este una dintre cele mai atipice economii europene – nu singura, dar una dintre ele. Însă decidenții politici ar trebui să fie realiști. O creștere a salariului minim și, în general, a salariilor nu va schimba și structura economiei, în sensul că nu va aduce mai multă valoare adăugată. Este ca și cum ai pune căruța înaintea cailor. Schimbarea structurii economiei se va face prin atragerea de noi investitori, români sau străini, care să activeze în domenii de vârf. Abia după acest pas vom putea vorbi despre o creștere sănătoasă a salariilor care să se bazeze pe o sporire a productivității.

La fel de adevărat este că legislația fiscală adoptată la începutul anului trecut a obligat angajatorii să plătească impozite și contribuții la nivelul salariului minim și pentru un angajat cu contract parțial de muncă. Unele companii au rezistat, altele au trecut în zona gri, dar această cerință a făcut ca numărul contractelor de muncă încheiate la nivelul salariului minim să crească.

De ce există inflația de salariu minim în economia românească? Cazurile în care este utilizat salariul minim sunt destul de diferite: companii străine care produc în lohn în România, aflate, așadar, pe ultimul lanț de valoare, mici întreprinzători români, angajați la propria firmă, întreprinderi mici și mijlocii aflate la limita rentabilității, dar și companii de mici dimensiuni care ascund o parte din costurile salariale în spatele salariului minim, în sensul că la salariu se adaugă bonusuri de performanță sau, pur și simplu, bani „în plic”.

Creșterile repetate ale salariilor scad competitivitatea companiilor

Există un paradox. Cu cât creșterile salariului minim sunt mai agresive, cu atât crește numărul de salariați angajați la acest nivel. Explicația este dată de faptul că o ajustare în sus a salariului minim provoacă o presiune de jos în sus asupra tuturor salariilor din companii sau din administrație. Firmele răspund diferit acestei situații, în funcție de profitabilitate. Unele majorează o bună parte din salarii, pentru a păstra diferențele între calificările și responsabilitățile angajaților, altele păstrează salariile la același nivel, cu riscul apropierii salariilor mici de cele medii și al apariției nemulțumirilor pe care această situație le creează în rândul angajaților. În orice caz, creșterile de salarii, care pleacă de la cel minim, pun în pericol competitivitatea multor companii românești, atât pe piața internă, cât și pe cea externă.

Există domenii, și nu puține, extrem de sensibile la creșterea repetată a salariului minim. Este vorba despre sectoarele economice cu valoare adăugată scăzută, precum construcții, servicii de pază și protecție, industria textilă și de încălțăminte, comerțul, turismul și industria ospitalității, în general, sau serviciile de call center.

Recent, în spațiul public, a apărut și o altă temă legată de salariul minim și de cel mediu. Investitorii din România acuză că nu pot aduce forță de muncă din afara Uniunii Europene din cauza normelor legale care obligă plata muncitorului străin cel puțin la nivelul salariului mediu. Antreprenorii au cerut schimbarea acestei prevederi legale, întrucât generează o mare problemă: muncitorii români sunt plătiți cu salariul minim, iar cei străini, din afara UE, cu salariul mediu. Există, de altfel, o inițiativă legislativă care dorește să modifice această anomalie, ceea ce va impulsiona importul de forță de muncă din afara Uniunii Europene.

Eurostat, institutul de statistică european, publică, periodic, datele privind salariul minim în Europa. Diferențele sunt importante între statele Uniunii. La vârf se află Luxemburg, unde salariul minim atinge 2.000 de euro, iar în extrema cealaltă este Bulgaria, cu 261 de euro. România se află, de la 1 ianuarie 2018, pe poziția a treia de jos, de la finalul clasamentului, cu un salariu minim de 408 euro.

În Europa există trei categorii de state. Un grup de zece economii cu salarii minime în jur de 500 de euro, un clasament în care Polonia conduce, cu 503 euro. Un al doilea cerc este format din cinci state, care au un nivel al salariului minim cuprins între 500 și 1.000 de euro (categorie în care Spania este în vârf, cu un salariu de 859 de euro), și șapte state în care salariul este mai mare de 1.400 de euro. Această distribuție ne arată care sunt cele trei cercuri concentrice în care se împarte Uniunea Europeană.

România, campioană la majorările salariale

În ultimii ani, România a avut o politică de creștere a salariului minim care influențează și statisticile. Astfel, în perioada cuprinsă între 2008 și ianuarie 2018, România a avut cea mai mare creștere a salariului minim, raportat la euro, cu 11,4%, urmată de Bulgaria cu o creștere cu 8,8%. Interesant este că Grecia, în pofida crizei economice și a scăderii salariului minim cu 14%, rămâne în zona medie, cu un salariu minim de 684 de euro.

În mod logic, este justificată tendința de aplatizare a diferențelor la nivelul salariului minim în interiorul Uniunii Europene. Problema este că în România ultimele guverne au apăsat brutal pe pedala creșterii salariului minim. Până la un

punct, acest proces este de înțeles, dar nu poate fi exclusiv rezultatul unor decizii administrative. Decidenții politici de astăzi par a crede că ieșirea economiei românești din „zona low-cost” se poate face doar prin creșterea salariului minim. Fals. Pârghia salariului minim este limitată. Ea se poate răzbuna, în sensul că va alunga investitori care sunt prezenți astăzi în economia autohtonă tocmai datorită acestui avantaj comparativ, din punctul de vedere al salariilor. România chiar s-a confruntat cu această situație. În ultimii ani, au existat investitori care au renunțat la producția din România tocmai din cauza creșterii salariilor și a tarifelor la utilități publice.

Desigur, este simplist să gândim performanța unei economii doar prin prisma unui indicator precum salariul minim. Pentru o analiză mai aprofundată, se poate lua în calcul un indicator calitativ cum este excedentul sau deficitul de balanță comercială. Dintre statele aflate în prima ligă a salariilor minime, Germania, Irlanda, Olanda și Belgia înregistrează excedente comerciale, vârful fiind reprezentat de Germania, cu un plus de 249 de miliarde de euro.

Luxemburg, Franța și Marea Britanie au deficit comercial, cel mai mare fiind cel britanic, de 176 de miliarde de euro, din care 60% provine din comerțul cu statele Uniunii Europene.

Comisia Europeană cere criterii obiective pentru salariul minim

De câțiva ani, Comisia Europeană cere României să găsească un algoritm logic de stabilire a salariului minim. Experții europeni argumentează această solicitare datorită faptului că nivelul salariului minim trebuie să găsească o proporție corectă între rațiunile sociale, nivelul de calificare și competitivitatea economiei românești.

Cu ocazia unei conferințe de specialitate, profesorul de economie Daniel Pele a prezentat câteva dintre criteriile care pot fi luate în calcul pentru stabilirea salariului minim. Ar trebui ținut cont de rațiuni sociale, precum nivelul general al salariilor și standardele de viață, dar și de criterii economice, cum sunt nivelul general al prețurilor, productivitatea, produsul intern brut pe cap de locuitor, competitivitatea sau activitatea economică a companiilor.

Liderii de sindicat sunt de acord că România are nevoie de un mecanism independent de stabilire a salariului minim și consideră că acest indicator a devenit un instrument politic.

Ideile de a găsi „un mecanism independent” pentru cuantumul salariului minim sunt minunate. Numai că între atât de mulți parametri ce ar trebui luați în calcul, până acum, nu s-a găsit nicio soluție acceptabilă. Anul trecut a fost realizat un studiu finanțat de Comisia Europeană cu scopul de a identifica un mecanism transparent bazat pe criterii obiective de stabilire a salariului minim. Până în prezent, concluziile studiului nu au fost făcute publice și, de asemenea, nu s-a găsit nicio soluție concretă pentru implementarea rezultatelor lui. Ceea ce înseamnă că, în continuare, salariul minim va rămâne o decizie luată doar din rațiuni politice, pur administrativă, fără să fie conectată la performanțele economiei românești.