Spania: când separatismul naște extremism

Fără surprize, dar cu câteva semnale relevante – iată cum am putea defini rezultatele alegerilor spaniole.

Mai întâi, datele concrete.

Partidul Socialist, al premierului Pedro Sanchez, este considerat câștigător al scrutinului anticipat, reușind să obțină 123 de locuri în parlament.

Pe locul al doilea a venit Partidul Popular, de centru-dreapta, cu doar 65 de locuri. Pe locul al treilea – o situație demnă de comentat – s-a situat Ciudadanos, partidul centrist apărut în timpul crizei din 2008-2009 ca o reacție civică de opoziție la vechea clasă politică. Formațiunea, care se opune independenței Cataloniei, va ocupa 57 de locuri în adunarea națională. Podemos, o altă formațiune nouă, situată la stânga, a obținut 35 de locuri în parlament. În sfârșit – dar deloc în cele din urmă, partidul Vox, de extremă dreapta, va primi 24 de locuri. De la căderea dictatorului Franco și instaurarea democrației, este pentru prima dată când un partid de extremă dreapta accede în parlamentul de la Madrid.

Deși socialiștii sunt considerați învingători, ei nu vor putea guverna singuri și sunt nevoiți să încheie o alianță – cel mai probabil, una de stânga, alături de Podemos, totalizând 158 de locuri, față de o posibilă alianță de dreapta, formată din Partidul Popular, Ciudadanos și Vox, care ar întruni 146 de locuri. Socialiștii vor mai avea nevoie însă – opinează comentatorii – și de susținerea a cel puțin unui partid separatist din Catalonia.

Petro Sanchez a sărbătorit alături de mii de susţinători, la sediul partidului din Madrid, și a declarat că victoria în alegerile anticipate înseamnă „triumful viitorului şi eşecul trecutului”, potrivit Agerpres.

Prezența la vot a fost una ridicată, la urne prezentându-se peste 75% din cetăţenii cu drept de vot.

În sfârșit, cinci fruntași separatişti catalani aflaţi în închisoare, judecaţi la Madrid pentru rolul lor în tentativa de separare a Cataloniei din 2017, au fost aleşi deputaţi.

Printre ei, şi fostul vicepreşedinte al Cataloniei, Oriol Junqueras, împotriva căruia procurorii cer 25 de ani de închisoare pentru trădare, relatează AFP.

Junqueras a fost ales deputat fiind președinte al partidului republican de stânga, în timp ce Raul Romeva, fost responsabil al Afacerilor Externe din regiune, a fost ales senator. Alţi trei separatişti au mai fost aleşi Jordi Sanchez, Jordi Turull şi Josep Rull, din partea formațiunii Împreună pentru Catalonia, a fostului preşedinte catalan Carles Puigdemont, care a fugit în Belgia pentru a scăpa de justiţie.

Partidele separatiste catalane au obţinut 22 din cele 350 de locuri în Camera Deputaţilor. Și tocmai acestea ar putea juca un rol-cheie în negocierile privind constituirea unei viitoare majorităţi, apreciază comentatorii de la Madrid.

Și câteva concluzii.

Mai întâi, că alegerile au avut drept element central separatismul catalan, care a dominat dezbaterile, în condițiile unei economii spaniole aflate într-o refacere viguroasă după criza de acum un deceniu. În acest context, o majoritate relativă a spaniolilor a optat pentru continuitate și menținerea dialogului cu catalanii separatiști.

Spre deosebire de predecesorul său din fruntea guvernului spaniol, popularul Mariano Rajoy, Petro Sanchez a ales calea dialogului, ajutat și de aspectele ideologice, știut fiind că separatismul catalan este unul puternic înclinat spre stânga. Fără a oferi prea multe, Sanchez a reușit să evite o confruntare deschisă. Nici nu a lăsat impresia că le dă separatiștilor prea mult, situație în care ar fi putut fi pedepsit de alegători. Cei care l-au votat pe Sanchez au optat, în mod evident, pentru continuarea acestui curs.

De partea cealaltă însă, se remarcă ascensiunea puternică a partidului de extremă-dreapta Vox, ca o reacție naționalistă la separatismul catalan.

Semnalul fusese dat mai demult, în decembrie 2018, când pe fondul separatismului catalan, socialiștii au pierdut majoritatea absolută în provincia sudică Andaluzia, după 36 de ani. În alegerile andaluze din decembrie, Vox a obținut 11 la sută din voturi, permițând astfel Partidului Popular să preia guvernarea regiunii, cu sprijinul celor din Ciudadanos.

Acordul de guvernare din Andaluzia prevede sprijinul pentru tradiții spaniole, precum luptele cu tauri, ca și promovarea unei „imigrații care respectă cultura occidentală” – condiții care au făcut din Vox principalul beneficiar al negocierilor, după cum apreciau comentatorii în momentul respectiv.

Toate acestea ar fi fost de neimaginat fără evenimentele din jurul referendumului pentru independență din octombrie 2017 și fără procesele răsunătoare ale liderilor separatiști.

Un semnal relevant pentru toți pescuitorii în ape tulburi de pe cuprinsul Europei: separatismul naște întotdeauna extremism, iar acesta nu face decât să se îndrepte chiar împotriva comunităților minoritare.

În sfârșit, de remarcat scorurile modeste obținute de partidele „civice” Ciudadanos și Podemos. Să fie acesta semnul că astfel de mișcări, în afirmare pe cuprinsul Europei, pot fi marcate, la un moment dat, de o anumită stare de oboseală?

Comentarii

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele