
Germania e ținută cu sufletul la gură de bătălia pentru succesiunea cancelarului

NIMENI nu s-a îmbogățit vreodată pariind contra Angelei Merkel. Cancelarul Germaniei a supraviețuit fiecărei preziceri privind ieșirea ei prematură din scenă. A supraviețuit unor numeroase crize interne și internaționale. După câștigarea a patru alegeri consecutive, ea se află acum la cel de-al patrulea său președinte francez, cel de-al cincilea premier britanic și cel de-al șaptelea (iar numărătoarea continuă) prim-ministru italian. La începutul celui de-al 15-lea an în funcție, ea rămâne unul dintre cei mai populari politicieni germani.
Cu toate acestea, după cum spune un proverb german excentric, totul are un capăt; numai un cârnat are două. Promisiunea dnei Merkel de a se retrage până în toamna anului 2021, când au loc următoarele alegeri în Germania, a creat un vacuum de putere care a fost vizibil weekendul trecut în Leipzig, la conferința anuală a Uniunii Creștin-Democrate (CDU), partidul de centru-dreapta al dnei Merkel. Cancelarul a fost o prezență distantă, petrecându-și majoritatea timpului lipită de telefonul său în timp ce se derulau mici lupte timpurii în războiul pentru succedarea ei. Sugestiile că Friedrich Merz, un favorit al aripii conservatoare a partidului, ar putea lansa un puci împotriva lui Annegret Kramp-Karrenbauer, care a înlocuit-o pe dna Merkel, mentorul său, ca lider CDU acum un an, s-au dovedit a fi mult exagerate. Dl Merz și-a declarat loialitatea față de ea, iar Dra Kramp-Karrenbauer va rămâne în funcție. Însă o confruntare evitată e doar o confruntare amânată, deoarece Germania suferă acum de sindromul post-Merkel.
Această eră, care ar putea dura până la alegeri, va fi caracterizată de incertitudine, ranchiună și o Germanie chiar mai concentrată pe ea însăși decât de obicei. Fiecare vorbă prelinsă de pe buzele vreunui politician important va fi analizată în raport cu ceea ce înseamnă ea pentru „chestiunea K”—pe cine va alege CDU pentru postul de candidat la postul de Kanzler (cancelar) peste un an? Coaliția Germaniei, un parteneriat între CDU plus partidul său soră din Bavaria, Uniunea Creștin-Socială (CSU), și social-democrații (SPD), se va bloca în certuri triviale pe măsură ce politicienii încearcă să se poziționeze fiecare ca moștenitorul de drept al dnei Merkel. Votanții vor deveni frustrați, la fel și partenerii Germaniei; Emmanuel Macron deja și-a manifestat iritarea. Cancelarul nu e întotdeauna atât de absent pe cât sugerează detractorii săi – Merkel a fost adânc angajată în discuțiile din coaliție despre un pachet climatic, de exemplu, și are idei mari pentru președinția germană a Consiliului UE din a doua jumătate a lui 2020. Însă pe chestiuni de politică internă, ea s-a deconectat de ceva vreme.
Îndelungul „la revedere” al dnei Merkel schimbă cărțile și pentru celelalte partide mari. Succesul verzilor, care au fost pentru scurtă vreme în topul sondajelor mai devreme anul acesta, forțează acest partid să răspundă la întrebări continue despre care dintre cei doi lideri telegenici ai săi va fi candidatul la postul de cancelar, mai degrabă decât despre chestiunile importante de politici pe care ei ar prefera să le discute. O anxietate imediată afectează tulburatul SPD, care pe 30 noiembrie își alege un nou lider, iar o săptămână mai târziu trebuie să decidă dacă să părăsească coaliția, cu ocazia unei revizuiri programate a politicii sale. Dacă face acest lucru, ar putea urma alegeri anticipate. Ar scutura instantaneu caleidoscopul politic al Germaniei.
Însă dacă coaliția va șchiopăta până în 2020, lucru anticipat de cei mai mulți, teatrul de operații se va muta la CDU. Pentru moment, partidul se găsește într-o suspensie îngrijorată. Pentru că liderul său, Dra Kramp-Karrenbauer are o țintă pe spate. De când a preluat conducerea, a făcut o serie de erori neforțate, a avut probleme în a înțelege administrarea partidului și a prezidat peste pierderi în alegerile statale și peste o cădere în sondaje. Ca urmare, ea este acum unul dintre cel mai puțin simpatizați politicieni germani. Adevărat, ea reacționează sub presiune: discursul său lung din Leipzig a fost destul de bun pentru a-și tine la distanță rivalii, pentru moment, iar din poziția sa nouă de secretar al Apărării ea are o șansă destul de bună de a injecta ceva viață în dezbaterea muribundă a Germaniei despre politica externă. Câștigând lupta pentru conducere în mod clar și corect, ea nu o va părăsi fără luptă.
Însă bârfele din Leipzig au fost de rău augur pentru dra Kramp-Karrenbauer. Mulți lideri importanți ai partidului, conform unor surse inclusiv, dna Merkel, nu cred că ea poate să mai iasă din groapa pe care și-a săpat-o. O mare parte din membrii CDU are o credință – sau poate o nemulțumire – că dna Merkel a deformat partidul de nu mai poate fi recunoscut, sacrificând banda conservatoare pentru un centrism noroios, și se teme că protejata ei ar putea să ofere ceva similar. Și astfel inamicii dau roată. În afară de dl Merz, cei care aspiră să devină candidat CDU la postul de cancelar îl includ pe Armin Laschet, premierul moderat al landului Rhine-Westphalia de Nord, cel mai populat stat german; Markus Söder, liderul CSU și premier al Bavariei, al cărui discurs puternic la Leipzig a entuziasmat sala; și Jens Spahn, un tânăr militant care și-a extins fără zgomot rețelele sale din funcția de ministru al sănătății al Germaniei. Pe măsură ce acești pretendenți, și poate și alții, se duelează, ei trebuie să țină minte două lucruri. CDU urăște lipsa de unitate adusă de certurile interne – pentru asta există SPD – însă și iubește să câștige. Aceea dintre aceste tendințe care va prevala în decursul anului următor este probabil să determine viitorul CDU. Și al Germaniei.

Războaiele pentru succesiunea lui Merkel
Ar putea să existe o cale promițătoare în față. Presupunând că SPD nu produce un șoc în decembrie, CDU, care întotdeauna s-a mândrit că este o umbrelă mare, ar putea să folosească anul viitor pentru a reînvia dezbaterile suprimate de perioada lungă de cancelarie aproape fără ideologie a dnei Merkel. Erau unele semnale slabe despre aceasta în Leipzig. Insistența combativă a drei Kramp-Karrenbauer că CDU trebuie să se trezească în fața provocărilor aduse de tehnologiile disruptive, de la rețelele 5G la inteligența artificială, a fost un șoc util pentru un partid pe tura căruia Germania a devenit înapoiată din punct de vedere digital. Sunt de asemenea scânteieri de gândire nouă despre cum să facă economia socială de piață a Germaniei mai prietenoasă cu clima. Aceste lucruri vor conta dacă, după cum prezic mulți observatori, CDU va începe negocieri de formare a unei coaliții cu verzii după următoarele alegeri.
Însă totul ar putea să eșueze în lupte pentru putere. Dl Laschet se teme că Germania ar putea avea soarta Americii, în care alegerile primare lasă candidații răniți de propriul lor partid înainte de a putea să se lupte cu oponenții. Când dna Merkel a predat ștafeta către dra Kramp-Karrenbauer anul trecut, se părea că ea va reuși acolo unde predecesorii săi au eșuat: în a-și organiza ieșirea din scenă. Partidul său însă ar putea să îi încalce această dorință. ■
Acest articol a fost publicat în ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Sindromul post-Merkel“