Statul de drept în Hong Kong

Demonstrații uriașe au zgâlțâit guvernul teritoriului și leadership-ul de la Beijing.

108
7 minute de lectură

Popor contra putere

TREI LUCRURI ies în evidență legate de protestatarii care au împânzit Hong Kong-ul săptămâna aceasta. Numărul lor a fost foarte mare. Sute de mii au ieșit în stradă în ce poate să fi fost cea mai mare demonstrație de la predarea Hong Kong-ului către China în 1997. Cei mai mulți au fost tineri – prea tineri pentru a fi nostalgici după guvernarea britanică. Nemulțumirea lor față de mâna forte a Beijingului le aparține în întregime. Și au demonstrat un curaj remarcabil. După „Mișcarea umbrelelor” din 2014, Partidul Comunist a arătat clar că nu va mai tolera niciun fel de insubordonare – și totuși, trei zile mai târziu, demonstranții înfruntau gloanțele de cauciuc, gazele lacrimogene și pedepsele legale pentru a-și face vocea auzită. Toate aceste lucruri sunt dovada faptului că, așa cum mulți locuitori ai Hong Kong-ului văd asta, miza este nici mai mult, nici mai puțin decât viitorul orașului lor.

La prima vedere, protestele au fost pentru ceva mărunt și tehnic. Conform legii, un rezident din Hong Kong care este acuzat că și-a ucis iubita din Taiwan anul trecut nu poate fi trimis înapoi acolo ca să fie judecat. De aceea, guvernul din Hong Kong a propus să se permită extrădarea suspecților în Taiwan și în orice țară cu care nu există un acord de extrădare, inclusiv în China continentală.

Cu toate acestea, implicațiile nu ar putea fi mai profunde. Făuritorii din era colonială ai actualei legi din Hong Kong au exclus China continentală din extrădare, deoarece nu aveau încredere că tribunalele sale vor face procese imparțiale. Sub amenințarea extrădării, oricine din Hong Kong devine subiectul vicisitudinilor sistemului juridic chinez, în care domnia legii este mai prejos decât cea a partidului. Disidenții care atacă Beijingul pot fi trimiși să fie supuși tratamentului dur din tribunalele chineze. Oamenii de afaceri riscă să se trezească în situația în care un concurent chinez bine conectat va găsi o cale să îi târască într-o jurisdicție ușor manipulată.

Asta ar putea fi dezastruos pentru Hong Kong, o punte fragilă între un stat monopartid și libertățile comerțului global. Multe firme aleg Hong Kong-ul, pentru că este bine conectat la piața uriașă a Chinei, dar menține și aceleași reguli transparente care guvernează economiile din Occident. Grație Chinei continentale, Hong Kong-ul este al optulea cel mai mare exportator de mărfuri din lume și sediul celei de-a patra ca mărime burse de valori din lume. Totuși, uriașul său sistem bancar este legat perfect de Occident, iar moneda sa este atașată la dolar. Pentru multe firme globale, Hong Kong-ul este atât o poartă spre piața chineză, cât și un punct central pentru continentul asiatic – mai bine de 1.300 dintre ele au sediul regional acolo. Dacă Hong Kong-ul ar ajunge să fie considerat doar ca un alt oraș al Chinei, locuitorii săi nu ar fi singurii care ar avea de suferit.

Pericolul este real. De când a devenit liderul Chinei în 2012, Xi Jinping a arătat mai clar decât vreodată că sistemul juridic trebuie să fie sub cârmuirea partidului. China „nu trebuie  să urmeze absolut deloc drumul occidental al «independenței juridice»”, a declarat el într-un discurs publicat în luna februarie. În 2015, Xi a lansat o campanie pentru a pune sub tăcere avocații independenți și activiștii pentru drepturile civile. Sute dintre ei au fost hărțuiți sau reținuți de poliție. Autoritățile de pe continent au trimis chiar criminali în alte jurisdicții ca să răpească oameni, inclusiv un editor al unor cărți critice la adresa partidului, care a fost luat pe sus dintr-o parcare din Hong Kong, și un magnat care a fost răpit de la hotelul Four Seasons în 2017. Mesajul este clar. Xi nu numai că nesocotește domnia legii în China continentală. El o disprețuiește și în alte părți.

Protestors react to a cloud of tear gas near the Legislative Council in Hong Kong, Wednesday, June 12, 2019. Thousands of protesters blocked entry to Hong Kong's government headquarters Wednesday, delaying a legislative session on a proposed extradition bill that has become a lightning rod for concerns over greater Chinese control and erosion of civil liberties in the semiautonomous territory. (AP Photo/Kin Cheung)

Guvernul din Hong Kong spune că noua lege are bariere de protecție. Protestatarii au însă dreptate să le ignore. În teorie, extrădarea nu ar trebui să se aplice cazurilor politice, ci să acopere doar delicte care ar atrage sentințe severe. Partidul are însă o lungă istorie de a-și pedepsi criticii, acuzându-i de delicte care nu par politice. Guvernul de la Hong Kong spune că a redus numărul de delicte ale gulerelor albe, care vor fi acoperite. Dar șantajul și frauda contează încă. Guvernul a spus că vor fi luate în considerare doar cererile de extrădare făcute de cei mai înalți oficiali de justiție ai Chinei. Această decizie îi revine șefului executivului din Hong Kong. Această persoană, în prezent Carrie Lam, este aleasă de loialiști ai partidului din Hong Kong și răspunde în fața partidului de la Beijing. Tribunalelor locale le va rămâne puțin spațiu pentru a obiecta. Legea ar putea să sugrume libertățile din Hong Kong prin deschiderea posibilității ca criticii partidului să fie trimiși peste graniță.

Momentul este periculos. Protestele au devenit violente – posibil mai violente decât oricare de la demonstrațiile anticoloniale din 1967. Oficialii de la Beijing le-au condamnat ca pe un complot străin. Doamna Lam s-a încăpățânat pe poziție. Dar nu este prea târziu ca ea să se răzgândească.

În cel mai strict sens, noua lege nu va realiza ceea de dorește domnia sa. Taiwanul a declarat că nu va accepta extrădarea suspectului conform noii legi. Au fost sugerate soluții mai puțin explozive, inclusiv posibilitatea ca tribunalele din Hong Kong să judece cazurile unor crime comise în alte locuri. Legislația antisubversiune a rămas în surdină după protestele din 2003. Se vorbește că guvernul ar putea folosi acest moment pentru a promova această lege mult amânată. În schimb, doamna Lam ar trebui să o considere un precedent pentru reforma ei privind extrădarea.

Restul lumii poate să o încurajeze. Marea Britanie, care a semnat un tratat ce garantează că modul de viață din Hong Kong va rămâne neschimbat până cel puțin în 2047, are o datorie specială. Guvernul său a exprimat îngrijorarea față de „efectele potențiale” ale noii legi, dar ar trebui să spună răspicat că legea este greșită. Cum America este prinsă într-un război comercial  cu China, există riscul ca Hong Kong-ul să devină centrul unei confruntări între marile puteri. Unii politicieni americani au avertizat că legea ar putea periclita statutul special pe care Statele Unite l-au acordat acestui teritoriu. Ei ar trebui să fie prudenți. Izolarea Hong Kong-ului nu ar dăuna doar intereselor americane din teritoriu, ci ar nărui perspectivele pentru locuitorii Hong Kong-ului – un mod ciudat de a-i răsplăti pe niște aspiranți la democrație. Mai bine s-ar face presiuni asupra guvernului central sau s-ar amenința cu examinarea de la caz la caz a extrădărilor americane în Hong Kong.

Ar avea asta însă vreun efect? Este o întrebare grea, pentru că depinde de Xi. China a plătit scump încercările sale de a pune presiune pe Hong Kong. De fiecare dată, lumea vede cum intransigența și brutalitatea sa contrazic imaginea de armonie pe care vrea să o proiecteze. Când Hong Kong-ul a intrat sub stăpânirea Chinei acum 22 de ani, ideea a fost că acele două sisteme vor crește împreună. Așa cum au arătat clar protestatarii, realitatea nu se conformează cu planul.

Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Hong Kong”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele