”Cea mai bună lovitură a mea sunt picioarele”. Nu despre Simona Halep este vorba, chiar dacă, de foarte multe ori, este remarcată mișcarea în teren a româncei. Propoziția a fost rostită, cu aproape 40 de ani în urmă, de Ion Țiriac, pe atunci un jucător de tenis cu bune rezultate, tenace, luptător, dar fără calitățile de geniu ale lui Ilie Năstase.

Astăzi, Țiriac nu lipsește de la meciurile importante ale Simonei Halep, îi dă sfaturi în carieră și, într-un fel, face parte din echipa Simonei. Însă tenisul este un sport cu totul diferit astăzi, față de acum 40 de ani. Este, de fapt, un alt sport. Viteza de joc este complet diferită, forța este incomparabil mai mare, materialele sportive s-au perfecționat, chiar și unele reguli ale jocului s-au schimbat și se vor schimba în continuare. Nici suprafața de joc nu mai este aceeași. Zgura nu mai este la fel, cimentul a fost înlocuit de hard, iar hardul a câștigat tot mai mult teren, în sensul că tot mai multe turnee se desfășoară pe această suprafață. Audiența tenisului de câmp a crescut enorm, televiziunea a intrat în viața acestui sport, premiile nu se compară cu cele de acum 40 de ani și, la turneele importante, au ajuns chiar să se dubleze într-un singur deceniu. În plus, a avut loc o egalizare a premiilor în competițiile feminine și masculine. O decizie care încă naște polemici.

În aceste condiții, numai picioarele nu mai sunt suficiente pentru un jucător de tenis. Marii campioni au deja echipe întregi cu care se antrenează, multidisciplinare. Ele sunt formate din manager, antrenor pe probleme tehnice, preparator fizic, specialist în psihologie sportivă și, eventual, un responsabil de comunicare. Ceea ce ne arată cât de complex a ajuns tenisul, o adevărată industrie. Ca element de culoare, să spunem că, de câțiva ani, statisticile și statisticienii își fac loc în analiza meciurilor de tenis.

În mod evident, Simona Halep este un exemplu de succes. Într-o Românie aflată în zona periferiei în majoritatea clasamentelor, fie că este vorba despre economie, societate sau sport, apariția Simonei Halep, mai întâi în primele zece jucătoare ale lumii, iar acum pe primul loc, ar fi trebuit salutată fără rezerve și cu mult entuziasm. Paradoxal, pe măsură ce performanțele Simonei creșteau, apărea și un val de critici, în special în mediul online, pe alocuri chiar agresive. Haterii își găsiseră un cal de bătaie în persoana Simonei Halep.

Una din dezamăgirile fanilor a fost legată de senzația că jucătoarea din România nu dădea totul pe teren pentru a câștiga. Simona declara că joacă la intensitatea maximă, dar că, în același timp, trebuie să aibă grijă de corpul și de sănătatea ei. Nu este singura jucătoare care folosește această expresie, este deja comună în circuit. Doar că suporterii însetați de victorii considerau, după o înfrângere sau după ce declara forfait într-o competiție, că Simona nu este gata să muncească intens pentru a câștiga un meci.

Și poate că nu era tocmai o senzație complet greșită. Iată o scurtă poveste. Anul acesta, la Australian Open, primul turneu de Mare Șlem al anului, recunoscut pentru temperaturile înalte la care se joacă, Halep a ajuns în finală după câteva meciuri extrem de dificile. În primul tur, s-a accidentat și a câștigat greu. În turul trei, împotriva lui Lauren Davies, a avut un meci maraton, încheiat în decisiv, după ce a salvat și mingi de meci. În semifinală, cu Kerber, s-a ajuns din nou în decisiv și în prelungiri, și Simona a câștigat cu 9-7. Halep a ajuns în finală cu Caroline Wozniacki, ușor accidentată, obosită și cu mai mult timp petrecut pe teren decât adversara ei. Finala a fost dramatică, Halep a condus cu 4-3 în decisiv, Wozniacki a oprit meciul cerând un time-out medical și, la reluare, Simona si-a ieșit din ritm și a pierdut meciul. După finală, jucătoarea din România a fost nevoită să primească îngrijiri medicale la un spital din Melbourne, împotriva deshidratării. Recent, Simona Halep a povestit că mama ei i-a spus: „E ultima oară când lupți așa. Ești fata mea și prefer să te văd sănătoasă, decât să câștigi un meci de tenis”. Să fie o problemă de mentalitate? Să fi avut rețineri Halep în a juca un meci până la epuizare pentru a-l câștiga? Nu știm. Cert este că, după partida de la Melbourne care a dus-o pe Halep în situația de a juca până când „bateriile ajung la zero”, jucătoarea din România a părut mult mai hotărâtă, fizic și psihic, să nu cedeze un meci fără să lupte până la capăt. Cu o excepție, finala pierdută la Roma, în fața Elinei Svitolina, cu un neverosimil 6-0;6-1.