România a câștigat din exercițiul aderării la Uniunea Europeană, puterea de cumpărare s-a dublat, dar oamenii par să uite istoria recentă, cu greșelile și ezitările ei. Un avertisment al președintelui Băncii Europene pentru Reconstrucție și Dezvoltare (BERD), Suma Chakrabarti, rostit în aula Academiei de Studii Economice. În timp ce liderii europeni discutau despre soarta Inițiativei celor Trei Mări, șeful BERD semna un acord pentru îmbunătățirea serviciilor de apă și apă uzată și reducerea pierderilor de apă, de care vor beneficia câteva sute de mii de oameni, și semna un parteneriat cu prietenii Muzeului Național de Artă, menit să promoveze valorile noastre culturale în lume. Ne-a reamintit astfel că nu finanțăm cultura, ignorând-o insistent, deși ea ne amprentează identitatea. Ne-a reamintit că nu finanțăm suficient și inteligent nici educația. Dar asta în discursul rostit în aula Academiei Economice. După ce a prezentat o radiografie precisă, densă a situației economice actuale, mult mai bune față de perioada dinaintea intrării României în clubul european, Sir Chakrabarti a spus că modelul actual de creștere a salariilor mai rapid decât a productivității are o rezistență limitată în fața crizelor. Nu putem ajunge din urmă statele dezvoltate din perspectiva salariilor, deoarece menținerea unei performanțe ridicate în aceste condiții artificiale este imposibilă: istoria a demonstrat că veniturile oamenilor din alte țări care au experimentat modelul se plafonează în timp.

„Economiile care au succes se reinventează! Asta e provocarea actuală a României!”, a spus șeful BERD. O călătorie în istoria recentă a României descrie startul greoi al economiei noastre în anii de început al tranziției, a mai spus Chakrabarti. Scopul acestei incursiuni în istoria recentă, a prăbușirii în criză nu era unul comemorativ, deși tocmai s-au împlinit zece ani de la căderea băncii de investiții americane Lehman Brothers, momentul în care a izbucnit cea mai teribilă criză financiară a secolului. Șeful BERD a dorit să prezinte peisajul dezolant al lipsei reformelor, a amânării acestora. Nebunia inflației galopante care trecea de 300% și recesiunile teribile care urmau unor creșteri iluzorii a economiei, umflată de inflație. Discursul, spune bancherul britanic, s-a schimbat dramatic în bine în anii 2000, când România și-a deschis traseul european, evident prin reforme. Și-a privatizat companiile de stat nerentabile. Le-a restructurat, a îmbunătățit mediul de afaceri și și-a construit instituții publice independente. Un efect al acestor reforme a fost triplarea veniturilor gospodăriilor românești între 2000 și 2008, spune șeful BERD. Economia a înflorit, dar, atenție, a fost o perioadă în care consumul nu era singurul motor al creșterii economice, fiind acompaniat de investiții a căror intensitate a atins, înaintea crizei, un volum cât 8,9% din PIB. Investițiile publice au crescut și ele, stimulate de fondurile de preaderare. A fost perioada cu cel mai înalt ritm de creștere din istoria recentă a României. Un ritm de creștere mediu anual de 6% până în 2008. Și a lovit criza. După 2008 revirimentul a fost lent, o medie anuală de 1,9%. Atenție însă, „în timp ce economia creștea cu un impresionat 7% anul trecut, asta s-a datorat în principal politicilor fiscal prociclice și a fost acompaniată de dezechilibre externe”, a observat critic Chakrabarti. Acum, pericolul este ca România să intre într-o capcană a venitului mediu plafonat, adică strivit sub un nivel pe care nu-l poate depăși. Pur și simplu nu mai cresc veniturile oamenilor. De ce? Pentru că atunci când au crescut firesc, înainte de criza din 2008, această evoluție era datorată creșterii de productivitate: exista capital nou, se investea, creștea producția, iar consumul nu era un impuls nervos și singular al economiei. Acum, investițiile sunt minimaliste, aproape inexistente. Investițiile străine s-au restrâns la numai 2% din PIB, iar investițiile străine în afaceri industriale de la zero sunt cvasiinexistente: au stagnat undeva sub nivelul de 100 de milioane de euro pe an. Cum putem evita această capcană a stagnării veniturilor noastre, așa cum elegant s-a exprimat Sir Chakrabarti? Prin investiții în infrastructură și în educație. Șeful BERD ne-a mai livrat o veste proastă: România, această campioană europeană a creșterii economice, dar și a inflației, s-a plasat pe un rușinos loc 102 din 137 de țări la indicatorul calitatea infrastructurii de transport, parte din indexul global al competitivității! Lipsa infrastructurii moderne paralizează investițiile și alungă oamenii în exil. Un model de reușită în privința aducerii înapoi a emigranților a fost Turcia, spune șeful BERD, care mai întâi și-a construit infrastructură modernă, apoi a primit investiții străine directe și, la urmă, s-au întors mulți acasă, să facă afaceri sau să muncească pe salarii mai mari. „Forța de muncă din România s-a redus cu 2,8 milioane de oameni, de la 11,6 milioane în 2000 la 8,8 milioane în 2017, o dinamică exacerbată de emigrație”, mai spune șeful BERD. Dacă punem în balanță și faptul că România are cea mai joasă rată a fertilității din UE, atunci demografia se va deteriora și asta, până la urmă, va afecta economia, pensiile românilor și calitatea vieții acestora. Un cerc vicios.

Ce-i de făcut? Investiții în tehnologie, cercetare, educație, o rețetă clasică a bunăstării unei țări. Dar multe domenii au nevoie urgentă de reforme. „Un studiu al Băncii Mondiale sugerează că o complexitate a sistemului fiscal, dublată de corupție și relații informale sunt obstacole persistente în calea afacerilor în România”, mai avertizează șeful BERD.

O lecție de istorie recentă, care include atât roadele reformelor, cât și efectele dezechilibrelor vizibile în crize. O lecție pe care și-o poate permite șeful instituției care a investit aproape 8 miliarde de euro în afaceri românești și a avut răbdarea și inteligența de a le susține financiar pe tot traseul crizelor.