Dacă ar exista o bursă a pariurilor specializată în fenomene economice, atunci cu siguranță miza pe recesiune ar fi cea mai căutată miză pentru specialiști și pentru profani.
Dincolo însă de pariuri, există mai multe motive pentru care recesiunea ar putea să urmeze.
- Cel mai adesea este invocat motivul legităților economice. Există o regulă mai presus de economie, care ține de evoluția societății, care spune că o perioadă de creștere nu poate să dureze mai mult de șapte-opt ani. După acest ciclu de creștere trebuie să vină, invariabil, o perioadă de scădere. Totul este natural. După creștere urmează o coborâre, după urcuș vine o pantă descendentă, după „vacile albe” urmează cele negre. În această logică, recesiunea trebuie să vină inevitabil. Au fost oricum mult prea mulți ani de creștere economică, între opt și zece, care, culmea, au coincis și cu o creștere sincronă a tuturor marilor economii. Este un lucru rar ca economiile importante să crească toate și în aceeași perioadă. De aceea, schimbarea ciclului economic, de la creștere la scădere (recesiune), este cel mai logic lucru din lume.
- Economia mondială a funcționat pe baza „substanțelor interzise”. Criza economică declanșată în anul 2007 a speriat atât de mult diriguitorii statelor, încât au apelat la cele mai neortodoxe măsuri cunoscute vreodată. Ele s-au numit programe de relaxare cantitativă, o denumire pretențioasă, care în termeni populari se traduce foarte simplu: aruncați pe piață bani mulți, ieftini și pentru toată lumea! Un economist mai hâtru a inventat chiar și o sintagmă populară și plastică pentru acest fenomen și anume „bani aruncați din elicopter”. Cu acest lucru s-au ocupat băncile centrale. Mai întâi cea din Statele Unite, apoi cea a zonei euro. Adică, au cumpărat datorii ale statelor și companiilor. Obiectivul a fost nu de a ajuta neapărat statele și companiile, ci de a căuta cu disperare ieșirea din criză. Mai exact, ca firmele și populația să aibă bani atât de mulți și atât de ieftini, încât să consume, să producă și să ducă astfel la creștere economică. Rezultatele au fost aproape de cele așteptate. Economiile au trecut încet-încet pe creștere, populația a câștigat încredere și a consumat. O singură problemă a apărut: companiile, statele și populația au devenit tot mai îndatorate. Datoriile totale la nivel global sunt mai mari decât înainte de criza din 2007-2008, arată datele Fondului Monetar Internațional.
Numai că datoriile sunt bune în vremuri de creștere economică. O adiere de vânt și totul se poate schimba. Sau mai mult, datoriile pot duce la recesiune pentru că pot bloca sistemul. Adică, datoriile atât de mari fac ca băncile să nu mai finanțeze o companie sau o persoană fizică (expunerea bancară contează) și astfel cercul virtuos (al creșterii) se transformă în cerc vicios (al recesiunii).
3. Statele și-au epuizat toate mijloacele de stimulare. Efectele pachetului fiscal din Statele Unite s-au consumat. Ele au dat un impuls economiei, dar „gloanțele au fost trase”. Când un instrument (stimulii fiscali) se epuizează, un altul trebuie să apară. Iar pentru președintele american Trump acesta este războiul comercial cu China și nu numai. Singura logică a controverselor comerciale cu China poate să țină de geopolitică și de expansiunea Chinei în materie economică și teritorială prin investiții. De asemenea, o serie de analize economice și demografice plasează China ca viitoarea forță economică la nivel global. Aceste tendințe ar putea justifica războiul comercial. Altfel, toate tensiunile economice dintre SUA și China pot arunca SUA în recesiune și, odată cu ea, o bună parte a economiei globale.
4. Analiștii descoperă argumente tehnice care arată iminența apariției recesiunii. Este vorba, de exemplu, despre dobânda mai mare a obligațiunilor pe termen scurt decât cea a titlurilor emise pe termen lung, este vorba despre industria auto care scade pe mai multe piețe ale lumii, este vorba despre scăderile care au apărut pe marile piețe de capital sau despre evoluția pieței imobiliare. De fiecare dată când indicii principali ai Bursei de la New York scad, recesiunea este aproape. Așadar, semnele recesiunii se arată peste tot: în piața auto, în cea imobiliară sau în randamentele obligațiunilor.
5. Există și cauze evident obiective, numite de toate analizele internaționale, fără excepție. Brexit-ul, un proces care are, în continuare, multe necunoscute, dar care poate conduce la o recesiune, chiar și regională. Războiul comercial China-SUA este tema cea mai fierbinte care poate duce la o recesiune globală. Logica este simplă. Un mediu comercial „faultat” de taxe vamale sau contingente duce la o încetinire a comerțului mondial și, pe cale de consecință, a economiei globale.
6. Sunt fapte concrete. Germania intră deja într-o recesiune tehnică de mică amploare, dar recesiune. Economia europeană se află aproape de o stagnare seculară sau, mai exact, de o creștere fără „sare și piper” care se poate transforma oricând în recesiune. Semnalul Germaniei a îngrijorat Europa, dar Germania, extrem de dependentă de exporturile pe care le realizează și deci de mediul comercial liber, are ceva unic în Europa: un impresionant excedent bugetar. Cu acest surplus financiar, Germania poate să transforme oricând recesiunea tehnică în creștere economică. Este suficient doar să crească alocațiile bugetare către investiții publice pentru a crea un eficient efect de antrenare în economia locală și chiar în economia europeană.
Ce poate opri recesiunea
Există, de asemenea, o serie de motive pentru care recesiunea poate fi evitată. Cel mai important dintre acestea este politica băncilor centrale din SUA și din zona euro. La începutul acestui an, cele două bănci centrale importante și-au schimbat politicile, ca prin minune. În sensul că au trecut de la o politică monetară de creștere graduală a dobânzilor la una de tip expansionist. Prima a frecționat Rezerva Federală americană presată nu doar de președintele american Donald Trump, ci, mai ales, de indicatorii macroeconomici și de dorința de a crea condițiile păstrării evoluțiilor pozitive din economia americană. A urmat Banca Centrală Europeană (BCE), care a anunțat reluarea programului de achiziții de obligațiuni și eventual intrarea într-un proces de scădere a dobânzilor. Este greu de spus până unde ar putea să mai scadă dobânzile din zona euro, pentru că BCE le ține practic la zero. În orice caz, semnalul a fost transmis. Băncile centrale au revenit la politica banilor mulți și ieftini din dorința de a lungi la maximum ciclul economic de creștere.
China rămâne o necunoscută în ecuația economiei globale și, cu toată încetinirea pe care o traversează, ar putea tracta marile economii și ar putea ajuta la evitarea recesiunii. China are acest exercițiu, o parte importantă din cifrele de creștere economică din ultimii ani i se datorează. În sensul că prin cererea masivă a pieței chineze a stimulat creșterea în economiile care au piețe de export în economia chineză.
Dar… o criză este egală cu o recesiune? Evident, nu. Recesiunea poate fi, până la un punct, un proces aproape sanitar. Adică, de corecție a economiei necesară pentru a reveni într-o zonă de creștere sustenabilă. Criza este o scădere de proporții a economiei. Uneori, poate să ajungă la 10% din PIB în comparație cu anul precedent. Dar acum vorbim doar despre recesiune. O criză ar fi mult prea dureroasă. ■