Tensiunea crește între Italia și UE

Imigranții și economia sunt punctele focale.

47
5 minute de lectură

Ediția tipărită | Europa

30 august 2018 | ROMA

PE MĂSURĂ CE italienii se întorceau în orașe din vacanțele petrecute pe coastă și în provinciile scăldate de soare, se pregătea scena, săptămâna aceasta, pentru ceea ce pare că va fi o toamnă dificilă. Atât în privința problemei cronice referitoare la soarta imigranților care sosesc din nordul Africii, cât și în privința și mai vechii probleme legate de economia periculos de anemică a Italiei se întrevăd confruntări cu UE.

În ultima sa demonstrație de forță, ministrul de Interne al Italiei și liderul Ligii Nordului, bătăiosul Matteo Salvini, a ținut închiși mai bine de 100 de azilanți pe una dintre navele gărzii de coastă italiene, Ubaldo Diciotti, aproape o săptămână, în timp ce cerea acordul UE pentru redistribuirea imigranților. După ce o întâlnire la Bruxelles s-a încheiat fără progrese, Biserica Catolică italiană a intermediat un acord. Majoritatea azilanților au intrat în Italia sub auspiciile ei; 20 s-au dus în Irlanda și alți 20, destul de improbabil, în Albania.

Aceasta este însă doar o soluție temporară și parțială. Salvini și sufletul său pereche politic, Viktor Orban, prim-ministrul Ungariei, au arătat clar în timpul unei întâlniri de săptămâna aceasta din Italia că vor să construiască un front european antiimigrație pentru alegerile europene de anul viitor (deși nu s-au înțeles în privința împărțirii imigranților). Ei vor să înfrunte alianța centristă pe care încearcă să o creeze președintele Franței, Emmanuel Macron, pe care ei o descriu ca proimigrare. Salvini a spus că se află „la o cotitură istorică” în Europa. Date fiind conflictele dintre conservatorii tradiționali și populiștii duri, s-ar putea să aibă dreptate.

Totuși, Salvini se află într-o situație mult mai complicată decât ar putea părea la prima vedere. El este aliat cu un alt partid populist. Mișcarea Cinci Stele (M5S), care cuprinde tot spectrul politic. Cât va mai răbda M5S să fie la remorca sa? Roberto Fico, președintele camerei inferioare a Parlamentului, a criticat modul în care Salvini a tratat afacerea Ubaldo Diciotti, dar a fost admonestat de liderul M5S, Luigi Di Maio, care, ca și Salvini, este viceprim-ministru. Incidentul a subliniat posibilitatea unei fisuri în ideologic eterogena M5S pe care, așa cum specula unul dintre parlamentarii săi, Salvini ar putea încerca să o promoveze. O astfel de fisură i-ar da posibilitatea să aducă aripa dreaptă a M5S în Liga sa, care crește deja cu repeziciune.

Disputa legată de imigrație formează o parte din sfidarea mai mare pe care guvernul italian o reprezintă pentru ordinea stabilită a UE. Pe 27 august, Di Maio a amenințat că nu va plăti contribuția Italiei la viitorul buget pe șapte ani al UE dacă nu i se acceptă cererile referitoare la imigrație. A doua zi, a sugerat că bugetul Italiei pentru 2019, care va fi făcut public în septembrie, ar putea fi bazat pe un deficit mai mare de 3%, limita impusă de regulile zonei euro.

Asta a zgâlțâit piețele de capital, nu în ultimul rând deoarece Di Maio a spus și că vrea să introducă imediat trei măsuri costisitoare, care erau anterior așteptate să fie introduse treptat: sprijinul veniturilor pentru cei săraci și șomeri; rate mai mici ale impozitului pe venit; și revenirea asupra unei reforme a pensiilor.

Un deficit mare s-ar adăuga la raportul deja uriaș al datoriei publice față de PIB al Italiei, de circa 130%, erodând încrederea investitorilor în capacitatea țării de a-și îndeplini obligațiile. Nu este surprinzător că prima de risc la obligațiunile de referință ale Italiei mai mult decât s-a dublat din perioada de dinaintea formării guvernului, urcând costul împrumuturilor de stat și slăbind bilanțurile băncilor italiene. Di Maio joacă un joc periculos. Dar care este premiul?

Dezlănțuirea demonilor

Răspunsul cel mai banal și mai la îndemână este că el exacerbează tensiunile cu Bruxelles-ul, pentru a-și asigura cea mai mare libertate posibilă pentru a pompa bani în economie și a stimula creșterea. Amenințările sale zgomotoase însă alimentează suspiciunile că Liga și M5S, niciuna dintre ele nefiind angajată pentru apartenența la zona euro, ar putea să încerce să scoată Italia din moneda comună, dacă nu și din UE. O a treia explicație posibilă este că Di Maio, al cărui partid este nominal partenerul senior în guvernul de coaliție, încearcă să recâștige inițiativa, depășindu-l pe Salvini în extravaganța amenințărilor și pretențiilor sale.

Pericolul este că, făcând asta, el va crea așteptări nerealiste într-o țară unde o mare parte a populației simte că a fost lăsată singură ca să se confrunte cu imigrația și unde aproape toată lumea a acceptat alibiul de mult enunțat de guvernele de dreapta, ca și se stânga: ideea că creșterea cumplit de lentă a Italiei nu este datorată propriului lor eșec de a introduce reforme structurale, ci în totalitate zgârceniei Comisiei Europene.

Acest articol a apărut în secțiunea Europa a ediției tipărite a The Economist, sub titlul „Gearing up for a fight”

LĂSAȚI UN COMENTARIU

Comentariul:
Introduceți numele