În seara de 24 decembrie, anul zero, un bărbat în vârstă pe nume Yosef (Iosif, la noi) și o femeie tânără, pe nume Miryam (Maria, la noi) , soția lui, băteau la ușa unui anumit Crăciun (pe ăsta, fiind personaj de legendă, nu-l mai traducem). Sigur, ziua și anul nașterii sunt, istoricește vorbind, altele, dar asta e mai puțin important. Maria era însărcinată și urma să-i vină sorocul din clipă în clipă. Fuseseră refuzați de toți cei cărora le ceruseră ajutorul, se întunecase și se făcuse frig, și era exclus ca Maria să nască pe câmp. Crăciun le deschide și când aude ce-i cer, îi ia la înjurături și-i alungă cu pietre. Nevasta lui Crăciun, o doamnă căreia i se treziseră simțămintele materne la vederea tinerei care stătea să nască, se ia după cei doi și îi duce în grajdul în care soțul își ținea animalele. Acolo, la adăpost, Maria aduce pe lume un prunc care avea să schimbe destinul lumii. Crăciun însă se prinde că ceva se petrece în grajdul lui, merge să cerceteze și, când vede scena, în loc să se înmoaie la vederea bebelușului, pune mâna pe o secure și îi taie mâinile nevesti-si, Crăciuneasa, pe motiv că nu i-a respectat cuvântul. Gestul este unul de o cruzime fără margini. În realitate, sub o formă sau alta, el se petrece și astăzi, în lumea civilizată. Mulți bărbați își cotonogesc consoartele, de multe ori chiar fără motiv. Problema e ce faci ulterior cu o nevastă pe care tocmai ai dizabilitat-o? Cine îți mai face de mâncare, cine mai deretică prin casă, cine mai are grijă de animale?

Crăciuneasa devine astfel cea de-a doua persoană din lume care a suferit, după Maica Domnului, ca să poată veni pe lume Mântuitorul și să facă ceea ce știm cu toții că a făcut. Legenda mai spune că Maica Domnului s-a rugat lui Dumnezeu să aibă milă de biata femeie schilodită și imediat mâinile i-au fost lipite la loc. Crăciun s-a speriat groaznic în fața minunii, s-a căit pentru ce a făcut și s-a transformat cu timpul într-un bătrânel simpatic care aduce daruri la copii fix în noaptea în care refuzase nașterea copilului ales să mântuiască lumea.

Crăciuneasa a rămas în conștiința publicului cu mâinile tăiate și, ușor -ușor, a și dispărut, fiind înlocuită de niște reni stupizi cu nume pe măsură de idioate. Moș Crăciun e cel care citește scrisorile copiilor, renii îl ajută să le sorteze, să achiziționeze și să împacheteze cadourile și îl transportă cu viteze superluminice la destinație. În realitate, marii producători din industria confecțiilor, a alimentației, a băuturilor ș.a.m.d., plus retailerii Crăciunesei ar trebui să-i mulțumească pentru profiturile uriașe pe care le fac cu ocazia sfintei sărbători a Crăciunului. Crăciuneasa, presupunând că i s-au lipit mâinile la loc, oricum le are legate la spate. Societatea noastră, cu toată ipocrizia corectului politic și a nediscriminărilor de tot felul, a rămas una misogin patriarhală. În locul femeii abuzate, noi îl sărbătorim pe abuzator, fie el și pocăit, între timp. Fraze găunoase precum „în spatele unui bărbat de succes stă o femeie puternică” se rostesc şi astăzi. Vedeţi cum devine treaba. În spatele unui bărbat. Ca şi cum ar avea vreo relevanţă de ce parte a bărbatului se poziţionează femeia. Ideea e că e o atârnătoare.

Mai rămâne problema cu bradul de Crăciun. Creştinii de la ecuator şi de la tropice nu-l foloseau, pentru că nu-l aveau. Împodobeau palmieri. Acum a ajuns şi la ei. Şi Moş Crăciun vine cu sania, obiect pe care ăia îl ştiau doar din poze. La noi, în emisfera nordică, bradul ne e prieten. O poezioară tâmpită spune: „Brăduleţ, brăduţ drăguţ, ninge peste tine, haide, hai în casa mea, unde-i cald şi bine”. Copilul e influenţat să creadă că bradului îi e frig şi e omeneşte să-l tai, cam în aceeaşi zi în care tai şi porcul, şi să-l aduci în casă la căldură ca să-l îmbraci cu beteală. După ce se usucă, e treaba lui că nu s-a adaptat noilor condiţii climatice, noi n-avem nicio vină că sute de milioane de brăduleţi sunt tăiaţi anual ca să nu capete dracului vreun guturai de la frigul şi ninsoarea de afară. Vă dorec anticipat Crăciun fericit! Şi nu uitaţi să-i mulţumiţi şi Crăciunesei pentru ajutorul dat la producerea celui mai mare cadou pe care l-aţi primit pe 25 decembrie, anul zero.