Ce pot învăța alte țări de la școlile din Singapore

Metodele riguroase de predare și profesorii excelenți mențin acest stat insular în fruntea clasamentelor.

SINGAPORE - SEPTEMBER 06. Copii de școală din Singapore la o adunare publică. (Photo by Chris McGrath/Getty Images)

Ediția tipărită | Lideri

30 august 2018

ATUNCI când insula Singapore a devenit un stat independent în 1965, avea puțini prieteni și încă și mai puține resurse naturale. Cum a ajuns să fie unul dintre cele mai mari centre comerciale și financiare din lume? Strategia, explicată de primul său prim-ministru, Lee Kuan Yew, a fost „să se dezvolte singura resursă naturală disponibilă din Singapore: oamenii săi”.

Astăzi, sistemul de educație din Singapore este considerat cel mai bun din lume. Țara se situează constant în vârful Programului Internațional pentru Evaluarea Elevilor (PISA) al OECD, un test realizat o dată la fiecare trei ani al elevilor de 15 ani din zeci de țări, pentru trei categorii principale, matematică, citire și științe. Elevii din Singapore sunt cu aproximativ trei ani înaintea colegilor lor americani la matematică. Singapore obține rezultate la fel de bune și la examenele pentru elevii mai mici, iar absolvenții celor mai bune școli ale sale pot fi găsiți împrăștiați în cele mai bune universități din lume.

Lumea are multe de învățat de la insula stat. Dar alte țări sunt elevi recalcitranți. Un motiv este că Singapore favorizează pedagogia tradițională, în care profesorii conduc clasa. Asta este în contrast cu preferința multor reformatori pentru un învățământ mai lejer, mai „progresist”, menit să îi încurajeze pe copii să învețe singuri. Deși studiile internaționale sugerează că instruirea directă este realmente un mod bun de a transmite cunoștințele, criticii susțin că Singapore are un model de „exerciții ucigașe”, care produc genii matematice necreative și nefericite. Părinții se tem de stresul pe care acest sistem îl pune pe copiii lor (și pe ei, atunci când duc copiii la orele suplimentare).

Totuși, Singapore demonstrează că strălucirea academică nu e neapărat să vină în detrimentul abilităților personale. În 2015, elevii din Singapore s-au clasat din nou primii într-un nou clasament PISA menit să analizeze rezolvarea în comun de probleme și au obținut rezultate chiar mai bune decât la citire și științe. Ei au mai spus despre ei că sunt fericiți – mai mult decât copiii din Finlanda, de pildă, o țară pe care specialiștii în învățământ o consideră ca exemplu de cum se pot obține rezultate excepționale cu metode mai lejere de predare. Nemulțumindu-se cu rezultatele obținute, Singapore introduce acum reforme pentru a îmbunătăți creativitatea și a reduce stresul. Nu este semnul unui eșec, ci mai degrabă o abordare gradată, ghidată de fapte, a reformei educației – prima dintre cele trei lecții pe care Singapore le oferă restului lumii.

Acolo unde alte țări aplică adesea reforme parțiale și necoordonate, Singapore încearcă să privească sistemul în ansamblu. Țara investește mult în cercetarea în domeniul educației. Toate reformele sunt testate, iar rezultatele sunt atent monitorizate înainte de a fi puse în aplicare. Se dă mare atenție modului în care noile idei și rezultate ar trebui aplicate în școli. Manuale elaborate cu grijă, caiete de teme și exemple de lucru – practici adesea considerate demodate în Occident – sunt folosite pentru a introduce expertiză în sălile de clasă. Rezultatul este o bună aliniere între evaluări, responsabilitate și stilurile de predare.

A doua lecție este de a îmbrățișa abordarea distinctă din Singapore față de predare, mai ales a matematicii – așa cum fac acum, într-o oarecare măsură, America și Anglia. Ea evidențiază o programă mai strâmtă, dar mai profundă și încearcă să se asigure că întreaga clasă progresează prin planul de învățământ. Copii cu probleme beneficiază de ore suplimentare obligatorii, ca să îi ajute să țină pasul; chiar și cei mai puțin dotați se descurcă bine. O analiză din 2016 din Anglia arată că abordarea din Singapore a dat rezultate mai bune, deși a fost oarecum diluată prin tranziție.

A treia și cea mai importantă lecție este concentrarea pe dezvoltarea unor profesori excelenți. În Singapore, ei beneficiază de 100 de ore de training pe an, ca să fie la curent cu cele mai noi tehnici de predare. Guvernul îi plătește de asemenea bine. El acceptă nevoia unor clase mai mari (media este de 36 de elevi, față de 24 în OECD). Se consideră că este mai bine să ai clase mari conduse de profesori excelenți decât unele mai mici la care să predea profesori mediocri. Profesorii care vor mai multă responsabilitate, dar nu și povara birocratică de a conduce școlile pot deveni „profesori master”, cu responsabilități de a-și forma colegii. Cei mai buni profesori primesc posturi la Ministerul Educației și prime substanțiale; în general, profesorii sunt plătiți asemenea colegilor lor din profesiile din sectorul privat. Profesorii sunt de asemenea supuși unor evaluări anuale riguroase ale performanței lor.

Sună de recreație

Sistemul are și defectele sale. Alte țări ar vrea să evite metoda din Singapore, de a-i despărți pe cei cu rezultate bune de cei cu rezultate școlare proaste în școli separate de la vârsta de 12 ani. Beneficiile acestei metode nu sunt dovedite și ea contribuie la crearea de stres în jurul examenelor. Mai mult decât atât, ținând cont de dimensiunile sale, Singapore are un grad mare de centralizare. Directorul general din Ministerul Educației spune că îi știe pe nume pe 80% dintre diriginți. Ceea ce face să fie mai ușor de controlat ceea ce se întâmplă. Alte compromisuri nu ar fi apreciate în alte locuri. În majoritatea țărilor, sindicatele profesorilor și părinții se opun claselor mari, de pildă. E păcat. Educația ar fi mult mai bună dacă mai multe țări ar copia tema de casă din Singapore.

Acest articol a apărut în secțiunea Lideri a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Copying allowed”

Comentarii

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele