Imaginile TV transmise în toată lumea, cu celebra catedrală Notre-Dame în flăcări, au adus, din nou, în atenție, în mod dramatic, tema protecției împotriva incendiilor.
Când în România se produc 78 de incendii, în medie, pe zi, când sute de oameni cad victime focului anual, decedați sau răniți, când mii de școli și grădinițe funcționează fără avize ISU, autoritățile române deleagă competențe și fug de responsabilități. Securitatea oamenilor ar trebui să fie prioritară. Dar, nu este. Lipsa banilor este invocată, deși bani ar fi, dar sunt repartizați după interese mai degrabă electorale, iar problemele ce țin de securitatea fizică nu sunt pe deplin conștientizate la nivelul societății românești.
Legislația ar trebui armonizată la condițiile actuale. Normativele sunt vechi, spun specialiștii, iar economia s-a schimbat. Activitățile s-au schimbat în comparație cu zece ani în urmă. Există diferențe legislative notabile, comparativ cu alte țări europene. „Țările nordice investesc foarte mult în siguranța oamenilor. Noi mult mai puțin, deși am putea crește investițiile. În Suedia, de exemplu, siguranța la foc în cazul unei școli este mai mare decât în România. În Statele Unite ale Americii, la fel”, subliniază Horia Nicolescu, vicepreședintele Asociației pentru Securitate la Incendiu.
În contrast, în România, autoritățile își declină competențele, preferând să scape de reponsabilități, și ascund problemele „sub preș”.
La începutul acestei luni, un proiect de Ordonanță de Urgență ajuns pe masa Guvernului scutea școlile de stat de obligația de a avea autorizația ISU de securitate la incendiu, în procesul de obținere a acreditării, transferând răspunderea exclusiv către autoritățile locale. Ministrul învățământului, Ecaterina Andronescu, asigura că articolul respectiv, din Ordonanța de Urgență, nu a trecut de Guvern. Propunerea din actul normativ avea o problemă de discriminare, pentru că școlile private nu ar fi fost scutite de această obligație. Însă intenția de a muta obținerea avizelor ISU în sarcina primăriilor va fi materializată, probabil, în viitoarea lege.
În ceea ce privește securitatea locuințelor la incendiu (aproape 7.000 de incendii s-au produs în locuințe anul trecut, soldate cu aproape 300 de decese și 700 de răniți), aceasta rămâne la latitudinea fiecărui cetățean, ține de nivelul de educație și de cultură al fiecăruia, de modul de conștientizare a riscului, câtă vreme legea obligă instalarea de detectoare de fum autonome doar pentru subsoluri, mansarde și locuințe cu mai mult de 20 de camere.
Dar, cine controlează ? „În Germania, detectoarele de fum sunt obligatorii. În câteva landuri, pompierii fac verificări periodic”, menționează Alexandru Mateiciuc, membru în ConsiliulD irector al Asociaţiei Române pentru Tehnică de Securitate (ARTS).
„Dacă aștepți de la autorități să facă ceva, aștepți 10, 20 de ani. Dar, putem să facem noi, strângând resursele pe care le avem”, precizează Cristian Şoricuţ, vicepreședinte ARTS. Acesta a fost și motivul pentru care, recent, membrii ARTS s-au reunit în Conferinţa privind analiza de risc organizată sub titlul „Etica în evaluarea riscului de securitate”.
„Legislația trebuie îmbunătățită și adaptată la zi, competențele trebuie să fie clar delimitate, ar trebui să preluăm mai rapid reglementările din legislația internațională”, declară vicepreședintele ARTS. „Dar, nu este suficient”, subliniază Cristian Şoricuţ și adaugă: „Important este ca fiecare profesionist, proiectant, evaluator să-și înțeleagă limitele de competență. Avem legi, norme, am făcut ce scrie pe hârtie și nu contează dacă lumea a murit, nu contează că avem victime, dacă ai făcut totul ca la carte. Nu așa trebuie să privim lucrurile. Poți să analizezi o soluție tehnică, profesionist, și să depășești litera legii, dacă reduci riscurile și crești calitatea prestației”.
Stelian Arion, vicepreședinte ARTS, completează viziunea asociației asupra aspectelor ce țin de etica profesiei în domeniu: „Nu este suficient să fi absolvit o calificare, este necesar să te menții competent, să fii corect, să înțelegi și să respecți necesitățile beneficiarului, să îți cunoști limitele, să eviți conflictele de interese și să respecți concurenții”.
Alte teme care au fost dezbătute în cadrul conferinței au fost: evaluarea riscului de securitate și limitele instrucțiunilor în domeniu, riscurile de securitate induse de evoluția tehnologică, cu accent pe educație, competențe și perfecționare profesională, adaptarea reglementărilor privind măsurile tehnice de securitate fizică la situația actuală și în perspectivă.