Statele din Golf devin investitori mai aventuroși

    Ar trebui să fie și investitori mai transparenți

    155
    7 minute de lectură

    Bogăție suverană, capricii suverane

    CU UN DECENIU în urmă, puțini oameni din Silicon Valley auziseră de Uber sau de Fondul de Investiții Publice (FIP). Primul nu asigurase încă prima cursă. Cel de-al doilea, un fond suveran saudit, era o mică entitate cu investiții în industria locală. Dar atunci când firma de ride-sharing a devenit publică, în mai, FIP era printre primii cinci acționari ai săi ca mărime. Fondul cumpărase o participație de 5% în 2016, când Uber era evaluat la 49 USD per acțiune. A început să tranzacționeze la 42 USD. Pe hârtie, Arabia Saudită a pierdut 200 de milioane de dolari americani.

    Fondurile suverane din lume controlează active în valoare de 8 trilioane USD. Mai bine de un sfert din acestea sunt deținute de patru țări din Golf: Kuweit, Qatar, Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite (EAU). În deceniile trecute, acest tip de afaceri era cenușiu. Banca centrală saudită plasa bogăția petrolieră a națiunii în bonuri de tezaur și în alte active cu risc scăzut și profituri mici. Kuweitul avea unul dintre primele fonduri suverane de sine stătătoare. Și acesta investea în obligațiuni și companii bine cotate pe bursă.

    Nu mai este cazul. Toate cele șase fonduri suverane din Golf devin mai aventuroase. Câteva acționează în direcția de capital-risc (venture capitalist). Altele își folosesc miliardele pentru a cimenta alianțe politice. Restul încearcă să le dea un start în avans afacerilor și industriilor locale.

    Economiile din Golf trebuie să se modernizeze și să se diversifice față de petrol și gaz. Mai ales Arabia Saudită trebuie să creeze locuri bune de muncă pentru numărul tot mai mare de cetățeni ai săi sub-angajați. Fondurile suverane pot să ajute. Unele au fost create inițial pentru a nu face mai mult decât să domolească fluxul de venituri provenind din creșterile de prețuri la mărfuri. Acum, ele primesc scopuri mai ambițioase. Prinții care decid în Golf vor ca economiile țărilor lor să fie mai bine puse la produs. Alții se îngrijorează că prinții înșiși fac parte din problemă – că zeci de miliarde de dolari nu ar trebui să treacă dintr-o mână în alta dintr-un capriciu regal.

    Arabia Saudită își asumă riscuri la modul cel mai agresiv din acest grup. Deși banca centrală încă deține active în valoare de 500 miliarde USD, ea este eclipsată de FIP, un proiect favorit al prințului moștenitor. Acum cinci ani, fondul avea în management 84 miliarde USD, azi are 320 miliarde USD. A devenit un patron neașteptat al Silicon Valley, cu mari participații în Tesla și Lucid Motors, un producător rival de automobile electrice, ca și în Virgin Galactic și Magic Leap, un producător de căști pentru realitatea virtuală. Alte 45 miliarde USD au mers într-un fond high-tech gestionat de SoftBank, un conglomerat japonez. Aceste tranzacții ar putea fi lucrative – dacă firmele vor face vreodată profit. Uber nu a avut niciodată. Legătura cu SoftBank a făcut ca regatul să devină un investitor în WeWork, un start-up imobiliar care înregistrează pierderi uriașe, urmărind o creștere rapidă.

    Prin contrast, Qatarul pare să își folosească fondul suveran ca un auxiliar pentru diplomație. Are o populație minusculă și deține a treia rezervă de gaz a lumii ca mărime, așa că liderii săi nu își fac griji despre randamentele la investițiile pe termen scurt. „Nu avem șomaj. Toți locuitorii din Qatar pot să găsească un loc de muncă”, spune Ahmed al-Sayyed, un fost director al Qatar Investment Authority (QIA), care deține active în valoare de 1 milion USD pentru fiecare dintre cei 300.000 de cetățeni ai emiratului.

    În primele sale zile, arunca banii cu ghiotura în investiții luxoase din Europa: QIA deține o mare parte din Londra, inclusiv marele magazin Harrods. O subsidiară a sa deține clubul de fotbal Paris Saint-Germain.

    În ultima vreme, investițiile sale au luat o turnură politică. Anul trecut, a cumpărat o participație de 19% în Rosneft, un gigant energetic rus. Emirul a promis și că va investi miliarde în Turcia (deși Qatarul nu a făcut-o încă). Ambele țări sunt parteneri importanți. Intervenția militară a Rusiei în Siria a transformat-o într-o putere în regiune. Turcia are trupe staționate în Qatar. Nimeni nu pune aceste tranzacții sub semnul întrebării. Președintele QIA și adjunctul său sunt rude cu emirul.

    Bahrainul și Omanul nu au bogăția de petrol și gaz a vecinilor lor, iar participațiile lor sunt de un ordin mai mic de mărime. Dar ele par hotărâte să le folosească drept instrumente pentru a-și moderniza economiile. Fondul suveran al Bahrainului, Mumtalakat, a fost creat în 2006 cu active de 8 miliarde dinari (21 miliarde USD). Primele sale investiții au fost domestice. A cumpărat o participație în Gulf Air, firma de telecomunicații de stat, și în alți campioni naționali. Doar 3% din active au mers în străinătate. Azi, cifra este de 30%. În loc de firme high-tech riscante, se focalizează pe companii care oferă servicii cum sunt educația și sănătatea. Speră să le convingă pe unele să deschidă birouri regionale în Bahrain, care se poziționează drept centru de servicii pentru Golf.

    Alte state din Golf fac încercări similare spre capitalismul dirijat de stat. Mubadala din Abu Dhabi a făcut mari investiții în energia regenerabilă, construind ferme solare și eoliene în întreaga țară. O subsidiară de 200 milioane USD a principalului fond suveran din Oman vrea să aducă firme high-tech în sultanat. „Agenda este de a dezvolta ecosistemul local, nu doar de a face un flux de capital spre Marea Britanie sau America”, spune Ali Qaiser, un investitor în capital-risc (venture capitalist) din Oman.

    Toate aceste fonduri ar face bine să se uite la cel mai mare fond suveran din lume, cel al Norvegiei, care gestionează 1 trilion USD în fondul său de surplus petrolier. Parlamentul îi supraveghează investițiile. O decizie recentă de a renunța la acțiunile în petrol și gaze și de a băga banii în energie regenerabilă a fost subiectul unei lungi dezbateri publice.

    Fondurile din Golf nu au o asemenea transparență. Unele nici măcar nu publică declarații financiare regulate. Fiecare este controlat de puțini oficiali apropiați de monarh. Qatarul a cumpărat active care par mai mult niște proiecte capricioase, decât investiții solide. Arabia Saudită ar putea să regrete că pariază pe firme high-tech împovărate de probleme de reglementare și manageriale. Khadem al-Qubaisi, fostul director al fondului din Abu Dhabi, a fost arestat pentru tranzacțiile sale cu 1MDB, un fost fond de dezvoltare malaysian care era o cloacă de corupție.

    Guvernele din Golf îi îndeamnă pe cetățeni să nu se îngrijoreze în legătură cu viitorul: atunci când se va închide robinetul la veniturile din petrol și gaze, fondurile suverane vor acoperi deficitul. Aceste promisiuni nu înseamnă mult, dacă fondurile sunt conduse ca niște fiefuri personale.

    Acest articol a apărut în secțiunea Orientul Mijlociu și Africa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Bogăție suverană, capricii suverane”

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele