Alegerile prezidențiale la start

Președintele Klaus Iohannis temporizează revocarea șefei DNA, Laura Codruța Kovesi.

9 minute de lectură

Președintele Klaus Iohannis temporizează revocarea șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, și lansează o amplă dezbatere publică despre împărțirea puterilor în stat, asigurându-și astfel o temă de mare audiență în campania electorală pentru alegerile prezidențiale de anul viitor.

Șeful statului s-a lăsat așteptat cu reacția la motivarea deiziei CCR care îl obligă s-o revoce pe șefa DNA și îl plasează în ierarhia statului sub ministrul Justiției. La cinci zile distanță, Iohannis a spus că „mai are un pic” până să parcurgă integral decizia explicată a CCR (lungă de 133 de pagini) . Și a adăugat că, până acum, are mai multe întrebări decât clarificări în privința lucrurilor pe care le are de făcut.

Fără să invoce un termen și ocolind întrebările jurnaliștilor referitoare la disponibilitatea sa de a semna decretul de revocare a Laurei Kovesi, șeful Administrației Prezidențiale a anunțat, de fapt, că mai întâi are nevoie de clarificări, precum și de un consens pentru a lua o decizie. Iohannis a indicat că nu poate aplica mecanic o decizie a CCR până nu lămurește mai multe aspecte. Este un semn că doamna Kovesi nu este încă disponibilizată, însă discuția pe care a deschis-o șeful statului este mult mai amplă și mai profundă decât pare la prima vedere.

Iohannis a arătat că judecătorii CCR merg pe linia pe care PSD a inițiat-o cu mai multă vreme în urmă și „amputează puterile președintelui”. „Atenție, un partid amputează puterile prezidențiale”, a spus Iohannis, referindu-se la mai multe modificări de legi la care a recurs în ultimul an coaliția aflată la guvernare. Între ele, se află scoaterea președintelui din procedura de numire a șefului ANCOM (autoritatea de reglementare în domeniul comunicațiilor), precum și din cea de desemnare a înalților magistrați (șefii Parchetului General, al DNA și DIICOT, precum și șefii Înaltei Curți de Casație și Justiție).

De fapt, Klaus Iohannis reclamă ceea ce se întâmplă de un an încoace, când au existat șase încercări ale coaliției PSD-ALDE, de reducere a prerogativelor președintelui țării, fără să modifice Constituția. Și excluderea șefului statului din numirea șefului serviciului secret din Ministerul de Interne, și ocolirea locatarului de la Cotroceni din deciziile de impact privind politica internă sunt demersuri care pot fi incluse în această categorie. Deopotrivă, înlăturarea Cotrocenilor din circuitul de declanșare a referendumului, o altă modificare de lege consumată în această primăvară și care așteaptă pronunțarea Curții Constituționale exact în aceeași speță – micșorarea atribuțiilor prezidențiale.

Tuturor acestor demersuri, puțin comentate pe scena publică românească, Iohannis le-a adăugat și cea mai nouă decizie a CCR, care, după cum s-a pronunțat președintele, aduce „un nou superministru al Justiției care decide, iar președintele execută”.

Strategia președintelui

Iohannis nu a oferit date exacte, termene-limită sau detalii. Din discursul său, se întrevăd însă câțiva pași care țin de o strategie cu bătaie mai lungă de un an.

Mai exact, șeful statului a chemat la o consultare, pe care s-a referit s-o medieze, între toate autoritățile statului și toate instituțiile implicate în revocarea șefilor de parchete centrale, ca și în stabilirea relației dintre procurori și ministrul Justiției (în subordinea sau sub autoritatea, două sintagme care cuprind, de fapt, toată finețea teoriilor de drept).

A pomenit șeful statului și de o largă dezbatere, care a fost urmată de alte două etape, care, prin invocare, au devoalat indicii că avem de-a face cu o strategie. Pe de-o parte, șeful statului a vorbit despre posibila convocare a unui referendum la finalul dezbaterii și, pe de altă parte, despre posibilitatea modificării Constituției.

Așadar, dezbatere amplă privind amputarea prin legi a arhitecturii de putere în stat, prin reducerea atribuțiilor prezidențiale, referendum și modificare de Constituție. Sunt trei pași importanți pe care Klaus Iohannis i-a numit, semn că nu va executa precum primarul o semnătură pe un decret impus. Se va bate pentru definirea rolului președintelui țării, în regimul semiprezidențial.

Iar toate acestea, ar urma să se desfășoare de-aici înainte, în preajma alegerilor pentru Palatul Cotroceni.

Startul campaniei

Iohannis, practic, și-a enunțat o temă de dezbatere pentru încrâncenata campanie prezidențială, care stârnește emoții în România postcomunistă, dar care, mai important decât orice alt argument, mobilizează oamenii la urne.

Este ușor de imaginat care sunt avantajele unui președinte în funcție, în cursa pentru obținerea celui de-al doilea mandat, declanșând o astfel de temă.

Pledoaria pentru un președinte puternic sau care măcar să nu-și piardă din putere, îl face pe omul chemat la vot să se gândească mai mult la simbolul funcției prezidențiale. Într-o țară în care politicienii se află într-o neîncetată dispută legată de cine este responsabil și cine poate decide, președintele este un supererou, așa cum l-a înzestrat poporul, care te salvează. Chiar dacă el are o mulțime de limitări constituționale.  Într-o republică semiprezidențială, croită imediat după căderea lui Ceaușescu și cu multă devoțiune pentru Ion Iliescu, președintele chiar are puteri care-l plasează în multe cazuri deasupra Guvernului și a primului-ministru, însă este mult mai slab decât președintele francez, care a constituit modelul pentru Adunarea noastră constituantă, în 1991.

Slăbiciunile unui astfel de sistem s-au ivit însă în timpul coabitării dintre un președinte diferit ca sorginte politică de coaliția guvernamentală.

Or, mai sfios decât s-ar fi așteptat teoreticienii români de drept constituțional, tocmai pe acest aspect pare să marșeze președintele Iohannis.

Definirea portretului președintelui, statuarea puterilor lui, într-o dezbatere sinceră, ar însemna schimbarea Constituției. Nu este exclusă nici modificarea regimului politic – republică semiprezidențială sau republică parlamentară, însă asta ar însemna să ajungem foarte departe. Într-o nouă Adunare Constituantă și, de fapt, într-o nouă republică. Nu este clar dacă Iohannis sau clasa politică, de ce nu, chiar societatea, să fie pregătiți pentru un asemenea salt.

Concret, mizează are nevoie de mobilizarea electoratului și de o temă. Pornind de la disputa legată de Justiție, Iohannis poate capacita electoratul anti-PSD. Acest electorat pare numeros, însă este sofisticat, greu de mulțumit și, mai ales, confuz. Pe partea dreaptă, electoratul este fărămițat de posibilele candidaturi ale lui Dacian Cioloș, eventual și a unui candidat USR, care în primul tur ar lua voturi exact din tașca lui Iohannis. Or, coeziunea în jurul unei idei, cum ar fi Justiția independentă sau continuarea luptei împotriva corupției, la care se adaugă și o dezbatere despre rolul președintelui poate dezmorți alegătorii.

În cazul în care referendumul anunțat de președintele Iohannis ar fi organizat odată cu scrutinul prezidențial, atunci șansele sunt și mai mari.

Este foarte puțin probabil ca modificarea Constituției să aibă loc. Cel puțin în actuala legislatură. Și asta, pentru că este nevoie de votul a două treimi din numărul total al parlamentarilor în favoarea unor modificări.

La fel de puțin probabilă este și aplicarea rezultatului unui referendum, după experiența celui legat de Parlamentul unicameral.

În aceste condiții, putem spune că Iohannis își securizează șansele pentru un nou mandat, chiar dacă tema pe care o lansează pare imposibil de realizat în acest moment, la raportul de forțe de pe scena politică.

Suspendare fără demitere

Orice încercare de tergiversare a președintelui în privința revocării șefei DNA este însă contorizată de coaliția guvernamentală.

PSD, la rându-i, a scos din arsenalul strategic, amenințarea cu suspendarea președintelui pentru încălcarea Constituției prin neaplicarea de urgență a deciziei CCR.

Și Liviu Dragnea, liderul PSD, și Florin Iordache, șeful comisiei de modificare a Legilor Justiției, au vorbit despre posibila suspendare a lui Klaus Iohannis. Au majoritatea de care este nevoie, așa încât scoaterea din Palatul Cotroceni a actualului șef al statului este doar o chestiune de program. Poate fi posibilă oricând. Florin Iordache a pomenit însă de intenția de suspendare, care nu ar fi dusă până la capăt ca procedură constituțională, adică convocarea unui refrendum de demitere a șefului statului. Nu este deloc clar dacă o astfel de procedură poate fi întreruptă, mai ales că nu se face vorbire despre ea nici în Constituție și în nicio lege.  Miza suspendării însă, este foarte clară. Pentru perioada de interimat, Călin Popescu Tăriceanu, ca lider al senatorilor, poate semna și revocarea lui Kovesi, poate promulga și Legile Justiției sau Codurile penale. Este doar o strategie pe termen scurt. Pe termen lung, PSD pare să ducă toată această bătălie pentru a căpăta un candidat la prezidențialele de anul viitor. Un Liviu Dragnea fără dosare și cu achitări la activ, cu un cazier curățat, teoretic poate fi prezidențiabilul PSD.

Președinte puternic sau decorativ

În campania electorală din 2000, PNL, condus de Valeriu Stoica, propunea o republică parlamentară, cu un președinte ales de deputați și senatori, cu puteri simbolice.

La modificarea Constituției, în 2003, dezbaterea a pornit de la inițiativa lui Adrian Năstase, de a avea un președinte ales de Parlament, dar care să păstreze prerogativele președintelui unei republici semiprezidențiale, cu un amndat de cinci ani. Opoziția lui Ion Iliescu, susținător al unui șef de stat ales prin vot direct, a amputat ideea. A rămas doar mandatul de cinci ani.

În timpul administrației Băsescu, a existat o propunere a Guvernului Boc de modificare a Constituției, care-i oferea președintelui puteri mai mari, însă opoziția PSD și a actualului ALDE a făcut imposibilă dezbaterea proiectului în Comisia specială înființată în Parlament, condusă, la acea vreme, de Roberta Anastase.

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele