Campaniile sunt ele însele un test al abilităților de leadership, fiind organizații masive, împrăștiate pe un teritoriu imens, candidații trebuind să exceleze în lucruri precum management de resurse, alegerea echipelor de campanie și, mai ales, în apariții publice în măsură să genereze un entuziasm stabil în rândul votanților, dar și la obținerea de donații cu care să poată finanța operațiunile

Cei 17 candidați democrați rămași în cursa pentru premiul cel mare – cine va fi cel care se va duela cu președintele în exercițiu Donald Trump – au bătut în ultimele luni micul stat rural Iowa de-a lungul și de-a latul, ținând dezbateri, întâlnind alegători în săli de conferințe, universități și restaurante.

Iowa este primul stat care ține alegeri primare, ,,caucus-ul” de pe 3 februarie, iar faptul că statul este mic oferă în mod tradițional o șansă și candidaților cu resurse limitate, nu de puține ori oferind surprize majore. Acum patru ani, candidatul stângist, senatorul Bernie Sanders, a furnizat o mare surpriză, fiind aproape la egalitate cu favorita Hillary Clinton și pornind o bătălie cap-la-cap cu ea până la convenția partidului. Clinton, care până la urmă a câștigat nominalizarea într-un mod controversat, a fost apoi învinsă de Donald Trump. În 2008, un tânăr senator, Barack Obama, câștiga alegerile primare din Iowa și reușea apoi, ceea ce părea atunci imposibil pentru un american de culoare, să devină președintele Americii.

De data aceasta, politologii păreau însă siguri că Joe Biden, 76 de ani, fostul vicepreședinte al lui Obama, va avea o misiune mult mai ușoară, date fiind notorietatea sa și faptul că e văzut ca democratul cu șansele cele mai mari de a-l învinge pe Trump. Însă, spre surprinderea tuturor, Biden a avut un start ezitant, bâlbâindu-se în câteva dezbateri și coborând în sondaje până pe locurile 2-4. Biden însă și-a stabilizat campania în ultimele săptămâni și insistă cu mesajul că „dacă Trump mai câștigă un mandat, nu ne vom mai recunoaște țara”. El îl acuză pe Trump că prin retorica sa scormonește în zone dubioase și scoate la suprafață ura, rasismul și alte elemente până la el invizibile în politica americană, permițând ieșirea la lumină a unor extremiști care deveniseră apatici din punct de vedere politic în ultimii 50 de ani, pentru că niciun politician nu li se adresa.

Acțiunile lui Trump din ultimii ani au generat însă și un contracurent în rândul democraților, mobilizarea acestora fiind la cote nemaivăzute și ducând la victorii în alegerile parlamentare federale și la nivel de stat de anul trecut și, în câteva locuri, inclusiv în acest an.

Moderații, start ezitant

Această atmosfera tensionată însă cauzează probleme unora dintre candidații moderați, care nu rezonează suficient cu votanții exasperați de Trump. Senatoarea Kamala Harris, văzută de mulți ca „moștenitoarea lui Obama”, a avut un start ezitant, încercând să evite să ia poziții tranșante în primele dezbateri. În politică se spune însă că pentru a câștiga trebuie să fii gata să riști, dar candidatura ei nu a reușit să genereze entuziasmul necesar unui demaraj spectaculos și s-a gripat, zbătându-se fără a genera suficient interes.

Entuziasm pentru Warren

Candidații cu poziții riscante, radicale, precum senatoarea Elizabeth Warren, care a propus gratuitatea învățământului superior de stat și o asigurare medicală universală, dar și spargerea monopolurilor din economie, au generat însă un mare entuziasm. Warren a devenit cunoscută încă de la primele dezbateri, din vară, pentru faptul că „are un plan pentru orice”, iar ideile sale au generat multe dezbateri în media. Una dintre cele mai controversate este o taxă pe averile miliardarilor, cu care să plătească pentru educația tinerilor, însă Warren pare a avea ambiții mari și privind refacerea capitalismului american, spargerea monopolurilor și reglementarea Wall Street. Bill Gates, fondatorul Microsoft, s-a arătat, recent, îngrijorat de ideile lui Warren, declarând că ar vrea să discute cu ea pentru a vedea „dacă mai rămân cu ceva”.

Ascensiunea lui Pete Buttigieg

Candidatul cu o ascensiune puternică în ultima vreme este însă Pete Buttigieg, primarul de numai 37 de ani al unui oraș din statul Indiana, acesta fiind chiar lider în ultimele sondaje. „Primarul Pete”, cum este cunoscut, este un fost consultant McKinsey, dar și un veteran de război care a luptat în Afganistan, spre deosebire de Trump, care a evitat războiul din Vietnam pe motiv de depuneri de calciu la călcâie. Buttigieg este primul candidat homosexual (în mod deschis) din istorie, fiind și căsătorit cu un bărbat și – deși mulți nu i-au dat vreo șansă, datorită figurii sale tinerești, lipsei de experiență și orientării sale sexuale – el este acum în fruntea celor 17 candidați rămași în cursă.

Buttigieg a început timid, pe poziții centriste și cu discursuri considerate mai degrabă plictisitoare, însă și-a schimbat stilul oratoric și s-a remarcat rapid prin articularea unei viziuni pozitive despre reconstrucția Americii după epoca Trump, în care propune o împăcare și o colaborare cu toată lumea, inclusiv cu republicanii, spre binele țării. Acest mesaj pozitiv, înălțător, rezonează cu mulți votanți moderați din Iowa, care își doresc să se termine cu atmosfera tensionată din ultimii ani, în care Trump a guvernat cu o agendă apropiată de extrema dreaptă. Lucrurile sunt însă departe de a se calma, iar Trump se vede acum în mijlocul procedurilor de demitere în Congres, după ce ar fi cerut președintelui Ucrainei să îl ancheteze pe principalul său contracandidat, Joe Biden, și pe fiul acestuia, Hunter Biden, în legătură cu afacerile unei firme de gaze în al cărei consiliu de administrație a activat acum câțiva ani fiul fostului vicepreședinte.      

Sanders seduce cu taxa pe averi

Nu în ultimul rând, senatorul Bernie Sanders, deși a suferit un infarct luna trecută și are 78 de ani, continuă să își entuziasmeze suporterii și adună cei mai mulți spectatori peste tot unde se duce și, de asemenea, colectează milioane de dolari în donații mici de la cetățenii care rezonează cu mesajul său în favoarea muncitorilor și săracilor americani. Și el propune o taxă pe averile miliardarilor, pentru a finanța servicii publice pentru ceilalți „99,8 la sută” din cetățeni.

Miliardarii

Bătălia pentru nominalizare include însă acum și doi miliardari. Primul care a intrat în joc a fost finanțistul Tom Steyer, care după ce s-a pensionat s-a orientat spre politică și spre cauzele sociale, luptând contra schimbărilor climatice și semnând o promisiune să își doneze jumătate din averea sa de 1,6 miliarde de dolari. Fostul primar al New Yorkului, Michael Bloomberg, observând ezitările lui Biden, și-a anunțat și el recent intenția de a candida pe zona centristă, însă a ratat data-limită pentru a se înscrie la alegerile din primele două state, Iowa și New Hampshire. Moderat, fost republican, considerat a fi un afacerist competent, fondatorul agenției Bloomberg, fostul primar are reputația unui om echilibrat și care a condus foarte bine un oraș complicat. Bloomberg este văzut ca unul dintre candidații care ar putea să îi ia locul lui Biden sau pe cel al lui Buttigieg pe centru, în caz că aceștia eșuează în fața candidaților stângiști, considerați însă greu eligibili în multe dintre statele americane mai conservatoare, chiar și într-o competiție cu nepopularul Trump.

Cum unul dintre elementele esențiale în campaniile americane îl reprezintă banii, necesari pentru reclame TV, online și pentru organizarea de la firul ierbii, cei doi miliardari pariază pe abilitatea lor de a rezista pe termen lung, nedepinzând de donațiile care tind să dispară când candidatul nu scoate un scor bun în sondaje sau în primele alegeri.

Abandonul lui Beto O’Rourke: a terminat banii

Deja, unul dintre candidații considerați până acum câteva luni că fiind capabili de a duce o luptă credibilă pentru nominalizare, fostul deputat de Texas Beto O’Rourke, a anunțat sfârșitul campaniei sale luna trecută, din lipsă de resurse financiare. Senatoarea Kamala Harris, din cauza performanței neașteptat de slabe din sondaje în ultimele luni, are și ea probleme financiare și a trebuit să își restructureze campania, renunțând la zeci de angajați de la sediul central din Baltimore și închizând complet campania din New Hampshire, al doilea stat care ține alegeri primare, pentru a da totul în Iowa. Însă Harris, deși are un modest 3-4% în sondajele din Iowa, păstrează încă șanse reale, ea având nevoie mai degrabă de un scor decent pentru a aborda competițiile masive din „Super marți” – la o lună după Iowa, când 14 state țin alegeri primare. Dacă rezistă în cursă până atunci din punct de vedere financiar, ea are șanse mai bune în state mari, cu mulți delegați, precum California, pe care o reprezintă în Senat, precum și în șapte state sudiste care au un număr mare de cetățeni de culoare ale căror voturi ar putea să o favorizeze.

Deși alegătorii devin obosiți câteodată de campania care durează aproape doi ani, unul dintre avantajele procesului electoral american este faptul că votanții ajung să își cunoască bine candidații și toate pozițiile acestora despre diverse teme și pot alege în cunoștință de cauză. Cei din Iowa, un stat de doar 3 milioane de locuitori, spun, mai în glumă, mai în serios, că pot da mâna cu fiecare candidat și, dacă doresc, îl pot vedea adeseori în persoană la sutele de evenimente care se succed pe teritoriul micului stat. Implicarea cetățenilor este masivă, fiecare campanie având sute de voluntari care dau telefoane și merg din ușă în ușă pentru a discuta cu oamenii și a-i convinge, succesul sau eșecul depinzând mult de organizarea din teren și de mobilizare. În ziua alegerilor, staffurile sunt gata să facă eforturi masive pentru a se asigura că suporterii (la momentul alegerilor, majoritatea fiind deja cunoscuți) candidatului vin la vot – începând cu telefoane de confirmare în ziua precedentă, oferte de a da zăpada din fața casei sau de a ajuta oamenii să ajungă la vot, dacă au nevoie, mai ales în cazul celor în vârstă etc.

Drumul până la Convenția din 13-16 iulie, când se va alege oficial candidatul care se va duela cu Donald Trump, este unul dur, comparat în ultima vreme cu Hunger Games, în care candidații vor trebui să treacă prin 12 dezbateri naționale, sute de întâlniri cu alegătorii și cu donatorii, interviuri media etc.

Nu în ultimul rând, campaniile sunt ele însele un test al abilităților de leadership, fiind organizații masive, împrăștiate pe un teritoriu imens, candidații trebuind să exceleze în lucruri precum management de resurse, alegerea echipelor de campanie și, mai ales, în apariții publice în măsură să genereze un entuziasm stabil în rândul votanților, dar și la obținerea de donații cu care să poată finanța operațiunile. În campania precedentă, Hillary Clinton a cheltuit aproape 600 de milioane de dolari și este aproape sigur că această cifră va fi cu mult depășită de cel care va câștiga nominalizarea democrată pentru alegerile de anul viitor. ■