Syriza, partidul de guvernământ al Greciei, se îndreaptă spre o înfrângere electorală

    El a guvernat însă mai bine decât s-au temut mulți

    8 minute de lectură

    Amurgul lui Tsipras


    Ediția tipărită| Europa – 21 martie 2019 | ATENA

    PENTRU UN OM amenințat cu extincția electorală iminentă, Alexis Tsipras, prim-ministru grec în vârstă de 44 de ani, pare la fel de netulburat precum Socrate, pregătindu-se să-și bea cupa de cucută. În primul rând, el se face că nu crede în sondajele de opinie. Chiar dacă toate cele 12 publicate de la începutul anului arată că partidul său, Syriza, pierde în fața rivalului Nea Democrația (ND), nouă dintre ele cu marje de două cifre, el consideră că sondajele greșesc în mod sistematic. „Au un palmares prost”, spune el. „Pe vremea referendumului (despre o a treia salvare financiară, la care s-a opus), ei au prezis un rezultat strâns. De fapt, am câștigat cu 61,3%.”

    E adevărat, dar dacă Tsipras crede realmente că are o șansă, atunci este singur printre observatori. Următoarele alegeri generale din Grecia trebuie să aibă loc până în octombrie (deși mulți se așteaptă ca el să organizeze alegeri anticipate, în același timp cu alegerile pentru Parlamentul European, pe 26 mai), iar într-un interviu cu The Economist, părea mai degrabă un om concentrat pe moștenirea sa, decât pe viitor. Ca să fim corecți, nu este o moștenire rea.

    Deși lumea nu s-a sfârșit pe 25 ianuarie 2015, ați putea fi iertați dacă ați crezut că asta ar fi fost posibil. Alegerea în acea zi a unui nou guvern grec sub Syriza, Coaliția Stângii Radicale, a trimis unde de șoc în întreaga Europă. Marine Le Pen, lidera naționalistă franceză, a salutat asta ca pe o „lovitură masivă” dată UE; agențiile de rating vorbeau despre declasificări; Angela Merkel avertiza sumbru că Grecia trebuie să își mențină angajamentele de austeritate și reformă. Avea dreptate să fie îngrijorată. În următoarele șase luni, guvernul Syriza a întrerupt negocierile pentru un nou acord de salvare financiară, a organizat un referendum asupra termenilor ceruți de UE (pe care ministrul de finanțe îi descrisese ca pe „tortură cu apa în regim fiscal”), a făcut campanie pentru un vot „Nu” și a obținut o frumoasă victorie.

    După referendum totuși, Tsipras a făcut cea mai vizibilă volte-face din istoria europeană recentă. Ministrul său de finanțe, care sfida Germania, Yanis Varoufakis, a fost mazilit; termenii pentru salvarea financiară pe care îi respinsese cu aroganță au fost acceptați; și ultima fază a programului de austeritate a fost implementată total. Creșterea a revenit, chiar dacă puțin cam anemică, la 1,9% pe an, iar guvernul și-a îndeplinit chiar mai mult decât obligația, impusă de Bruxelles, să aibă un surplus primar (adică, excluzând plata datoriilor) de 3,5%. Șomajul a scăzut de la 28% la (un încă prea înalt prag de) 18%. „Am avut, până acum, doi ani de creștere de 2%. Asta este foarte important, dat fiind că avem și un surplus (primar) peste 3,5%… A trebuit să ne luptăm ca să arătăm că putem face asta și am făcut-o în mai puțin de doi ani”, spune prim-ministrul.

    Credibilitatea este importantă pentru Tsipras, pentru partidul său și pentru Grecia însăși. El tot spune că intenționează să își ducă mandatul până la capăt, ca mod de a dovedi că Grecia și-a revenit din haosul în care a fost aruncată de criza financiară din 2008. În timp ce PIB-ul țării se prăbușea cu 25%, Grecia a trecut prin cinci alegeri generale, între 2009 și 2015. „Nu voi organiza alegeri anticipate, pentru că vreau să arăt că țara asta este una a normalității. Pentru mine, cea mai semnificativă realizare este că ne-am întors la condiția normală”, spune el. În locul coalițiilor instabile, continuă el, Grecia are acum „o diviziune clară între progresiști și conservatori… am arătat că Syriza este un partid al compromisurilor și că Syriza este liderul de centru-stânga. Suntem un partid care aparține familiei europene a stângii de la guvernare. Și dacă guvernezi, trebuie să faci compromisuri.”

    Evoluția aparentă a Syriza de la stânga radicală la centru-stânga nu convinge pe toată lumea. Criticii îi includ pe unii oameni foarte sus plasați, care ezită în mod tulburător să critice public guvernul. „În mod fundamental, acest partid rămâne neinteresat în încurajarea investițiilor”, spune un bancher de seamă. Cea mai mare parte a ajustărilor fiscale sub Syriza au fost sub forma unor impozite mai mari pe clasa de mijloc a grecilor, în loc de reducere a cheltuielilor sau a unor noi privatizări.

    Deși strângerea impozitelor s-a ameliorat, Syriza nu a făcut mare lucru să sporească productivitatea Greciei. Asta prevestește probleme. „Pentru moment, există încă surplus de capacitate în economie, dar, curând, vom avea nevoie de mult mai multe investiții, dacă este să creștem”, spune bancherul. Dar cum băncile grecești stau pe credite neperformante de circa 45% din active, rata execrabilă de investiții a Greciei nu se va schimba mult. Investițiile străine directe ar putea face diferența; guvernul Syriza are însă o reputație proastă în această privință. Părți dintr-o uriașă investiție chineză la Pireu, portul Atenei, sunt împiedicate de obiecții birocratice. Faptul că o dezvoltare pe locul vechiului aeroport al Atenei pare paralizată contribuie de asemenea foarte mult la erodarea încrederii. Avocații critică sistemul juridic nou-politizat.

    Atitudinea partidului față de educație este foarte criticată de cei care se îndoiesc de Syriza. Lucrurile mici, cum este renunțarea la o tradiție în care cel mai bun elev dintr-o școală este cel care poartă drapelul Greciei la paradă, de zilele naționale, sunt un semn, se plâng ei, că Syriza se opune meritocrației și că încă este sub jugul trecutului ei de extremă stânga. Ofensă mai mare este, de pildă, revenirea asupra unei legi menite să ușureze strânsoarea, uneori dezastruoasă, a reprezentanților politizați ai studenților asupra consiliilor de conducere ale universităților. Ostilitatea Syrizei față de piață este evidențiată, spune un mare industriaș, de faptul că Grecia este singura țară din lume, cu excepția Cubei, care nu permite universități private. Universitățile străine care sunt interesate să ofere cursuri în Grecia găsesc asta aproape imposibil, grație noului val de interferență birocratică.

    Dacă zilele lui Tsipras par să fie numărate, ce putem spune despre omul care se pare că îl va înlocui la finele acestui an? Kyriakos Mitsotakis, liderul Nea Democrația (ND), este la polul opus față de charismaticul prim-ministru. Șters și moale la vorbă, acolo unde Tsipras este încrezător și plin de forță, Mitsotakis ar putea să fie greu de acceptat de grecii de rând. Absolvent al Harvard Business School și fiul unui fost prim-ministru, ar fi exemplul tipic al elitei ateniene într-o schiță a unui caricaturist.

    Alegătorilor nici că le pasă de asta. Problemele reale ale lui Mitsotakis ar putea să vină abia după victorie: din propriul său partid pe care, așa cum a făcut Tsipras cu Syriza, va trebui să îl schimbe. Mulți greci învinuiesc ND de un capitalism de cumetrie și de evazionismul fiscal care a împins țara în haos de la bun început. Încă foarte conservator, ND a încercat să îl împiedice pe Tsipras să le permită cuplurilor gay să adopte copii. ND a încercat și a eșuat să îl oprească să recunoască vecinul de nord al Greciei, cu numele de compromis Macedonia de Nord, un acord care a pus capăt unei dispute urâte care continua de 27 de ani. Mitsotakis a cedat aripii de dreapta a partidului său în ambele privințe.

    Ar fi însă o greșeală să fie subestimat. El a transformat finanțele partidului său mutând partidul într-un sediu care costă o zecime din cât costa înainte. Într-un guvern anterior, a făcut figură onorabilă ca ministru al reformei administrative. „Tsipras a performat foarte slab, de pildă, în comparație cu Portugalia, care și-a revenit mult mai mult și mai repede decât Grecia”, spune el. Prima sa prioritate va fi reforma impozitelor, mai ales în sensul de a ușura povara pentru mediul de afaceri. El va continua privatizarea și va încerca să obțină un acord mai puțin auster de la creditorii Greciei. „Am moștenit un partid în criză profundă și l-am resuscitat”, spune challenger-ul. Acum, consideră el, poate face același lucru pentru Grecia.


    Acest articol a apărut în secțiunea Europa din ediția tipărită a The Economist, sub titlul „Amurgul Syriza”

    LĂSAȚI UN COMENTARIU

    Comentariul:
    Introduceți numele