“Tărâmul de vis” la care se conectează sportivul de top

Interviu cu Silviu Zancu.

258
5 minute de lectură

Cum se pregătesc sportivii de perfomanţă din punct de vedere mental?

Sportivul se pregăteşte mental în fiecare clipă petrecută pe teren! De fapt, în fiecare clipă trăită. Dezvoltarea, progresul şi performanţa sportivului sunt determinate de atitudinea acestuia în faţa dificultăţii. Aceasta poate fi considerată ca una dintre principalele dimensiuni ale pregătirii mentale: în faţa dificultăţii mă pot plânge că e greu (şi este greu!), sau pot folosi provocarea dificultăţii pentru a găsi resuse interioare nebănuite. ADN-ul nostru conţine foarte multe gene „inactive”, pasive, pe care mulţi oameni de ştiinţă le considerau în trecut „balast”. Cercetările recente au dovedit că unele dintre aceste gene se pot activa în condiţii speciale, iar mintea poate juca un rol esenţial.

Este importantă dozarea dificultăţii. Dacă intrăm în sala de forţă şi primim în spate o halteră mult peste puterile noastre de moment, ne rupem. La fel se întâmplă şi dacă unui sportiv, copil sau adolescent, i se propune o „halteră emoţională” nepotrivită!

Referitor la specificitatea pregătirii mentale, putem vorbi despre două mari categorii de abordări: de gestionare a resurselor şi de dezvoltare.

În prima categorie putem include tehnicile care pot avea efecte imediate, cum ar fi respiraţia, accesarea resurselor, vizualizare, autosugestie, diverse rutine etc. Aceste tehnici pot avea efect imediat şi pe termen scurt. La un moment dat, un sportiv are un nivel maxim peste care este foarte puţin probabil să evolueze şi unul minim sub care este foarte puţin probabil să ajungă.

De-a lungul anilor, am pus următoarea întrebare multor sportivi cu vârste cuprinse între 8 şi 40 de ani: „Pe o scală de la 1 la 10, cât de mult este influenţat nivelul la care evoluezi de starea ta interioară (care cuprinde emoţiile şi gândurile)?” Peste 95% mi-au dat valori de peste 8. Așadar, miza principală a pregătirii mentale este autoreglarea stării interioare pentru a o aduce cât mai aproape de cea optimă în funcţie de context şi de planul de acţiune.

Un scurt comentariu legat de „trebuie să muncești dacă vrei să ajungi mare!” Cunosc copii de vârste fragede care ar sta toată ziua pe teren! Când sunt în mașină sau la baie, au telefonul cu ei și se uită la tenis pe youtube. Putem numi asta „muncă”?

Cum ai descrie „intrarea in zona”?

Zona” este un tărâm de vis în care o persoană, sportiv, artist, sau din orice alt domeniu se conectează la nişte resurse inimaginabile. Un jucător de tenis care a intrat în zonă performează la un nivel incredibil! Este suficient să conştientizeze acest lucru şi a şi ieşit din zonă!

Intrarea în zonă, din punctul meu de vedere, poate fi cel mai frumos premiu al vieţii, unul autentic, din tărâmul bucuriei necondiţionate, ce poate fi mai de preţ decât bucuria condiţionată oferită de o medalie, o cupă, sau o diplomă.

O metaforă ce mi-a plăcut ce descrie zona: „Trupul gândeşte, mintea dansează”. Un scriitor spunea, aproximativ: „Atunci când intru în zonă, cuvintele parcă îmi vin de sus, iar mâna scrie. Cum fac să opresc acest flux? Foarte simplu: încep să gândesc!”

Nu poţi forţa intrarea în zonă! Este o stare de graţie. Unul dintre cei care a descris foarte bine această stare este Mihaly Csikszentmihalyi în lucrările sale care au la bază cercetări științifice de o viață. El a numit zona, foarte frumos, flux (Flow).

Care este proportia intre factorii (tehnic, tactic, fizic, psihic) care duc la castigarea unui meci/turneu?

Depinde de turneu! Depinde și de nivelul de performanță. La copii, pe primul plan ar trebui să fie dezvoltarea și pe urmă rezultatul. Observ la noi în țară o preocupare excesivă pentru rezultat, în dauna dezvoltării. Și când spun dezvoltare, mă refer nu numai la dezvoltarea jocului, ci și la cea fizică și psihică. Să nu uităm: „Victoria de azi se uită săptămâna următoare, caracterul dăinuie o viață!”

Cineva spunea mai demult, cred că un antrenor faimos de baseball: „Mentalul reprezintă 90%; cealaltă jumătate este fizicul!” Glumind serios, subscriu.

Care este diferenta intre jocul Simonei Halep de anul acesta, cand a castigat finala de la Roland Garros, si cel de anul trecut, cand a pierdut?

Inner Game, categoric! Fiecare sportiv are de jucat două meciuri: unul exterior, cel cu adversarul de dincolo de fileu, și unul interior, cu propriile emoții și gânduri. Miza principală a Jocului Interior, așa cum spuneam și mai devreme, este autoreglarea stării interioare. Simona joacă la un cu totul alt nivel Jocul Interior! Restul sunt detalii! Vestea bună este că Simona, din punctul meu de vedere, are încă un potențial foarte mare de dezvoltare. Îi urez succes la explorat și am încredere că va descoperi noi resurse.

Silviu Zancu este mental coaching și fost antrenor al Simonei Halep.

Un interviu de Constantin Rudnițchi.

[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele