Sibiul – capitală culturală şi politică a Europei

44
5 minute de lectură

Aşa-numitul „summit informal” al Uniunii Europene de la Sibiu, de pe 9 mai 2019, a supraîncărcat simbolic un oraş care devenise deja, de-a lungul ultimelor două decenii, o extraordinară „poveste de succes”.


Exasperaţi de ineficienţa echipelor administrative de până-n anul 2000, cetăţenii din Hermannstadt (vechiul nume săsesc al urbei) l-au ales atunci primar pe Klaus Iohannis, „neamţ de-al lor”. Serios, riguros şi organizat (fizician de formaţie), cu oarecare experienţă administrativă (fusese între 1997 şi 2000 inspector şcolar general adjunct pe judeţ, apoi „plin”), Iohannis trece imediat la treabă: elimină corupţia din primărie şi porneşte proiecte mari de reabilitare a infrastructurilor şi de restaurare a centrului vechi al Sibiului, atrage investiţii străine ş.a.m.d. Vine la un moment dat în vizită ministrul Culturii din Luxembourg, dna Erna Hennicot-Schoepges, politiciană foarte respectată acasă şi în întreaga Uniune. Cucerită de şarmul oraşului şi înţelegând legătura istorică (pare-se că saşii stabiliţi în zonă, în secolul al XII-lea, proveneau din zona actualului Luxembourg), dna Hennicot-Schoepges lansează invitaţia asocierii, peste câţiva ani, într-un tandem de „capitale culturale europene”: micul-Mare Ducat, deja desemnat în rol, face demersurile necesare pentru acceptarea şi a Sibiului. Pregătirile schimbă faţa oraşului, gestionat în continuare de Iohannis, confirmat la urne în 2004, de data asta din primul tur, cum avea să se-ntâmple şi-n 2008 şi 2012, primarul fiind votat de ±80% dintre populaţia – nota bene! – preponderent românească etnic (saşii emigraseră masiv în Germania şi înainte de 1989, şi după 1990). Anul 2007, cu evenimente culturale şi vizitatori în fluxuri continui, a ridicat spectaculos cota oraşului. Dezvoltarea a continuat, infrastructurile s-au extins, autostrada ocolitoare a fost încheiată, aeroportul şi-a multiplicat operaţiunile, investiţiile au continuat să vină, serviciile s-au ameliorat mereu. Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu era deja unul dintre cele mai mari din Europa şi din lume. Interesant de observat că „modelul Iohannis” n-a avut echivalent în nici unul dintre „Burg”-urile săseşti din interiorul arcului carpatic. Poate că avantajul Hermannstadt-ului a fost acela de a-l fi avut la timonă, către sfârşitul secolului al XVIII-lea, pe Baronul von Brukenthal, lider pragmatic şi – pe de altă parte – mare susţinător al culturii, comanditar al Palatului în care şi-a expus colecţiile de artă, lăsate prin testament comunităţii, cu tot cu edificiul, ca Muzeu Brukenthal, punct luminos, de mare prestigiu, pe harta acestei părţi a Europei.

Când preşedintele din 2009 al PNL, Crin Antonescu, a căutat o soluţie-surpriză pentru preluarea guvernării, la primarul Sibiului s-a gândit, văzând în el un posibil bun prim-ministru. N-a fost să fie. Astrele s-au aliniat 5 ani mai târziu, la finele lui 2014, când Iohannis a devenit şef al statului, la iniţiativa aceluiaşi lider liberal.

Coabitare cu guverne dominate de PSD, hrăpăreţe şi corupte, neinteresate de dezvoltarea ţării, concentrate din ianuarie 2017 asupra modificării legislaţiei astfel încât, indiferent de pierderile statului de drept, liderii prădători şi reţelele lor de interese să nu ajungă la închisoare. În plină criză politică la Bucureşti, cu preşedintele Iohannis în fruntea mişcării de respingere a asaltului contra justiţiei şi a democraţiei din România, şeful Comisiei Europene, Jean-Claude Junker, fost premier luxembourghez în anii 2000, când a colaborat atât de bine cu primarul din Hermannstadt, anunţă că tradiţionalul „summit informal” al Consiliului compus din preşedinţii statelor membre şi din primi-miniştri (în cazul monarhiilor şi al republicilor parlamentare, unde şefii de state nu sunt aleşi direct) va avea loc pe 9 mai 2019 la Sibiu. Între două reuniuni bruxelleze formale, statutare, s-a creat obiceiul de a mai organiza una în ţara care asigură preşedinţia semestrială a Uniunii. Juncker a privit către jumătatea noastră de an şi a dat semnalul de susţinere fermă a lui Iohannis şi a valorilor europene.

Ziua „summit”-ului a sosit după doi ani în care coaliţia de guvernare de la Bucureşti a mers înainte – adică… înapoi! – pe acelaşi drum, ştirbind statul de drept, dar fără să fi câştigat partida. Liderii europeni n-au ratat ocazia de a reafirma importanţa fundamentelor democratice ale Uniunii. Amănuntele se ştiu: afirmaţii şi gesturi demonstrative, penalizarea PSD prin excluderea reprezentanţilor săi de la întâlnirea socialiştilor „în marja summit-ului” şi toate celelalte.

În schimb Iohannis, Sibiul şi România – mari câştigători. Oraşul i-a impresionat pe oaspeţi. Organizare perfectă. Splendori patrimoniale. Aspect general evident-„european”, firesc-„european”. Şi „bonus”-ul mult-gustat de liderii politici participanţi: entuziasmul real, autentic al cetăţenilor care s-au adunat în jurul Pieţei Mari pentru a-i vedea pe Juncker şi pe Donald Tusk, preşedintele Consiliului European, pe cei mai puternici guvernanţi de pe Continent, Angela Merkel şi Emmanuel Macron, pe toţi ceilalţi.

„Capitala culturală europeană” a ajuns astfel, timp de o zi, şi „capitală politică”. Membrii Consiliului au discutat şi au adoptat o Declaraţie de la Sibiu prin care şi-au asumat proiectul unei Europe capabile să joace rolul de „lider mondial responsabil”. Au fost voci care au reproşat termenii prea vagi ai textului. Dacă „summit”-ul ar fi fost precedat de „Brexit”, s-ar fi luat importante decizii concrete, de reorganizare fără britanici. Uneori e nevoie – însă – şi de reafirmarea principiilor. Dincolo de conjuncturile politice imediate, care vin şi trec repede, Sibiul va rămâne locul unde, pe 9 mai 2019, liderii Uniunii au participat la o întâlnire vizionară, idealistă: şi-au asumat valori etice şi au privit „spre viitorul comun” (invocat în fraza de deschidere a Declaraţiei).

O extraordinară „poveste de succes” supraîncărcată simbolic, spuneam…

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele