Stefano Manservisi este directorul general al DEVCO, directoratul din cadrul Comisiei Europene responsabil pentru Cooperare Internațională și Dezvoltare, unul dintre instrumentele fundamentale în politica globală a Uniunii Europene. El s-a aflat recent la București, unde a participat la mai multe reuniuni în pregătirea președinției românești a Consiliului Uniunii. România va avea pe agendă dosare importante legate de cooperare internațională și dezvoltare.
Care ar fi prioritățile pe linia cooperării pentru dezvoltare în perioada președinției române?
Președinția României intervine într-un moment interesant, dar în același timp dificil, pentru că va acompania schimbarea instituțională la nivelul Uniunii. Sunt șase luni în care vor fi multe întâlniri – cunoașteți, desigur, momentul Sibiu. Apoi, sunt Cadrul financiar multianual și problemele ce țin de viitorul Uniunii, problema Brexitului.
Am avut la București discuții și cu societatea civilă, cu cetățeni, ceea ce este fundamental în politică, și evident că am avut discuții intense cu autoritățile, cu ministrul afacerilor externe, cu agenția de cooperare internațională, și am participat la o conferință-workshop pe tema securității și dezvoltării în regiunea Sahel, care este foarte importantă, pentru că trebuie să vedem cum putem răspunde situației de criză din regiune prin sinergii cu alte politici.
Eu felicit guvernul român pentru organizarea unei astfel de reuniuni. Sahelul este important – chiar dacă aceasta nu apare azi ca o evidență pentru România și poate că nici România nu este așa de importantă pentru Sahel. Dar este important că România abordează aceste lucruri ca viitor președinte al Uniunii Europene.
Uniunea Europeană este cel mai mare donator al lumii. Dar, atenție, asta funcționează dacă suntem uniți! Suntem cei mai mari, dar doar dacă statele membre și Comisia Europeană sunt împreună.
România va moșteni în cursul președinției sale un anumit număr de dosare care acum sunt deschise, după cum altele vor fi deschise atunci. Se va discuta, de exemplu, despre Cadrul financiar multianual. Știți că, în cadrul acțiunilor externe, Comisia a făcut o propunere importantă, de a simplifica instrumentele puse în serviciul politicii externe și de dezvoltare, care să devină mai ușor recognoscibile. Sigur, sunt discuții asupra acestui instrument unic și știu că în materie de politică de vecinătate, aceasta devine o discuție foarte sensibilă. Dar această politică de vecinătate este o politică extrem de importantă pentru noi. Ceea ce noi dorim nu este să scădem importanța acestei politici, ci să o simplificăm, să o facem mai eficientă și să creștem sinergiile cu alte politici.
În Africa și în Orientul Mijlociu, noi avem diferite instrumente, iar acum trebuie să le facem mai eficiente. Africanii cer să fie tratați ca o singură Africă. Acum, instrumentele noastre sunt fragmentate, politicile pentru diferite zone din Africa sunt diferite, dar le putem simplifica. Este o întreagă discuție aici, iar România va prelua acest dosar. Nu știu dacă vom ajunge imediat la o concluzie, dar sper, în orice caz, să ajungem la o înțelegere pe majoritatea obiectivelor.
Ce alte dosare se vor mai afla pe agendă în timpul președinției românești?
Un alt dosar îl constituie relația individuală cu Africa, mai precis alianța cu Africa pentru investiții. Știți că președintele Juncker a lansat această inițiativă de schimbare a raporturilor cu Africa, pentru crearea de locuri de muncă. Iar aceasta va contribui și la crearea de locuri de muncă în Europa, deci este o situație câștigătoare pentru ambele părți.
În acest context, vorbim și despre reînnoirea Pactului de Cooperare cu țările din Africa, Pacific și Caraibe, cunoscut și ca Acordul de la Cotonou.
În plus, este un moment important pentru un dosar ce pare puțin tehnocratic și care se referă la obiectivele de dezvoltare sustenabilă. Acum, toți lucrăm la cadrul Agendei 2030, care vorbește printre altele de sustenabilitatea politicilor de dezvoltare. Un raport pe această temă va fi prezentat sub președinția română și va trebui aprobat de Consiliul de Miniștri. Acesta va prezenta tot ceea ce Uniunea Europeană face pentru dezvoltarea sustenabilă în întreaga lume.
Ceea ce Europa face la ea acasă – lupta contra sărăciei, discriminării, excluderii – trebuie să facă și în lume. Nu este vorba doar despre un document, ci de un moment de dezbatere pentru niște soluții de sustenabilitate. Și este momentul să arătăm că politica de dezvoltare începe în interiorul Uniunii Europene, nu este doar o temă pentru țările terțe. Trebuie să răspundem împreună marilor provocări, cum ar fi schimbările climatice, inegalitățile, violența împotriva femeilor, educația pentru toți. Este, deci, un moment foarte important. În fine, vom discuta pe un subiect care interesează mult România și pe care l-am văzut prezent în multe discuții: situația tinerilor. Țările în curs de dezvoltare sunt țări foarte tinere.Trebuie să dezvoltăm câteva inițiative pentru tineri.
Are Europa instrumentele necesare pentru a acționa?
Cred că Europa poate și are aceste instrumente, dar și sunt o serie întreagă de condiții. Prima ar fi ca Europa să fie unită. În materie de dezvoltare, Uniunea Europeană este cel mai mare donator al lumii. Dar, atenție, asta funcționează dacă suntem uniți! Suntem cei mai mari, dar doar dacă statele membre și Comisia Europeană sunt împreună. Dacă suntem divizați, desigur, unii vor fi un pic mai mari, alții mai mici. România trebuie să plece de la această necesitate, a unei Europe tot mai importante în lume.
A doua condiție este acțiunea din partea societății civile. Mijloace avem, dar trebuie să existe un consens în jurul acestora și trebuie să le facem cât mai ușor de înțeles. Trebuie să transmitem aceste mesaje simple: Uniunea Europeană lucrează pentru o lume mai dreaptă, sustenabilă, fără discriminări. În final, Europa nu face decât să se bazeze pe propriul model, care uneori poate fi considerat în criză, dar care rămâne cel mai important.
A treia condiție – și aici intrăm puțin în spiritul negocierilor noastre – este să ne simplificăm instrumentele în termeni birocratici. Avem prea multe instrumente și prea multă fragmentare, care nu înseamnă nici eficacitate și care nu ajută nici la înțelegerea acestor instrumente. Adesea, mesajele noastre sunt greu de înțeles pentru că se identifică cu procedurile. Încercând să simplificăm toate acestea, cred că nu facem decât să contribuim la o lume mai bună, o lume a păcii și capabilă să înfrunte în mod serios provocarea schimbărilor climatice. O lume bazată pe dialog.
Dar tocmai că acestui multilateralism i se opune azi bilateralismul. Mai este azi multilateralismul relevant în lume?
Da, și o spun fără ezitare. Dar este aici un paradox. Cred că toți oamenii, peste tot în lume, înțeleg foarte bine că dimensiunile problemelor cu care ne confruntăm – problemele politice, problemele păcii, dar și cele economice sau schimbările climatice – sunt subiecte pe care nu le putem rezolva decât împreună, peste tot în lume. Paradoxul este că astăzi, într-o parte a lumii politice, în câteva țări și în mod particular în Statele Unite, apare această idee că problemele sunt comune, dar soluțiile pot fi unilaterale. Europa gândește exact în sens invers: problemele comune presupun, cu atât mai mult, soluții multilaterale. Uniunea Europeană lucrează, desigur, pentru a susține reformarea necesară a Națiunilor Unite, propusă de secretarul general Antonio Gutterez, susține proiecte de dezvoltare. Dar multilateralismul nu are alternative. Este abordarea noastră și este mesajul nostru. Și, până la proba contrarie, nu am văzut abordări unilaterale care să aducă și adevărate soluții.
Vreau să vă dau un exemplu – problema violenței împotriva femeilor. Nu e o problemă doar în anumite colțuri ale lumii. Este o dramă peste tot, inclusiv în Europa. Și, în loc să ne confruntăm, am stabilit, împreună cu Națiunile Unite, să punem la cale o acțiune comună, care se numește Spotlight Initiative, deci o operațiune multilaterală, pentru a lucra împreună în multe părți din lume. Este în curs acum o acțiune în America Latină împotriva crimelor împotriva femeilor, pregătim o acțiune în Africa împotriva mutilării genitale. Problemele femeilor sunt globale, iar soluțiile pot fi doar globale, Uniunea Europeană-Națiunile Unite. Sunt cele două organizații care arată în cea mai mare măsură că putem și că trebuie să lucrăm împreună. Multilateralismul este singura soluție. Punerea în operă a Acordului de la Paris privind schimbările climatice este un alt exemplu. Și se apropie summitul pentru schimbările climatice de la Katowice, Polonia. Probleme globale, soluții multilaterale. Am participat recent la Forumul pentru Pace de la Paris, de după marcarea Centenarului Armistițiului, și am văzut cum toată lumea s-a mobilizat în jurul acestui subiect fundamental care este pacea. Și cred că trebuie să continuăm pe această cale. Nu e simplu, lucrurile nu se revolvă în mod automat, dar nu văd alternativă.
