Dacă băncile fac profit înseamnă că economia merge bine. În felul acesta se poate sintetiza evoluția economiei. Pentru ca băncile să ajungă să facă profit trebuie să dea credite. Pentru a da credite este nevoie de companii și persoane fizice bancabile. Iar pentru ca firmele și clienții de retail să ia împrumuturi trebuie să aibă un job și venituri (persoanele fizice), iar companiile să aibă comenzi și contracte, o cifră de afaceri mai mare și un profit în creștere.

Acest circuit se întâmplă de câțiva ani în economia românească. După ce ani de zile băncile au avut pierderi, în ultimii trei ani, situația s-a schimbat. Băncile românești raportează profituri în creștere. Anul 2016, sistemul bancar românesc l-a încheiat cu un profit de sub un miliard de euro. Dar, în prima jumătate a acestui an, băncile românești au înregistrat un profit net total de 3,56 miliarde de lei, cu 30% mai mult decât anul trecut. Nu toate cele 35 de bănci prezente în România au făcut profit, o parte dintre ele au continuat să înregistreze pierderi.

Cele mai profitabile sunt băncile care ocupă poziții avansate în topul activelor, existând o acumulare a profiturilor în rândul câtorva societăți bancare. Astfel, trei bănci (Banca Transilvania, BCR și BRD – Groupe Société Générale) cumulează profiturile a 60% din întregul sistem bancar.

Băncile au făcut două tipuri de restructurări: a creditelor și a businessului

Dar pentru a ajunge la profit, drumul băncilor nu a fost simplu. Au traversat două procese de restructurare: a activității și a creditelor neperformante provenite din perioada de dinainte de criză.

Băncile și-au redus rețeaua teritorială, au închis agenții și au introdus tot mai agresiv platforme tehnologice care să le permită clienților să efectueze tranzacțiile în mod electronic, de acasă sau de la birou, fără să mai fie nevoie să interacționeze cu personalul unei agenții bancare.

În același timp, numărul de angajați în sectorul bancar a rămas constant, anul acesta în comparație cu anul trecut, fiind de aproximativ 55.000 de salariați. De la izbucnirea crizei, personalul din sistemul bancar a scăzut cu aproximativ 22%, ceea ce arată că băncile nu au ezitat să facă reduceri substanțiale de personal.

Desigur, restructurarea personalului în perioada de criză s-a suprapus și cu introducerea noilor tehnologii în sistemul bancar. Interesant este că, recent, o bancă din România a anunțat că până la sfârșitul anului va închide toate casieriile, urmând ca operațiunile să se facă exclusiv online, printr-o platformă electronică sau de la automatele bancare. Este un model de business care este de așteptat să fie urmat de tot mai multe bănci.

Salariile, mult peste media economiei, dar mai mici decât în IT

Salariile în sectorul bancar se mențin la un nivel relativ ridicat, statistica calculând că în luna iunie, salariul mediu net era de 4.782 de lei, aproape dublu față de salariul mediu net pe economie, care ajungea la 2.721 de lei. Au fost ani în care sectorul financiar-bancar domina clasamentul salariilor din România. În acest moment, bancherii sunt devansați de angajații din industria energetică (industria de petrol și gaze) și de cei din sectorul de tehnologia informației.

În afară de restructurarea de personal și introducerea de noi tehnologii, băncile au făcut eforturi majore pentru a reduce portofoliul de credite neperformante. Prin eforturi majore se înțelege că sistemul bancar și-a asumat pierderile financiare care au venit la pachet cu ieșirea din bilanț a creditelor „putrede”. În anul 2014 a fost înregistrat vârful în materie de credite neperformante, rata în întregul sistem bancar românesc ajungând la aproximativ 25%, în timp ce băncile mari aveau chiar un nivel de credite neperformante care ajungea la 30% din totalul împrumuturilor acordate. În acea perioadă, exista o bancă în România care ajunsese la un neverosimil nivel al creditelor neperformante de 90%.

Marea încercare, reducerea creditelor neperformante

Trebuie remarcat că procesul de curățare a portofoliilor bancare a decurs relativ lin. Nu au existat frământări sociale majore și nici ajutoare de stat acordate băncilor. Este adevărat că s-au coagulat o serie de procese colective împotriva băncilor, dar cele mai multe situații de acest gen au fost legate de comisioanele abuzive sau de împrumuturile în monedele exotice (franci elvețieni sau yeni japonezi).

Băncile românești au vândut masiv portofolii de credite neperformante și au ajuns la jumătatea acestui an la un nivel redus record de 5,71%. Chiar și în aceste condiții, rata creditelor neperformante din sistemul bancar românesc este mai mare decât media europeană, care ajunge la 3,9%. Dar analiștii bancari previzionează că rata creditelor neperformante a sistemului bancar din România va continua să scadă până la 3%.

În cartea sa intitulată „Băncile centrale, criza și postcriza”, Daniel Dăianu face o serie de considerații relative la situația creditelor neperformante pe plan european. Astfel, profesorul Dăianu afirmă că în zona euro există o așa-numită „conexiune fatală” între datoriile suverane și bilanțurile bancare. Țările creditoare ale Uniunii Europene, precum Germania sau Olanda, insistă pe nevoia reducerii creditelor neperformante ca formă de reducere a riscurilor. Această reducere a riscurilor este văzută ca o precondiție pentru implementarea unei scheme de partajare a riscurilor în sectorul bancar sub forma unei scheme colective de garantare a depozitelor, care, subliniază Daniel Dăianu, este piesa de rezistență ce lipsește din arhitectura uniunii bancare. În același timp, creditele neperformante depind de performanțele economiei. Astfel, zona euro are nevoie de convergență economică; în caz contrar, creditele neperformante se pot reproduce în timp, ceea ce ar reinflama tensiunile în sectorul bancar.

În România, creditele neperformante au fost adevărate pietre de moară cărate de bănci și clienți din cauza împrumuturilor acordate înainte de criză. S-au căutat vinovați pentru creditele devenite „putrede” odată cu începerea crizei economice. Acum se poate spune că se poate vorbi despre o culpă comună, a băncilor și a debitorilor. Bancherii au dorit să își atingă, cu orice preț, „targeturile” de performanță, iar clienții au mers pe principiul „iau cât de multe împrumuturi și voi vedea cum și dacă le rambursez”. Și băncile, și clienții au uitat să facă „teste de stres” serioase. Rezultatul a fost apariția creditelor neperformante și, în pasul doi, băncile românești au devenit foarte active pe piața vânzării de pachete de credite neperformante.

Ciudatul caz Bancpost. Va fi un precedent?

Există însă și un caz inedit, cel al Bancpost. Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului (ANPC) a amendat Bancpost cu 150.000 de lei și a dispus returnarea către clienții băncii a tuturor dobânzilor percepute în perioada 2008-2018, pentru un portofoliu de credite cesionate de Bancpost către societăți din Olanda. Integrarea Bancpost, în urma preluării de către Banca Transilvania, este în curs, iar oficialii Bancpost susțin că integrarea Banca Transilvania-Bancpost nu va fi afectată, întrucât tranzacția acoperă un perimetru și un portofoliu precis și că sumele care urmează a fi eventual returnate clienților privesc compania care a primit creditele și a încasat banii.

Practic, Bancpost este sancționată de ANPC pentru că a cedat o serie de portofolii de credite către o firmă din Olanda, care nu este autorizată ca instituție de credit nici pe piața olandeză, nici pe cea românească. Poate fi un argument, dar va fi interesant de văzut în ce măsură decizia ANPC se va constitui într-un precedent și pentru alte vânzări de credite neperformante.

O tranzacție care schimbă ierarhiile

De altfel, tranzacția Banca Transilvania-Bancpost a adus o schimbare importantă în sistemul bancar românesc, dominat de societăți cu capital străin. Calculele analiștilor de piață arată că distanța dintre numărul unu (BCR) și numărul doi (Banca Transilvania) în clasamentul în funcție de active s-a redus foarte mult. Sunt specialiști care consideră că s-a făcut deja rocada, în sensul că Banca Transilvania a trecut pe prima poziție.

Vom vedea mai clar după ce procesul de integrare Banca Transilvania-Bancpost se va fi încheiat. Până atunci, trebuie remarcată ascensiunea Băncii Transilvania, o creștere care s-a bazat atât pe strategii și campanii de consolidare a pieței, cât și pe o serie de achiziții (Volksbank; acum, Bancpost și nu trebuie uitată cumpărarea Victoriabank din Republica Moldova).

Vremurile se schimbă: dobânzile cresc

În ultimii zece ani, climatul bancar s-a schimbat substanțial. După o lungă perioadă în care dobânzile bancare au fost zero sau chiar negative, din rațiuni ce țin de evoluția inflației și de încercarea de relansare a economiei mondiale, situația se schimbă. Dobânzile au început să crească sub imboldul băncilor centrale. Creșterea dobânzilor schimbă paradigma bancară din ultimii ani, în sensul că influențează atât împrumuturile luate deja, cât și pe cele viitoare. De altfel, creșterea ROBOR care a avut loc de la începutul acestui an a dat multe bătăi de cap debitorilor care au împrumuturi în lei cu dobânzi variabile. În acest moment, după intervenții de piață ale băncii centrale, dobânda ROBOR s-a stabilizat.

Schimbarea de tendință a dobânzilor este importantă după ce creșterea creditării a ajuns la limite care au făcut ca BNR să tragă un semnal de alarmă și să își pună problema de a introduce o serie de măsuri administrative care să atenueze „boomul creditelor” și, în special, al creditului de consum. De altfel, o parte importantă a creditării persoanelor fizice este dată de împrumuturile derulate în programul Prima Casă.

Cine a înțeles lecțiile crizei

Calitatea procesului de creditare din ultimii ani va decide problemele viitoare ale sistemului bancar și ale debitorilor. Dacă s-a acționat din nou sub impulsul unei „exuberanțe iraționale” atât de o parte (bănci), dar și de cealaltă (clienți persoane fizice

sau juridice), în următorii ani, sistemul bancar se va întoarce la credite neperformante, la procese colective, la acuzații și la vinovății. Dacă în ultimii ani „testele de stres” nu au fost corect întocmite, vom trăi ceea ce am mai văzut după declanșarea crizei.

În următorii ani, vom vedea dacă lecția crizei a fost învățată sau nu.