Taxarea suplimentară a pensiilor, o improvizație fiscală

91
7 minute de lectură
Foto: Agerpres

Finanțarea pensiilor va fi marea problemă a deceniului următor, iar multe dintre probleme sunt efectul unor decizii pripite, insuficient analizate, care au debalansat sistemul. O soluție de compromis pe care o propun autoritățile fiscale, taxarea suplimentară a pensiilor, stârnește controverse. Dar, în esență, taxarea suplimentară a pensiilor reprezintă o soluție fiscală la o problemă nefiscală, iar aceasta poate aduce un precedent periculos în zona fiscală, consideră consultantul financiar Alex Milcev, de la Ernst&Young (EY) România.

„Această măsură de taxare suplimentară, până la urmă, derivă din altă problemă, și anume cum sunt stabilite pensiile. Deci, o problemă încearcă să rezolve cealaltă problemă. Dacă rămânem în zona fiscalității, această propunere de taxare suplimentară cumva se abate dramatic de la principiul cotei unice, dacă putem să spunem că o avem, sau cotei unice în sensul că nu este cotă progresivă, avem 10% și aici se propun altfel de impozitări. Deci, aș putea să spun că e o soluție la o problemă nefiscală, o soluție care aduce foarte multe încurcături și un precedent periculos în zona fiscală. Cum se stabilesc acele pensii și în ce fel, nu comentez, dar soluția fiscală la una nonfiscală nu cred că e una bine gândită și, cu siguranță, nediscutată”, a spus Alex Milcev.

Din păcate, etapa de majorare a pensiilor de anul trecut va lăsa un spațiu fiscal limitat pentru alte cheltuieli în bugetul anului viitor, a avertizat și Ionuț Simion, președintele AmCham România.

În zona fiscală contează orice precedent și orice modificare sau inițiativă aici riscă să complice și mai mult sistemul fiscal pe care îl avem în prezent, arată Milcev.

Tentative eșuate

O reglementare prin care sunt taxate pensiile speciale cuprinse între 7.000 și 10.000 de lei cu 30%, iar ceea ce depășește 10.000 de lei, cu 50% a fost aprobată deja de Senatul României, în calitate de primă Cameră sesizată. Inițiativa a fost intens criticată de opoziție și ar putea fi radical modificată după intervenția premierului Viorica Dăncilă.

Propunerea legislativă prevede instituirea unei taxe pe veniturile reprezentând pensii și indemnizații pentru limită de vârstă primite în baza unor legi și statute speciale. Inițiatorul propunerii legislative, ministrul finanțelor publice, senatorul Eugen Teodorovici, consideră că prin acest act normativ „se face dreptate și justiție socială”.

Proiectul privind taxarea pensiilor a fost amendat chiar de către inițiator, astfel încât componenta din pensii bazată pe principiul contributivității să nu fie taxată. Un alt amendament, propus de senatorul UDMR Tanczos Barna și adoptat de Comisia de buget-finanțe și de plen, prevede că și pensia șefilor de stat intră sub incidența proiectului de lege.

Au fost respinse în plen două propuneri: amendamentul senatorului PNL Florin Cîțu, conform căruia toate pensiile speciale peste 5.000 de lei să fie impozitate cu 90%, respectiv propunerea senatorilor USR, de scădere a plafonului pentru taxarea pensiilor speciale de la 7.000 la 4.000 de lei.

„Conform informațiilor furnizate de Casa Națională de Pensii, pentru un număr de 9.312 beneficiari de pensii de serviciu în plată la sfârșitul lunii iunie 2019, din total sume cuvenite în cuantum de 105.706.216 lei, partea suportată din bugetul asigurărilor sociale de stat bazată pe contributivitate reprezintă aproximativ 16,9%, iar cea fără contributivitate, suportată de la bugetul de stat, reprezintă aproximativ 83,1%. Se constată că în cazul pensiilor mai mari de 10.000 lei lunar componenta bazată pe necontributivitate este dominantă, comparativ cu cea bazată pe contributivitate”, se arată în expunerea de motive. ■


Foto: Bogdan Cristel

Finanțarea pensiilor, provocarea viitorului

Alexander Milcev

Problema finanțării sistemului public de pensii nu e numai în România, poate că în România este, deocamdată, mai puțin acută decât în alte țări. Dacă ne uităm în toată Europa, observăm de ani buni o îmbătrânire a populaţiei și o scădere sau o stagnare a natalității, deci o problemă care nu dispare. Pentru a o rezolva, filozofia de plată a pensiilor trebuie schimbată dramatic. Trebuie rezolvate două probleme: cum se controlează costurile și cum se îndeplinesc promisiunile financiare făcute unor oameni cu 10, 15, 30 de ani în urmă.

Sunt două modele principale: unul majoritar pe care îl avem noi în sistemul public unde fiecare contribuie cu o anumită sumă în timpul vieții active, și după aceea primește o plată conform unui algoritm care nu ține neapărat de contribuții individuale (asa-numit „defined benefit model”). Există și un sistem variabil, care este similar cu cel privat („defined contribution”). Aceste contributii creează un fel de rezervă investițională care se consumă după pensionare. Limitele sistemului actual se văd deja acum, încă nu reprezintă o problemă acută, dar în 3, 5, 10 ani, în funcție de țară, o să devină o problemă acută când statul o să vadă că nu poate să îndeplinească acele obligații de plata pensiilor.

E o problemă de finanțare a sistemului, de sumele care se plătesc, de numărul celor care contribuie, care din păcate reprezintă o forță de muncă în stagnare. Vorbim și de gap-ul demografic, vorbim și de acea proporție dintre cei cu loc de muncă și numărul de pensionari pe care îi susțin. Din păcate, tendința nu este încurajatoare. Deci avem un sistem de pensii nesustenabil pe termen lung, ca atare ceva trebuie să se schimbe. Aritmetic, nu sunt multe variante: fie scad sumele care se plătește, fie ca valoarea plăților este erodata de inflație, cum s-a întâmplat în multe cazuri. Câteva exemple devastatoare recente sunt în Argentina, Venezuela, dar și România primului deceniu postcomunist a fost puternic afectată. Reducerea valorii prin inflație e un fenomen nefericit și greu de stăpânit. Mai există și varianta schimbarea filozofiei sistemului de pensii: anume, prin creșterea vârstei de pensionare, cum se discuta serios în mai multe țări, dar nu și în România, în momentul actual. Această soluție permite oamenilor să muncească mai mult, să creeze acea rezervă de pensionare mai mare, și oferă autorităților posibilitatea să amâne, de fapt, impactul. Desigur, nu este și nu poate fi o măsură populară. Până la urmă, e o problemă și de educație financiară a oamenilor. Știm și înțelegem cum funcționează un sistem de pensii? Mă tem că nu avem această educație la nivel general, de aceea decidenții, în următorii 5-10 ani, trebuie să se uite foarte atent la această problemă. E o problemă importantă de decenii, chiar de generații, care încă nu și-a găsit o soluție clară la nivel mondial. Deci în această privință chiar nu avem modele simple de copiat, nu avem garanția succesului și alegerile disponibile nu sunt deloc ușoare. ■


[adrotate group="1"]

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele