Într-un raport publicat recent, Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) a evaluat impactul economic al epidemiei (pandemiei) de Covid-19 la cel puțin 0,5% din produsul intern brut global, pentru anul 2020.
În plus, „războiul rece” dintre SUA și China în materie de investiții, proprietate intelectuală, tehnologie, monedă și finanțe se află pe o pantă a escaladării date fiind impactul economic al epidemiei de Covid-19 asupra economiei chineze și efectele indirecte transferate economiei globale, precum și integrarea Chinei în lanțurile de valoare internaționale.
Comisia Europeană a propus sub evidenta presiune a grupurilor de ecologiști un „pact verde”. Ecologiștii „fanatici” doresc, pentru a răspunde unui risc real al impactului schimbărilor climatice, să transforme societatea într-una de „vânători-culegători”, ceea ce va pune o presiune de transformare radicală asupra economiilor periferice ale Uniunii Europene, cum este și cea a României.
Întârzierile reformei se răzbună
România a acumulat în ultimii 30 de ani întârzieri semnificative în implementarea de reforme care să transforme economia și societatea la standardele celei de-a patra revoluții industriale și ale economiei digitale. Astfel, în prezent, există o serie de riscuri legate de furnizarea de energie electrică și de ocupare a forței de muncă, dat fiind faptul că noua economie pune mai mult accentul pe automatizare și digitalizare decât pe forță de muncă cu calificare inferioară.
În tot acest context economic extern, economia și finanțele publice ale României trebuie să ducă povara aventurii numită programul „wageledgrowth”. Programul s-a bazat pe creșterea excesivă a salariilor din sectorul bugetar, a pensiilor din sistemul public și a salariului minim, fără nicio legătură cu productivitatea muncii și creșterea economică reală.
Prin urmare, execuția bugetară a bugetului general consolidat pe luna ianuarie 2020 trebuie privită și analizată dincolo de comunicatele prea optimiste și interesele politice de moment, indiferent de unde ar veni.
În fapt un deficit al bugetului general consolidat de numai 457,65 milioane de lei, respectiv 713,45 milioane de lei la bugetul de stat, deși în aparență poate fi considerat puțin semnificativ, totuși, acesta confirmă trendul de înrăutățire a finanțelor publice ale României, după anul 2015. De altfel, este primul deficit al bugetului consolidat înregistrat în luna ianuarie din ultimii 12 ani.
Cresc deficitele la pensii și sănătate
De asemenea, sunt de remarcat majorarea deficitului bugetului de asigurări sociale de stat și al fondului de sănătate. Deficitul bugetului de asigurări sociale s-a majorat de la 1,2 miliarde de lei, în ianuarie 2019, la 1,7 miliarde de lei, în ianuarie 2020, iar cel al fondului de sănătate de la 644 milioane de lei în ianuarie 2019, la 752 milioane de lei, în ianuarie 2020.
Dar soldul operațional (curent) al bugetului consolidat, dat de diferența dintre veniturile și cheltuielile curente (respectiv, fără cheltuielile cu dobânzile, de capital, fonduri europene și operațiuni financiare) este cel care arată dimensiunea dezastrului.
Astfel, în ianuarie 2020 deficitul era de numai 336 milioane de lei sumă ce reprezintă 22,7% din soldul lunii ianuarie 2019 și numai 5,5% din soldul lunii ianuarie 2016. În 2019, soldul operațional al bugetului consolidat este de minus 7,9 miliarde de lei fiind astfel primul an cu sold negativ după perioada 2008-2010.
Sursa finanțării investițiilor publice
Importanța surplusului/deficitului operațional constă în faptul că acesta este sursă pentru finanțarea investițiilor publice, a cofinanțării fondurilor europene și a plății serviciului datoriei. Cu alte cuvinte, mărimea necesară a surplusului operațional al bugetului general consolidat pentru a putea stabiliza și reduce datoria publică este egală cu suma serviciului datoriei, a investițiilor publice și cofinanțării fondurilor europene.
De exemplu, serviciul datoriei publice, în anul 2019, a fost de 55,416 miliarde de lei (43,265 miliarde de lei rambursări de capital și dobânzi de 12,151 miliarde de lei) în timp ce cheltuielile de capital au reprezentat net 29,2 miliarde de lei.
În concluzie, pentru a finanța fără să aibă loc creșterea datoriei publice capitolele de cheltuieli, surplusul operațional ar fi trebui să fie egal cu 84,6 miliarde de lei (8% din PIB) respectiv, veniturile curente ar fi trebuit să fie mai mari cu 28,7% decât cele efectiv realizate de 28% din PIB.
Deci, la nivelul anului 2019, fără a lua în considerare fondurile europene, am fi avut nevoie de venituri fiscale, nefiscale și contribuții în echivalent a 36,8% din PIB pentru a nu majora și chiar reduce datoria publică.
Ultimul an sănătos bugetar a fost 2015
În ultimii 15 ani, cel mai ridicat sold operațional pozitiv al bugetului consolidat a fost de 22,85 miliarde lei, în anul 2015, (față de un necesar de 77,3 miliarde lei – 55,9 miliarde lei serviciul datoriei și 17,4 miliarde lei cheltuieli de capital nete – pentru reducerea datoriei publice).
Astfel, aplicarea legii pensiilor în forma sa actuală începând cu 1 septembrie 2020 va avea un impact negativ semnificativ asupra soldului operațional al bugetului consolidat prin majorarea deficitului acestuia la un nivel care-l va depăși cu mult pe cel din anul 2009, întrucât anul acesta se adaugă 11 miliarde lei numai pentru susținerea sistemului public de pensii, iar în anul 2021 suma necesară suplimentar este de cel puțin 50-52 miliarde de lei (dacă luăm în considerare și impactul modificării formulei de calcul).
România ar avea nevoie de venituri bugetare de 40% din PIB
Fără a lua în considerare creșterea cheltuielilor cu salariile bugetarilor pentru a acoperi toate cheltuielile suplimentare legate de pensii, serviciul datoriei și cheltuielile de capital ar fi necesară colectarea de venituri fiscale, nefiscale și din contribuții la un nivel de peste 40% din PIB. Un asemenea nivel al veniturilor bugetare nu poate fi atins cu actualul sistem fiscal, chiar dacă am îmbunătăți colectarea prin digitalizarea ANAF și s-ar legifera obligativitatea conectării la baza de date administrației fiscale nu numai a caselor de marcat, ci și a oricăror facturi emise de către companii.
În primul rând, încă suferim de sindromul proiecțiilor macroeconomice optimiste, unde, este adevărat, s-a redus nivelul de creștere reală a PIB de la 5,5% pe an la numai 4,1%, dar nici un guvern nu a respectat art. 29 alin 21 din Legea 69/2010 a responsabilității fiscal-bugetare prin care se solicită o analiză și un raport privind motivarea și explicarea diferențelor dintre proiecțiile bugetare ale guvernului și cele ale Comisiei Europene sau ale altor organisme financiare independente.
Astfel, strategiile fiscal-bugetare aprobate de către guvernele României ne prezintă, de regulă, un cadru optimist al evoluției finanțelor publice, inclusiv strategia fiscal-bugetară aprobată în decembrie 2019. Totuși, sunt o mulțime de proiecții macroeconomice și bugetare convergente pentru România realizate de Comisia Europeană, instituții financiare internaționale, grupuri financiare și agenții de rating care ne arată un cadru fundamental diferit.
Adevărul rapoartelor Comisiei Europene
Astfel, Comisia Europeană prin Raportul de țară din cadrul semestrului european, raportul pentru deschiderea procedurii de deficit excesiv și raportul “Debt Sustainability Monitor 2019”, estimează un impact substanțial al aplicării legii pensiilor asupra deficitului fiscal primar pentru anul 2020 care va atinge un nivel de 4,8 % din PIB și respectiv 6,5% din PIB, în anul 2021.
Proiecțiile Comisiei Europene pe termen lung arată un deficit fiscal primar, de 6,3 % din PIB pentru 2022-2030, ceea ce va conduce la creșterea datoriei publice calculată după metodologia UE până la 91% din PIB (iar după metodologia naționalǎ probabil va ajunge la aproape 100% din PIB).
Ulterior, în documentele propuse spre aprobare Consiliului European de primăvară din martie 2020 pentru aprobarea deschiderii procedurii de deficit excesiv pentru România, proiecțiile Comisiei Europene estimează un deficit fiscal pentru România de 4,9% din PIB, în 2020, 6,9% din PIB, în 2021, și 7,7% din PIB, în anul 2022.
Evoluțiile apar în contextul în care estimările privind creșterea economică sunt mai mici decât proiecțiile Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză și nu țin cont de impactul pe care îl pot avea alte inițiative politice cu impact negativ asupra economiei sau impactul încă necuantificat al riscurilor externe menționate anterior.
Salariul minim, 60% din cel mediu
Astfel, tabloul sumbru al finanțelor publice din România nu este complet pentru că nu sunt contabilizate efectele noii inițiative legislative a unor parlamentari PSD de a duce salariul minim până la un echivalent a 60% din salariul mediu din România. Ceea ce înseamnă o creștere de cel puțin 1.000 lei în condițiile în care industriile intensive în utilizarea muncii sunt sub presiune din cauza automatizării, iar industria auto este sub presiunea reglementărilor legate de emisiile de CO2 și de „pactul verde”. În plus, România are nevoie de investiții în infrastructură (rutieră, feroviară, alimentare cu apă, tratarea apelor uzate, încălzire etc.) care se ridică la peste 100 de miliarde de euro. În concluzie, nu putem decât să constatăm suprasolicitarea resurselor finanțelor publice ale României.
Datoria publică a României generată exclusiv pentru acoperirea cheltuielilor nesăbuite ale politicienilor pentru scopuri electorale este prinsă în capcana „indicatorului rezerve valutare/datoria pe termen scurt reziduală” care este unul din indicatorii prin care investitorii evaluează riscul țării.
Un „buffer” pentru liniștea noastră
Aproximativ 20-25% din finanțarea rezervei valutare a României se bazează pe contul Ministerului de Finanțe deschis la BNR, astfel încât pentru menținerea indicatorului menționat la un nivel cât mai apropiat de cel adecvat este necesară menținerea unui „buffer” în acel cont.
Crearea „buffer-ului” după criza din 2008-2009, pe bază de împrumuturi externe (programul MTN), a intenționat creșterea capacității de negociere a costurilor datoriei. Din nefericire, politicienii români, indiferent de partid, dar mai ales cei din PSD, în ultimii trei ani, au folosit această resursă pentru acoperirea deficitelor bugetare determinate de satisfacerea unor calcule electorale astfel încât ne împrumutăm ciclic pentru refacerea acestuia și menținerea rezervei valutare.
De exemplu, împrumuturile de circa 20,8 miliarde de lei din ianuarie 2020 (trei miliarde de euro din luna ianuarie 2020 în cadrul „programului MTN – 31 de miliarde euro” și împrumuturile pe piața internă de aproximativ șase miliarde de lei) au fost folosite în ceea mai mare parte (19,8 miliarde de lei) pentru refacerea rezervelor guvernului de la BNR.
Conform bilanțului BNR, în ianuarie2020, poziția „depozite overnight” a crescut în ianuarie cu 16,8 miliarde de lei și s-au rambursat de către BNR depozite la termen de 2,8 miliarde de lei.
Datoria publică, în pericol să crească spectaculos
La sfârșitul anului 2019, datoria publică a României, luând în considerare și cele 59 miliarde de lei împrumutate pentru finanțarea deficitelor bugetului public de la Trezoreria statului, este de 448,9 miliarde lei, reprezentând 42,7% din PIB și, conform metodologiei UE, este de 373,5 miliarde lei reprezentând 35,5% din PIB.
În contextul aplicării legii pensiilor, datoria publică va atinge succesiv în anii 2022-2024 pragurile de alertă prevăzute în art. 13 din legea 69/2010 a responsabilității fiscal-bugetare republicată de 45%, 50%, 55% și 60%, unde, conform legii, guvernul ar trebui să adopte măsuri de stabilizare și reducere a datoriei.
Dacă s-ar respecta prevederile legii menționate și ar exista o viziune pe termen lung asupra finanțelor publice ale României, aplicarea legii pensiilor și a oricăror altor cheltuieli cu impact asupra deficitului bugetar ar trebui amânată indiferent de calculele politice de moment datorate anului electoral în interesul pe termen lung la economie românești.
Economia, luată „prizonieră” de politicieni
Lupta „la baionetă” care se duce acum la nivel politic, unde se sacrifică totul pe altarul bătăliei electorale, a luat prizonieră economia României și sectorul privat care va suporta, ca de obicei, costurile consolidării fiscale care va veni fără niciun dubiu.
Singura întrebare care se pune este dacă va fi voluntară sau obligatorie în contextul în care continuarea pe drumul de astăzi ne va duce inevitabil către reducerea ratingului la categoria junk, cu toate costurile asociate.
Creșterea costurilor de finanțare pentru sectorul privat într-un mediu extern dificil va avea ca efect probabil reducerea activității cu impact semnificativ asupra încasărilor bugetare.
La final, trebuie subliniat că rezolvarea problemei finanțelor publice nu se face prin abordări de relații publice, comunicate triumfaliste sau chilipiruri la împrumuturi, cum a fost recentul plasament de certificate de trezorerie cu maturitate la cinci luni (august 2020) de 150 milioane euro cu un discount de -0,11% bazat total pe reducerea rezervelor minime obligatorii la valută de către BNR care a disponibilizat astfel 600 milioane de euro (cu impact și asupra rezervei valutare).
Din nefericire cea mai mare parte a datoriei publice interne este deținută de sistemul bancar în nume propriu deturnându-l pe acesta de la menirea principală: finanțarea investițiilor private și a economiei.
Trebuie menționat faptul că nici una dintre guvernările de după criza din 2008-2009 nu a respectat în litera și spiritul ei Legea 69/2010 a responsabilității fiscal bugetare.
Cine are curiozitatea să o parcurgă va avea surpriza să constate câte dintre principiile și instrumentele legale create pentru monitorizarea și aplicarea responsabilității privind bugetul și datoria publică sunt ignorate în fapt atât de către guvern, cât și de către parlament. Resursele puse la dispoziția Consiliului Fiscal fac ca instituția să fie în incapacitate de a-și îndeplini obligațiile în spiritul și litera legii de constituire. ■
