Statul pe vremea Covid-19

Totul e sub control

52
8 minute de lectură

Guvernarea la scară mare este necesară pentru lupta împotriva pandemiei. Ce este important e cum se va reduce aceasta din nou, după pandemie.

Foto: Agerpres / EPA

ÎN DOAR câteva săptămâni, un virus de zece miimi de milimetru în diametru a transformat democrațiile occidentale. Statele au închis firme și i-au izolat pe oameni în casă. Ele au promis trilioane de dolari ca să mențină economia pe linia de plutire. Dacă ne ghidăm după Coreea de Sud și Singapore, secretul medical și cel electronic sunt pe punctul de a fi date la o parte. Este cea mai dramatică extindere a puterii statului de la al Doilea Război Mondial.

Au fost sparte tabu după tabu. Nu doar în privința amenințării cu amenzile sau închisoarea pentru oamenii de rând care fac lucruri obișnuite, ci și prin dimensiunea și amploarea rolului guvernului în economie. În America, Congresul e pe punctul de a adopta un pachet în valoare de aproape două trilioane de dolari, 10% din PIB, dublu față de cât fusese promis în 2007-2009. Garanțiile de credite din partea Marii Britanii, Franței și a altor țări sunt în valoare de 15% din PIB. Băncile centrale tipăresc bani și îi folosesc pentru a cumpăra active pe care le disprețuiau odinioară. Pentru o perioadă, cel puțin, guvernele încearcă să interzică falimentul.

Pentru cei care cred în limitarea puterii guvernului și în piețele libere, Covid-19 pune o problemă. Statul trebuie să acționeze în mod decisiv. Istoria sugerează însă că după crize, statul nu renunță la tot terenul pe care l-a ocupat. Astăzi, asta are implicații nu doar pentru economie, ci și pentru supravegherea oamenilor ca indivizi.

Nu este un accident faptul că statul crește în timpul crizelor. Guvernele poate că s-au împiedicat în timpul pandemiei, dar numai ele pot să oblige și să mobilizeze resurse vaste în mod rapid. Azi, avem nevoie ca ele să aplice închiderea firmelor și izolarea, pentru a opri virusul. Doar ele pot contribui la contracararea colapsului economic rezultant. În America și zona euro, PIB-ul ar putea să scadă cu 5-10% an-pe-an, poate mai mult.

Un motiv pentru care rolul statului s-a schimbat atât de repede este răspândirea Covid-19 cu viteza focului. În mai puțin de patru luni, virusul a trecut de la o piață din Wuhan, la aproape fiecare țară din lume, În săptămâna trecută, s-au înregistrat 253.000 de cazuri noi de infecție. Oamenii se tem de exemplul Italiei, unde aproape 74.000 de cazuri înregistrate au copleșit un sistem de sănătate de talie mondială, ducând la peste 7.500 de decese.

Această frică este celălalt motiv pentru schimbarea rapidă. Atunci când guvernul Marii Britanii a încercat să se abțină, astfel încât să minimizeze interferența din partea statului, a fost acuzat că face prea puțin, prea târziu. Prin contrast, Franța a adoptat săptămâna aceasta o lege prin care guvernul primește puterea nu doar de a controla mișcarea oamenilor, ci și de a gestiona prețurile și rechiziționa mărfurile. În timpul crizei, cota de popularitate a președintelui francez, Emmanuel Macron, a crescut vertiginos.

În cea mai mare parte lumii, statul a răspuns până acum la Covid-19 cu un amestec de coerciție și greutate economică. Pe măsură ce se extinde pandemia, statul va exploata probabil și puterea sa unică de a monitoriza oamenii folosindu-le datele. În Hong Kong se folosesc aplicații pe telefon care arată unde te afli, pentru a aplica măsurile de carantină. China are un sistem de pașapoarte care înregistrează cine poate ieși în siguranță afară. Datele de pe telefon îi ajută pe cei care elaborează modele să prezică răspândirea bolii. Iar dacă un guvern va suprima Covid-19, așa cum a făcut-o China, el va trebui să împiedice un al doilea val printre cei mulți care sunt încă susceptibili, prinzând în gheare orice nou grup (cluster). Coreea de Sud spune că trasarea automată a contactelor noilor infecții, folosind tehnologia mobilă, dă rezultate în 10 minute, în loc de 24 de ore.

Această creștere uriașă a puterii de stat a avut loc aproape fără niciun răgaz pentru dezbatere. Unii se vor liniști pe ei înșiși că este doar temporară și că nu va lăsa aproape nicio urmă, ca și cu gripa spaniolă de acum un veac. Totuși, amploarea reacției face ca virusul Covid-19 să semene mai mult cu un război sau cu Marea Depresiune. Iar în acest punct, istoria sugerează faptul că din crize statul rămâne permanent mai mare, cu mult mai multe puteri și responsabilități și cu impozitele aferente acestora. Statul providențial, impozitul pe venit, naționalizările, toate s-au născut din conflict și din crize.

Așa cum sugerează această listă, unele din modificările de azi vor fi dezirabile. Ar fi bine dacă guvernele ar fi mai bine pregătite pentru următoarea pandemie; de asemenea, dacă ar investi în sănătatea publică, inclusiv în America, unde este mare nevoie de reforme. Unele țări au nevoie de concedii medicale plătite decent.

Alte schimbări pot fi mai puțin clare, dar va fi greu de revenit asupra lor, deoarece ale au fost sprijinite de electorate puternice chiar înaintea pandemiei. Un exemplu este deșirarea continuă a pactului din zona euro, care ar trebui să impună disciplină asupra împrumuturilor statelor membre. În mod similar, Marea Britanie a preluat controlul asupra căilor sale ferate – un pas care se presupune a fi temporar, dar care s-ar putea să nu fie retractat niciodată.

Foto: Agerpres / EPA

Mai îngrijorătoare este răspândirea obiceiurilor proaste. Guvernele s-ar putea retrage în autarhie. Unele se tem că vor rămâne fără ingredientele pentru medicamente, multe dintre acestea fiind fabricate în China. Rusia a impus o interdicție temporară asupra exporturilor de grâne. Industriașii și politicienii și-au pierdut încrederea în lanțurile de aprovizionare. Este doar un mic pas de aici, la sprijinul de stat pe termen lung pentru campionii naționali, care vor fi fost salvați la mustață de plătitorii de impozite. Perspectivele comerțului sunt deja sumbre; toate acestea le-ar umbri și mai mult – ca și refacerea economică. Iar pe termen lung, o expansiune vastă și durabilă a statului, laolaltă cu o datorie publică dramatic mai mare, va duce probabil la un tip de capitalism mai greoi și mai puțin dinamic.

Asta nu este însă problema cea mai mare. Îngrijorările mai mari sunt în altă parte, în abuzul de putere și amenințările la adresa libertății. Unii politicieni încearcă deja să acapareze puterea, cum e cazul în Ungaria, unde guvernul dorește o stare de urgență pe termen nelimitat. Premierul israelian Benjamin Netanyahu pare să vadă în criză o șansă de a scăpa de un proces pentru corupție.

Cea mai îngrijorătoare este diseminarea supravegherii intruzive. Culegerea invazivă de date și procesarea acestora se vor răspândi, deoarece ele oferă un avantaj real în gestionarea bolii. Ele necesită însă și ca statul să aibă acces obișnuit la dosarele medicale și la datele electronice ale cetățenilor. Tentația va fi de a folosi supravegherea după pandemie, așa cum legislația antiterorism a fost extindă după atacurile de la 11 septembrie. Asta ar putea să înceapă cu depistarea cazurilor de tuberculoză sau a traficanților de droguri. Nimeni nu știe unde se va sfârși, mai ales dacă, după ce vom fi avut de-a face cu Covid-19, China cea nebună după supraveghere va fi văzută ca un model.

Supravegherea poate să fie realmente necesară pentru a lupta cu Covid-19. Reguli cu clauze de aplicare temporară și de examinare ar putea să o oprească la atât. Dar cea mai bună apărare împotriva unui stat atotputernic, în domeniile tehnologiei și economiei, vor fi cetățenii înșiși. Ei trebuie să își amintească faptul că un guvern de pandemie nu este unul bun pentru viața de zi cu zi. ■


Acest articol a apărut în secțiunea Lideri din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Totul e sub control”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele