Pachetul de stimul economic al Americii este imperfect, însă necesar

Medicamentul are gust rău

104
5 minute de lectură

La fel ca pachetele de salvare precedente, acesta ar putea lăsa în urmă un sentiment de nedreptate.

Foto: flickr

NICIUN MANUAL nu a fost vreodată scris care să spună economiștilor ce să facă în confruntarea cu hiatusul economic extraordinar creat de Covid-19. Însă atunci când se gândesc la mallurile părăsite, la birourile abandonate și la miliardele de vieți suspendate, răspunderile principale ale celor care fac politicile economice sunt clare. În primul rând, ei trebuie să protejeze veniturile celor care nu pot lucra în timpul carantinelor fără să aibă vreo vină pentru acest lucru. În al doilea rând, ei trebuie să se asigure că vom avea o creștere rapidă atunci când viața se reîntoarce la normal.

Legea pentru fondurile de urgență care va fi adoptată de Congresul american – care îl va costa pe contribuabil aproximativ 2 trilioane de dolari (10% din PIB) acum  va susține mult mai mult economia și prin noi împrumuturi – face câte ceva pentru a se achita de ambele sarcini. Crește beneficiile pentru șomaj, asigură împrumuturi de urgență pentru micile firme și oferă 1.200 de dolari în mod necondiționat pentru majoritatea americanilor. Când este combinat cu politica monetară ultra-lejeră a Rezervei Federale, care a anunțat săptămâna aceasta că va cumpăra datorii guvernamentale și ipotecare în cantități nelimitate, stimulul fiscal va susține creșterea odată ce carantinele sunt ridicate. America este acum pe o poziție diferită față de alte părți ale lumii, cum ar fi zona euro, unde piețele se așteaptă la o prelungită scădere dezinflaționistă.

Însă legea aduce și pericole. Piețele au aplaudat-o nu doar pentru efectul său probabil asupra creșterii, ci și pentru că aduce beneficii duble pentru investitori. Firmele mari vor avea acces la împrumuturi ieftine finanțate de contribuabili pe o scară fără precedent. Rezerva Federală anunțase deja, pe 23 martie, că va cumpăra datoriile pe termen scurt ale firmelor. Congresul dă acum băncii centrale o infuzie de capital pentru a sprijini creditarea masivă a Americii corporatiste. Intervențiile de urgență precum aceasta mută costurile crizei dinspre investitori spre contribuabili.

Acest lucru este parțial necesar, pentru că a lăsa un număr masiv de firme mari să dea faliment s-ar putea dovedi atât de perturbator, încât ar înrăutăți criza. Iar investitorii nu sunt beneficiari complet fără de merit. Nu ne-am fi așteptat ca vreo firmă să țină în seifuri lichidități pentru a plăti angajații ca să stea degeaba în cazul unei carantine comandate de guvern. Chestiunea cu potențial de a fi cu adevărat nedreaptă în pachetul de stimul economic este că ajutorul către firmele mari este partea pachetului de salvare care are cele mai mari șanse de a funcționa fără cusur. Corporațiile sofisticate nu vor avea probleme în a împrumuta de la Rezerva Federală sau de pe piețele de capital susținute de ea, chiar și când concediază unii angajați (lucru interzis numai „până la un nivel practicabil”). Însă ajutorul pentru firmele mici, și cel direct către șomeri, se va dovedi incomplet.

Micile firme au pe state 52% din angajații sectorului privat. Jumătate din ele au o rezervă de cash mai mică de o lună, conform unei estimări. Legea începe un nou program, pentru a le credita în mod direct. O parte din orice împrumut guvernamental folosit pentru a plăti salarii, costuri de utilități, chirii sau ipoteci va fi iertată – cu excepția situațiilor în care firmele vor concedia angajați, în care caz subvenția va fi redusă proporțional cu numărul de slujbe pierdute. Programul este mai complex decât cele din unele țări europene, în care guvernele plătesc majoritatea salariilor angajaților suspendați. Este greu de imaginat că această administrație va fi rapidă și eficientă. Iar unii analiști cred că suma de bani alocată pentru acest program este prea mică. Cei mai buni la mânuirea birocrației vor primi majoritatea beneficiului disponibil.

Darea de bani către public este destul de simplă. Însă 1.200 de dolari nu e un mare ajutor pentru un angajat concediat. Șomerii se vor baza pe creșterea temporară a asigurărilor de șomaj cu 600 de dolari pe săptămână. Însă America nu poate construi o plasă socială de siguranță peste noapte. De exemplu, 8,5% din americani nu au asigurări de sănătate. Unii angajați disponibilizați li se vor alătura acestora tocmai când se confruntă cu un risc mai mare de a se îmbolnăvi.

Să nu interpretați greșit: noi am vota în favoarea legii, mare parte din ea fiind urgentă și necesară. Însă e departe de a fi perfectă. Și la fel ca pachetele de stimul economic din trecut, ar putea să funcționeze mai bine pentru firmele mari decât pentru oricine altcineva, lăsând în urmă un sentiment de nedreptate. ■


Acest articol a apărut în secțiunea Lideri a ediției tipărite, sub titlul „Medicament amestecat”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele